O flotilă de avioanele ușoare și motocicletele puternice de cros sunt principale mijloace utilizate de fermierii de la Anna Creek, Australia, pentru a mâna cirezile de vite, de-a lungul unui teritoriu care măsoară 24.000 de kilometri pătrați, o suprafață comparabilă cu a unei țări precum Israelul.
Anna Creek este cea mai mare fermă din lume destinată creșterii vitelor. Ea este situată în Australia (unde denumirea consacrată a unor astfel de crescătorii este „station”), mai exact în statul South Autralia, la 680 de kilometri de capitala Adelaide. Cu cei 24.000 de kilometri pătrați (2,4 milioane hectare), ferma Anna Creek depășește cu 8.000 de kilometri pătrați ferma Alexandria, considerată a doua ca dimensiune din lume și situată tot în Australia, în Teritoriul de Nord (Northern Territory).
Ca fapt divers, a treia fermă ca dimensiune din lume este King Ranch din Texas, SUA, cu o suprafață de opt ori mai mică decât Anna Creek, respectiv 3.340 kilometri pătrați (334 mii hectare).
Ploaia stabilește capacitatea fermei
În perioadele când plouă suficient și când există suficiente rezerve de apă, numărul animalelor crescute la fermă atinge 17.000 de capete. Totul depinde însă de ploaie. Astfel, în nu puținele perioade de secetă, cea mai mare parte a vitelor sunt duse la abator, pe teritoriul fermei fiind păstrate doar câteva mii. În noiembrie 2006, capacitatea fermei fusese redusă la 4.000 de capete de la 16.500 cât număra în mai 2003, de exemplu.
În anul 2008, după o secetă prelungită pe durata mai multor ani, numărul vitelor de la fermă ajunsese la 1.500, iar administratorii erau gata-gata să închidă crescătoria din lipsa acută de apă. Abia din luna august 2008, ferma a început să-și revină după o ploie de scurtă durată, cât de cât suficientă pentru revigorarea vegetației și a rezervelor de apă.
În mod normal, rezervele de apă subterane ar fi suficiente, Anna Creek fiind așezată pe un uriaș bazin acvifer, însă pentru supraviețuirea fermei sunt necesaren fluxuri mari de apă terestre pentru adăparea miilor de animale și regenerarea vegetației. Arșița prelungită ridică cele mai mari probleme crescătorilor.
Orașul cel mai apropiat de fermă este la 140 de kilometri
În urma inundațiilor din 2010, la Anna Creek , șeptelul de animale a început să fie reîntregit. În luna august 2012, capacitatea fermei a crescut la 17.000 de animale, iar în prezent numărul vitelor crescute la fermă este de 14.000 de capete, potrivit cifrelor oficiale furnizate de compania S. Kidman & Co Ltd, proprietara fermei.
În mod normal, dacă seceta nu ar pune anumite probleme, o treime din șeptelul fermei este reîmprospătat anual. O treime din vite pleacă la abator și este înlocuită de vite tinere aduse la crescut și îngrășat.
Cel mai apropiat oraș de ferma Anna Creek este la 140 de kilometri distanță și are o populație de 2.600 de locuitori.
Anna Creek este considerată cea mai nordică fermă din statul South Australia, este situată la o altitudine de 96 de metri față de nivelul mării și la 420 de kilometri sud-est de Oceanul Antarctic.
Viața de zi cu zi la Anna Creek
Ferma Anna Creek include o gospodărie propriu-zisă, și o zonă de anexe la The Peake. Gospodăria fermei, izolată ca suprafață de restul lumii, are însă telecomunicații prin satelit, incluzând televiziune și internet. Serviciul de curierat poștal este asigurat de Coober Pedy Oodnadatta One Day Mail Run. Un autovehicul cu tracțiune integrală livrează corespondența la Anna Creek, de două ori pe săptămână și poate prelua și mici colete destinate familiilor sau prietenilor lucrătorilor.
În cadrul gospodăriei locuiesc 14 angajați, iar în anexe alți 3.
Cândva, la Anna Creek personalul era unul numeros. Văcarii foloseau caii pentru mânarea vitelor pe vastele câmpuri. În prezent, forța de muncă de la fermă este mult mai redusă. Vitele sunt strânse de pe câmpuri cu ajutorul avioanelor ușoare și mânate spre adăposturi cu motociclete de cros foarte puternice.
Deși pentru strângerea vitelor nu mai sunt folosiți caii, la fermă încă mai există 150 de exemplare utilizați uneori pentru mici deplasări.
150 de ani de la înființare
Când a fost înființată, ferma Anna Creek era localizată în Strangways Springs, zonă inlcusă în actualul perimetru al giganticei crescătorii. În ianuarie 1863, trei fermieri (Julius Jeffrey, John Warren și William Bakewell) au achiziționat terenuri și au încheiat un parteneriat pentru creșterea oilor. În perioada anilor 1864-1866, cunoscută în Australia ca „Anii marilor secete”, ferma ajunsese să aibă 7.300 de oi. Marea problemă a fermierilor din acei ani erau câinii dingo care atacau constant turmele de oi, decimându-le. Din acest motiv, fermierii au început să renunțe încet-încet, la creșterea oilor. Doar un număr redus de ovine a fost păstrat în cadrul fermei, pe lângă gospodărie. Din acest moment, vitele au înlocuit oile la Anna Creek.
În 1872, ferma a fost reorganizată și a ajuns la o localizare apropiată de cea din zilele noastre.
La început, oieri și văcari, apoi manageri
John Hogarth a fost primul manager al fermei începând din anul 1893 și a fost urmat la conducere de fiul său Thomas, până în anul 1913. Apoi, timp de 12 luni, afacerile de la Anna Creek au fost ținute în frâu de George Warren care l-a desemnat pe fratele său mai tânăr, Francis , să aibă grijă de proprietate până în anul 1918.
În 1918, Malcolm Reid și Leslie Taylor au cumpărat afacerea, devenind astfel noii proprietari. Din acest an, se poate spune că începe istoria recentă a fermei. Malcom Reis era fratele lui Sidney Reid și care era căsătorit cu Elma, fiica crescătorului de animale Sir Sidney Kidman. În general, se consideră că ferma Anna Creek a intrat în portofoliul de afaceri al familiei Kidman în anul 1934. Până cel puțin în anul 1927 documentele indică faptul că familia Kidman deținea doar 33% din acțiuni.
Malcom Reid a continuat să asigure managementul proprietății până la formarea sindicatului „Strangways – Peake”, în 1934, moment în care reprezentanții familiei Kidman au numit propriul lor manager în persoana lui Archibald McLean.
Anna Creek, una din cele cele 17 proprietăți ale Imperiului Kidman
În 1998, S. Kidman & Co vinde o bucată din pășunea Stuart’s Creek către o companie minieră (Western Mining Corporation Resources Ltd) însă păstrează 1.000 de kilometri pătrați din această proprietate pe care o alipește la ferma Anna Creek. Cum familia Kidman deținea după 1934 majoritatea acțiunilor la Anna Creek, după operațiunea funciară din 1998, ferma a căpătat structura și dimensiunile de astăzi.
S. Kidman & Co administrează nu mai puțin de 110.000 de kilometri pătrați de pășuni în trei state din Teritoriul de Nord al Australiei. Compania exportă carne de vită crescută cu iarbă în Japonia, SUA și Asia de Sud-Est.
Sir Sidney Kidman considerat fondatorul companiei și supranumit „Regele vitelor” a fost și promotorul exporturilor de carne congelată de vită și oaie din Australia.
Santa Gertrudis este „regina fermei”
Cele mai multe vite de la crescătoria Anna Creek sunt din rasa Santa Gertrudis, foarte rezistentă la căldură. Rasa a fost creată în anul 1910 la ferma texană „King” din SUA, este considerată foarte longevivă. Vacile ating o greutate de 725 kilograme, iar boii ajung până la 900 kilograme. Animalele au o conformație masivă și sunt adaptate producției de carne. Vitele din rasa Santa Gertrudis sunt rezistente la intemperii și boli și se pot crește cu ușurință în aer liber. Patrimoniul genetic al acestei rase este format din 5/8 rasa Shorthorn și 3/8 Brahman.
De altfel, pe lângă vitele Santa Gertrudis mai există la Anna Creek și vaci rasa Brahman aduse din proprietățile nordice deținute de S. Kidman & Co. La Anna Creek, pentru productivitate, se realizează încrucișări între tauri Santa Gertrudis și vaci Brahman.
22 de țarcuri dotate cu „cuiburi de ciori”
Pe teritoriul fermei „Anna Creek„ sunt amplasate 22 de mari țarcuri pentru vite. Pentru a putea ține sub observație efectivele de vite aflate în țarcuri, din loc în loc sunt amplasate un fel de catarge cu punct de observație, denumite „cuiburi de ciori”.
Toate vitele din cadrul fermei sunt monitorizate prin microcipuri implantate. Zilnic, managerul fermei verifică efectivul fermei și centralizează datele culese care se transmit la sediul central al companiei.
Datorită condițiilor grele de muncă din cadrul fermei, salariile angajaților sunt motivante. Astfel un simplu văcar poate ajunge să câștige circa 100.000 de dolari anual.
Comentarii