Despre seceta din acest an, dar și problemele tot mai grave cu care se confruntă și se vor confrunta în continuare agricultorii -specialiștii locali, dar și internaționali au vorbit în nenumărate rânduri.
Una din soluțiile propuse de aceștia este adoptarea unei noi abordări la cultivarea culturilor. Mai multe detalii la acest subiect aflați în acest articol realizat cu Mihail Rurac, doctor în ştiinţe agricole.
Condițiile din acest an ar fi rezultatul schimbărilor climaterice. Cum ar putea tehnologiile aplicate în agricultură reduce impactul acestora?
Sigur, ceea ce se întâmplă astăzi pe câmpurile fermierilor este în mare măsură rezultatul schimbărilor climatice. Dar întotdeauna s-a vorbit, s-a discutat şi s-au elaborat programe de stat în vederea reducerii impactului schimbărilor climatice prin măsuri de adaptare. Nu este ușor să recunoaștem, dar, la moment, tehnologiile aplicate în agricultura Republicii Moldova nu au capacitatea de a reduce impactul schimbărilor climatice. Dacă să ne referim mai concret la fitotehnie, atunci se aplică tehnologii care nu corespund cerințelor vremurilor în care trăim și sigur punem sub un risc major securitatea alimentară a țării. Un număr limitat de fermieri practică tehnologii care reduc impactul schimbărilor climatice.
Noi, astăzi, cultivam plante pe ruinele unui sistem de agricultură din care au dispărut, încetul cu încetul, componentele de bază. Fermierii știu foarte bine locul culturilor în asolament, cunosc foarte bine recomandările, dar în realitate seamănă 3-4 culturi: culturi furajere care ar putea fi bune plante premergătoare pentru culturile de toamnă nu cultivam, deoarece a dispărut vităritul. Cu un număr limitat de culturi în asolament și fără gunoi de grajd nu putem gestiona eficient apa din sol.
Cum putem noi să gestionam apa din sol, în deosebi în primăvara curentă, când rezerva de bază de apă a fost minimă, de 20-50 mm. După mărimea rezervei de bază de apă se recomandă de stabilit densitatea plantelor. Rezervele au fost minime și densitățile trebuiau să fie minime. Fermierii au semănat densități mari și, respectiv pentru aceste densități de plante au fost aplicate doze mari de îngrășăminte cu speranța că vor cădea ploi și vor obține recoltele meritate. Rezultatele sunt evidente pe întreg teritoriul țării. Sunt acceptate și argumentele fermierilor care spuneau că nu pot micșora densitățile, deoarece vor crește drastic cheltuielile la erbicidare. Plantele nu vor acoperi bine solul și atunci, buruienile vor deveni o problemă la căderea precipitațiilor și, totodată, vor pierde apa din sol.
Lucrarea solului ca metode de înmagazinare a apei în sol sau ca metodă de reglare a regimului hidric sunt deja niște mituri care nu pot să reducă impactul schimbărilor climatice. Mă refer aici atât la agricultura convențională bazată pe lucrarea solului cu plugul, cât și la metodele „moderne” cum este Mini -till. Toate problemele se trag din „dezbrăcarea” solului de „haina” lui naturală. Resturile vegetale lăsate la suprafața solului sunt acel instrument care contribuie la înmagazinarea apei prin sporirea infiltrației, micșorarea evaporării, moderarea temperaturilor, micșorarea eroziunii, ameliorarea structurii solului etc. Încă nimeni în lume lucrând solul nu a obținut victorie în lupta cu seceta.
Agricultura conservativă ar fi o oportunitate în acest sens?
Nu mă refer la agricultură conservativă ca la o oportunitate, deoarece nu cunosc a doua oportunitate. Agricultura conservativă este unica cale de a reduce impactul schimbărilor climatice sau mai degrabă unicul model de gestionarea a solului pe care ar trebui să-l urmăm pentru a reduce impactul schimbărilor climatice.
Care ar fi argumentele că acest tip de agricultură este unicul model la moment:
- În 2011, Organizația pentru Agricultură și Alimentație a ONU (FAO) a propus Noua Paradigmă de Intensificare Durabilă a Producerii Agricole, un document de politici de producție care are ca bază principii comune cu Agricultura Conservativă, astfel Agricultura Conservativă devine obiectivul strategic al FAO în domeniul sistemelor durabile de producere;
- Din 2001, periodic, se petrece congresul mondial al Agriculturii Conservative, unde se întâlnesc savanții, fermierii, consultanții;
- Multe țări din lume cu suportul donatorilor și guvernelor au elaborat Programe Naționale de tranziție/promovare;
- Suprafețele cultivate în Agricultura Conservativă pe plan global sunt într-o continuă creștere: după ultimele date publicate – 180 milioane de hectare (12,5% din suprafața globală de teren arabil).
Agricultura Conservativă este primul sistem de agricultură aplicat pe un areal imens care mimează procesele naturale și care deja în multe țări se manifestă ca politică de stat în domeniul agriculturii. Principiile Agriculturii Conservative sunt aplicabile în toate sistemele agricole.
Cum evitarea lucrării solului influențează productivitatea culturilor? Când sunt resimțite efectele?
În Agricultura Conservativă evitarea lucrării solului ca principiu suna ca de felul „perturbarea mecanică minimă a solului” aceasta ar însemna că „atingem” solul un minim absolut doar pentru a plasa semințele și îngrășămintele. Acest principiu nu poate fi realizat fără alt principiu care este „menținerea permanentă a suprafeței solului acoperite”. Reiese că dacă evitam lucrarea solului atunci suprafața solului este permanent acoperită cu resturi vegetale, planta de bază, culturile de acoperire etc. Productivitatea culturilor este un indicator complex care cel mai puțin este influențat de lucrarea solului. Aportul lucrării solului în producția obținută a unei culturi este de 0,5%-1,8 % ( cercetările profesorului Boris Boincean).
Agricultura Conservativă fără acoperire adecvată a solului cu cantități suficiente de resturi vegetale nu permite obținerea beneficiilor așteptate. În general, dacă ignorăm resturile atunci putem defini sistemul ca fără lucrarea solului și nicidecum Agricultură Conservativă.
Anume menținerea suprafeței solului permanent acoperite și ne permite să obținem cele mai multe beneficii care în ultimă instanță influențează pozitiv productivitatea culturilor, respectiv prin sporirea recoltelor. În anii secetoși aproape în toate studiile efectuate în lume recolta este mai mare anume în variantele cu agricultură conservativă. Anul acesta foarte bine se observă efectele: la fermierii care au semănat după tehnologia tradițională porumbul este deja compromis, iar la vecinii lor care practică agricultura conservativă porumbul este verde și încă nu se observă efectele secetei.
În Agricultura Conservativă față de cea tradițională avem un avantaj enorm, putem gestionă apa. Apa mult mai ușor se infiltrează pe un sol acoperit cu reziduuri vegetale, decât pe un sol dezgolit.
Solurile lucrate an de an își pierd structura și formează crusta. Pierderile de apă de pe suprafața unui sol lucrat sunt mari și sunt maxime în lunile de vară. Solul lucrat se supraîncălzește, plantele suferă de la insuficiența de apă și de la temperaturile ridicate. Sub „îmbrăcămintea” din resturi vegetale, temperaturile sunt mai moderate, biota lucrează. Plantele mai bine suportă căldurile. Deoarece biota lucrează în continuu, există suficientă hrană pentru plante. În anii secetoși putem micșora densitatea plantelor, fără riscul îmburuienării. Resturile protejează solul de razele solare și împiedică răsărirea buruienilor.
Care sunt momentele de care ar trebui să țină cont producătorii atunci când optează pentru trecerea la agricultura conservativă? De ce, uneori, aceștia abandonează, unde ar fi greșeala?
Principalul moment de care ar trebui să țină cont producătorii nu doar când optează pentru trecerea la agricultura conservativă, dar şi în activitatea de toate zilele…este să aibă capacitatea să învețe ceva nou, să fie gata la schimbări. Atunci când nu are răspuns la toate întrebările.. să privească cum aceste probleme sunt rezolvate de natură sau în natură. Natura nu a dat greș niciodată, omenirea a făcut și face greșeli enorme.
Înainte de a trece trebuie să fie pe deplin convins că aceasta este unica cale corectă de gestionare a solului. Pentru a se convinge este nevoie de a studia continuu, zi cu zi, să frecventeze seminare, ziua câmpului, să adreseze întrebări, să evite contactul cu persoanele care mereu se plâng, că la ei nu merge, că la ei sunt alte soluri, alte plante ș.a.
Personal, nu cunosc fermieri care ar fi început a practica agricultură conservativă după toate rigorile și apoi au abandonat. La moment, în țară sunt puțini fermieri care au două semănători una pentru cereale și una pentru prășitoare și ar putea să practice agricultura conservativă sau să zicem au semănători universale cu care pot semăna culturile cerealiere și prășitoare. Am întâlnit o mulțime de producători care erau convinși ca practică agricultură conservativă, dar care de fapt practicau lucrarea minimă a solului.
Comentarii