Porcul de Mangaliţa, cândva o rasă foarte răspândită în zona Transilvaniei, pare să fie apreciat, din nou, de către fermierii români.
În vreme ce românii au abandonat această rasă după 1989, ungurii au intuit potențialul acesteia, iar acum sunt printre cei mai mari exportatori din lume de jambon de Mangalița, la prețuri de peste 80 de euro pe kilogram. Fermierii români vor acum să recupereze timpul pierdut și încearcă revitalizarea acestei rase cu ajutorul nou-înființatei Asociații a Crescătorilor de Porci Mangalița. Deocamdată nu se pune problema exporturilor, fermierii mulțumindu-se să vândă carnea în țară, prin restaurantele din marile orașe, dar și prin târgurile de produse tradiționale și lanțurile de retail. Pentru a valorifica mai bine producția, românii au creat produse tradiționale proprii cu mărci înregistrate precum „Cârnații de Săpânța”.
„Românii au renunțat după revoluție să mai crească porci de Mangalița pentru că sunt mai greu de crescut și, în plus, au cam 60-70% grăsime, spre deosebire de alte rase, unde raportul este inversat – grăsimea ajunge doar la 30-40%. Noi nu am știut să profităm de această oportunitate, în vreme ce ungurii, de exemplu, au intuit repede potențialul rasei și acum sunt principalii exportatori de jambon în Europa Occidentală, Japonia și SUA unde vând cu prețuri de la 80 de euro în sus kilogramul. Ei au un adevărat program de creștere a porcului de Mangalița, finanțat din fonduri europene. La noi nu face nimeni nimic”, a declarat Ioan Tătăran, președintele Asociației Crescătorilor de Porci Mangalița.
Asociația organizează în fiecare an în luna aprilie la Baia Mare Festivalul Mangalița, manifestare organizată pentru promovarea creșterii acestei rase de către micii fermieri.
„Vrem să-i încurajăm pe țărani să crească rasa Mangalița. Am facut analize și am constatat că procentul de acizi grași nesaturați din acestă carne ajunge la 70%, procent similar cu cel întâlnit în uleiul de măsline sau somon. (…) Profesorul Mencinicopschi a făcut recent un studiu pe acestă carne și a ajuns la conluzia că este foarte indicată pentru cei care suferă de boli cardiovasculare. Clienții cărora le furnizăm carne proaspătă sunt, în cea mai mare parte, restarurantele din București, Cluj și Baia Mare. În Capitală vindem carne pentru City Grill, Carul cu Bere și La Mama. Distribuim, de asemenea, mezeluri din carne de Mangalița prin lanțurile de retail și piețele din Baia-Mare, Cluj-Napoca, Brașov, Iași, Sibiu și București, în special prin Real și Cora, unde avem standuri, dar și prin târgurile de produse tradiționale organizate în orașele din țară. Am înregistrat la OSIM brandul „Cârnați de Săpânța”, făcuți din carne de Mangalița și din vită brună maramureșană. Practic, încercăm să-i învățăm pe oameni să-și pună valoare adăugată la produsele primare. La export nu avem ce vinde deocamdată pentru că efectivele sunt acum de sub 10.000 de capete și ne-ar fi greu să umplem și un camion de 20 de tone. În 2-3 ani ne-am propus, însă, să ajungem în țară la vreo 30.000 de capete”, a spus Tătăran.
Potrivit acestuia, porcul de Mangalița nu se pretează pentru creșterea în ferme mari, în sistem intensiv, ci în ferme țărănești cu până la 100 de capete. Cei mai mulți crescători ai acestei rase sunt în Transilvania în Baia-Mare, Bihor, Covasna, Harghita, Brașov și Arad.
„Nivelul scăzut de colesterol este principalul avantaj al porcului de Mangalița față de alte rase. Numai că porcul de Mangalița se crește mai greu. Scroafele din această rasă fată mai puțini purcei, iar aceștia pot fi tăiați abia de la un an și jumătate în sus. În plus, porcul de Magalița este crescut în sistem extensiv, nu în ferme mari. Aceștia sunt crescuți în gospodării țărănești, afară, la soare și se hrănesc cu iarbă, ghindă, jir, iar cu câteva luni înainte de sacrificare sunt trecuți și pe cereale. În aceste condiții, nu e de mirare că un kilogram de carne costă 40-50 de lei kilogramul, adică dublu față de carnea de la un porc de crescătorie, sau chiar mai mult de atât dacă vorbim de cotlet sau ceafă”, a continuat președintele Asciației Crescătorilor de Porci Mangalița.
Transilvania era cunoscută cândva ca o zonă tradițională pentru creșterea porcului de Mangalița. Carnea acestei rase, de culoare mai închisă, este apreciată pentru aspectul său marmorat dat de grăsimea intramusculară, frăgezime şi suculenţă iar gustul, datorită nivelului redus de colesterol, amintește, mai degrabă, de carnea de mistreț decât de cea a porcului din rasele europene, precum York, Landrace sau Marele Alb. Ca grupă de preț, Mangalița se încadrează mai degrabă în categoria porcilor „de lux, în care se mai numără porcul vietnamez, porcul iberic, Kunekune sau autohtonul porc de Bazna – o corcitură românească de la sfârșitul secolului XIX, dintre scroafa de Mangalița și vierul Berk.
La rândul său, Mangalița a apărut în prima parte a secolului XIX, din combinarea raselor ungurești Bakonyi și Szalontai cu mistrețul.
Rasa Mangalița, cu variațiile sale – Mangaliţa cu burtă albă, Mangaliţa cu păr blond sau Mangaliţa roşcat nu este una foarte pretențioasă la condițiile de hrană și adăpost, fiind rezistentă la boli și condiţii climatice aspre.
Prolificitatea rasei este de 6-7 purcei, consumul specific de 5,5-6 kilograme de hrană iar sporul mediu zilnic este de 400 de grame, scrie stiri.botosani.ro.
Comentarii