Astăzi, mulți cred că tinerii nu vor mai fi capabili să facă agricultură, nu mai sunt interesați de cea mai veche meserie din lume și că omenirea se află în pragul unei crize existențiale în materie de alegere a meseriei de agricultori.
Este un adevăr parțial, pentru că pe de o parte mulți tineri migrează spre domeniul IT, acolo unde se câștigă mult și mai ușor decât în afacerile agricole, iar, pe de altă parte, statele dezvoltate caută soluții inteligente în a atrage cât mai mulți tineri în sectorul agricol.
Le oferă burse substanțiale, intership-uri plătite, iar companiile din domeniu vânează specialiștii încă de pe băncile facultății.
Are sau nu viitor agricultura Republicii Moldova, este greu de spus, depinde de cei care ne vor conduce în continuare, de investițiile pe care le vor face în știința agricolă, în infrastructura post recoltare, în promovarea produselor la export și în multe, multe altele.
Că se investește mult în infrastructura agricolă, este de necontestat, dovada faptului că fondul Agenției de Intervenției de Plăți nu reușește să acopere cererile de subvenționare a producătorilor agricoli.
O altă certitudine pe care o am este că Moldova are tineri foarte buni, tineri care muncesc în afacerile agricole ale părinților lor de mici, tineri care au mers la câmp, dar și la piață, tineri care au învățat limbi străine ca să poată negocia contracte de export.
Am momente de maxim optimism atunci când întâlnesc familii de tineri ca cea a Doinei și a lui Nicu Cîrhan.
Să auzi de la tineri de 25 de ani că iubesc satul și că aglomerația de la Chișinău nu le este tocmai pe suflet, este surprinzător și îmbucurător.
Azi, când satul moare numai cu optimism și multe investiții îi mai poți da o șansă la o existență civilizată. La doar 25 de ani să mergi la toate lucrările din câmp, să mergi la piață, târguri sau evenimente, să cauți personal posibilițăți de export este o mare responsabilitate.
Când am cunoscut-o pe Doina, în perioada crizei fructelor, făcea livrări de prune uscate în tot Chișinăul. Se deplasa cu dubița chiar și pentru cinci kilograme de prune deshidratate, pentru că nu accepta ideea de a le vedea aruncate.
Doina a vândut prune și la sinecost, dar nu i-a pierit entuziasmul, pentru că adoră ceea ce face.
Tot profitul pe care îl înregistrează îl reinvestește în gospodăria agricolă, iar în această toamnă, pe lângă prune, a înființat și o plantație de struguri de masă.
În satul Negrești, raionul Strășeni, Doina se implică și contribuie financiar la multe din proiectele locale.
Dacă mă întrebați de ce o consider pe Doina Cîrhan o performeră, vă spun că am cunoscut și perioada din activitatea ei în care a fost nevoită să arunce peste 3 tone de prune hidratate, pentru că minunatul produs nu și-a găsit cumpărător, iar ea nu vrea și nu poate să aplice tratamente cu conservanți care i-ar permite o perioadă mai lungă de păstrare.
Acum, tânăra familie și-a diverisificat gama de produse puse la dispoziția consumatorilor, astfel fiind disponibile tradiționalele prune cu miez de nuci, prune în ciocolată, dar și gem din prune.
„Generația din care fac parte a fost educată să fie puternică și ceea ce nu ne doboară ne facem să fim mai buni. Chiar dacă avem mai multe probleme cu care ne confruntăm, nu cred că aș lăsa agricultura”.
Livada de prun din Negrești, Strășeni se întinde pe aproximativ 7 hectare.
Pentru mine este o onoare și o plăcere să scriu despre tineri precum Doina și Nicu, pe care Moldova îi are în numar mare.
Tineri care nu au părinți influenți din zona politicului și care au obținut gramul ăla de succes dar prin multă muncă și implicare.
Iar celor care contestă calitățile tinerilor din ziua de astăzi, pot să le spun să nu fie stresați, pentru că Moldova are resurse nebănuite de tineri agricultori!
Comentarii