În satul Crețoaia, raionul Anenii Noi, Iurie Stratan îngrijește livezi de peste un sfert de secol. A fost printre primii care au cultivat piersicul plat în Republica Moldova, a creat una dintre cele mai vechi și variate plantații de corn din țară și produce fructe certificate GlobalG.A.P. și chiar ecologic, exportate pe piețe precum Germania, Polonia, Statele Unite, Serbia, România și Slovenia.
Când am mers la dumnealui pentru prima dată, puteam spune că acesta este exemplul unui producător care a reușit: investește permanent, colaborează cu specialiști internaționali pentru a se adapta, respectă standardele europene și produce fructe apreciate peste hotare.
Totuși, când vorbește despre agricultură, Iurie Stratan nu începe cu realizările. Începe cu întrebarea care îl frământă pe el și pe mulți alți pomicultori: de ce un produs obținut cu atât de multă muncă ajunge să fie vândut la un preț care nu îi acoperă valoarea?
Exportul în Uniunea Europeană nu este obstacol
Contrar percepției că piața europeană este aproape imposibil de accesat, fermierul spune că respectarea cerințelor impuse de Uniunea Europeană este perfect realizabilă pentru producătorii care investesc în tehnologie și calitate.
„Personal, nu văd nimic atât de complicat la exportul în UE. Ca să obții certificatul care îți permite să exporți, trebuie să respecți cerințele lor. Acestea țin în primul rând de calitatea fructului, de lipsa reziduurilor și de trasabilitate.”
Livada sa este certificată GlobalG.A.P., iar standardele privind bunele practici agricole și responsabilitatea socială au devenit parte din activitatea zilnică.
„Pentru mine nu a fost o mare problemă să certific piersicul, cireșul, cornul sau prunul. Sunt sisteme noi pentru noi, dar le putem implementa.”
În opinia sa, agricultorii moldoveni au demonstrat deja că pot produce la nivelul cerut de marile lanțuri comerciale europene.
„Fructele noastre au gust, calitate și aromă”
Mai mult decât atât, Iurie Stratan este convins că avantajul Republicii Moldova constă în calitatea fructelor.
„Produsul nostru este cu mult mai calitativ. Al nostru are aromă, al nostru are gust și, până la urmă, este produs moldovenesc.”
În ultimii ani, producătorii au investit în plantații moderne, sisteme de irigare, plase antigrindină, certificări și tehnologii care reduc reziduurile de pesticide și asigură trasabilitatea producției.
Din acest punct de vedere, spune fermierul, sectorul pomicol moldovenesc a făcut pași importanți înainte.
Problema începe după recoltare
Dacă producerea fructelor poate fi controlată, comercializarea rămâne cea mai vulnerabilă verigă.
Iurie Stratan descrie situația așa: după luni întregi de muncă și investiții, producătorii ajung la aceeași problemă încercând să-și vândă recolta, fără să existe un mecanism care să organizeze eficient piața.
„Venim cu un produs foarte bun și, când ajungem la comercializare, ne lovim unii de alții și nu știm ce să facem. Suntem prinși între ciocan și nicovală.”
În lipsa unei organizări eficiente, concurența dintre producători ajunge adesea să tragă prețurile în jos, chiar și atunci când fructele respectă toate standardele cerute de cumpărători.
„Vindem fructele mai ieftin decât este plătit un culegător în Grecia”
Poate cea mai apăsătoare observație făcută de fermier nu se referă la vreme, secetă sau costurile de producție, se referă la diferența dintre valoarea muncii și prețul obținut la vânzare.
„După cum muncesc fermele noastre ca să obții un produs, cu atâta dragoste și devotament, iar când vine timpul să-l vinzi, ajungi să-l dai mai ieftin decât plătește un grec pentru un kilogram de cireșe recoltate. Eu, sincer, nu înțeleg de ce se întâmplă asta.”
Afirmația reflectă frustrarea multor pomicultori, pentru că valoarea adăugată creată în livadă nu se regăsește întotdeauna în prețul primit de producător.
Republica Moldova are nevoie de un sistem mai bine organizat pentru valorificarea fructelor
În opinia lui Iurie Stratan, Republica Moldova are nevoie de un sistem mai bine organizat pentru valorificarea fructelor.
Acesta vorbește despre centre de colectare și hub-uri comerciale, unde cumpărătorii internaționali să poată găsi volume mari de fructe moldovenești certificate, uniforme și bine pregătite pentru export.
„Trebuie să existe hub-uri unde vine cumpărătorul și cumpără produs moldovenesc. Da, produsul trebuie să fie certificat și de calitate, dar și acolo trebuie să existe o mișcare bine organizată.”
Fermierul consideră că organizarea comercializării nu poate rămâne exclusiv în responsabilitatea producătorilor, ea necesită implicarea autorităților și politici care să creeze predictibilitate.
„Cred că trebuie să existe un sistem bine gândit, cu rezultate finale. Din punctul meu de vedere, aceasta este o responsabilitate a statului.”
Sprijinul ar trebui să urmărească și produsul final
Iurie Stratan este de părere că politicile de susținere ar putea merge dincolo de investițiile în livezi și echipamente.
El consideră că ar trebui analizate mecanisme prin care producătorii să fie susținuți și în etapa valorificării producției, astfel încât munca depusă pe parcursul întregului an să fie răsplătită printr-un preț corect.
„Pomul este viu, nu poate fi pus pe pauză, dacă ceva nu merge”
Spre deosebire de alte domenii, spune fermierul, pomicultura nu permite întreruperi. Un utilaj poate rămâne în depozit până anul viitor. O livadă, însă, trebuie îngrijită zilnic.
„Pomul nu-l pot lăsa. El este viu. Are nevoie de apă, de hrană, de tratamente, de îngrijire. Până la urmă, trebuie să vorbești cu el.”
Această relație permanentă cu livada face ca fiecare decizie privind prețurile, piața sau politicile agricole să fie resimțită și mai amplificat de cei care lucrează în teren.
În deplasările și întâlnirile sale cu alți fermieri, Iurie Stratan spune că vede tot mai mulți tineri bine pregătiți, care cunosc tehnologii moderne, folosesc instrumente digitale și vorbesc limbi străine.
Însă observă și incertitudinea cu care aceștia privesc fiecare nou sezon.
Iurie Stratan: „Văd tineri cu ochii care strălucesc, care învață permanent și vor să facă agricultură performantă. Dar toamna ridică din umeri și nu știu dacă anul viitor vor mai putea continua.”
În opinia sa, producătorii moldoveni și-au demonstrat capacitatea de a respecta standardele internaționale și de a obține fructe competitive pe piețele externe.
Următorul pas este construirea unui sistem care să valorifice această muncă la adevărata ei valoare, astfel încât investițiile, profesionalismul și dedicarea din livadă să se regăsească și în veniturile celor care produc hrana.
Comentarii