Ministerul Economiei propune spre consultare un proiect ce vizează modificarea Legii cu privire la comerţul interior, precum şi a Codului contravenţional,ca urmare a discuţiilor cu participarea reprezentanților asociațiilor patronale ale producătorilor locali și a rețelelor de magazine în vederea găsirii unui echilibru de interese economice și a unui mecanism viabil de aplicare a legii, scrie monitorul.fisc.md.
Astfel, proiectul propus de Ministerul Economiei împreună cu agenţii economici include 5 norme de reglementare în relațiile contractuale dintre furnizori și comercianți pe lanțul alimentar.
Cost de achiziție
În primul rând se propune includerea unei noi noţiuni şi anume de „cost de achiziție a produselor”. Propunerea este efectuată în baza prevederilor Standardului Național de Contabilitate „Stocuri”, ajustat la standardele europene în domeniul contabilității. Noţiunea va include valoarea produselor și toate cheltuielile aferente destinației produselor la locul de destinație. Se interzice includerea în acest cost a diverselor taxe și servicii care nu au tangență cu aducerea produsului la „poarta magazinului”.
Plafonarea reducerilor comerciale
Totodată, producătorii locali au propus plafonarea reducerilor comerciale. Această propunere este argumentată prin faptul, că în procesul de negociere a contractelor de livrare a produselor, comercianții solicită din partea furnizorilor diverse reduceri de preț, mărimea cărora depășește în unele cazuri 30%. Situația dată impune deseori producătorii, în special cei mici, să vândă produsele sub costul de fabricație a lor și aceasta poate provoca falimentul întreprinderii. Ca rezultat, prin prisma legislației altor state, se consideră oportun plafonarea reducerilor comerciale la 10 %, cu scopul balansării puterii de negociere a părților contractante.
Termen de rotație
În altă ordine de idei, s-a decis asupra stabilirii a mai multor termeni, în dependență de rotația de vânzare a produselor, reieșind din termenul de valabilitate a acestora (data limită de consum / data durabilității minimale) – 7, 30 și 60 zile calendaristice. E de notat, că în directiva UE privind plata întârziată a facturilor termenul limită pentru achitarea produselor alimentare achiziționate este de 30 zile.
Returul produselor conforme
Se mai propune permiterea returului produselor alimentare conforme normelor siguranței alimentare, a căror termen de valabilitate depășește 180 zile, cu condiția, că până la expirarea produsului a rămas nu mai puțin de 1/3 din data limită de consum. În ceea ce privește returul produselor alimentare, legislația europeană nu permite returul produselor de către comerciant furnizorului în cazul în care produsele sunt conforme reglementărilor tehnice în vigoare. Se permite, la solicitarea furnizorului, doar retragerea produselor de pe piață la depistarea unor vicii ascunse sau rechemarea acestora.
Cota de comercializare a produselor autohtone
Ultima reglementare propusă vizează susținerea comercializării produselor alimentare autohtone, și anume stabilirea unei cote de raft, nu mai puțin de 50%, destinată expunerii și vânzării produselor locale, conform unei liste aprobate de Guvern. Lista respectivă va include produsele alimentare fabricate în Republica Moldova, a căror volum de producere permite asigurarea continuității livrărilor în magazin și conforme parametrilor de calitate și inofensivitate a produselor. Prin această normă, producătorii locali vor fi siguri în existența pieței de desfacere și își vor consolida eforturile asupra sporirii competitivității produselor fabricate. Impactul economic așteptat de la implementarea normei vizate este dezvoltarea economiei naționale, in special a regiunilor.
Concomitent, se propune o perioadă de tranziție pentru aplicarea normelor Codului contravențional privind returul produselor alimentare și a cotei de raft destinată comercializării produselor autohtone, de la 1 ianuarie 2018.
Menţionăm că normele prevăzute de articolul 211 al Legii nr. 231 din 23.09.2010 Cu privire la comerțul interior, și anume interzicerea includerii în prețul de achiziție a diverselor taxe și servicii, plafonarea termenului de plată a facturilor și restricționarea returului de produse către furnizor, până la 1 ianuarie curent se răsfrângeau doar asupra produselor alimentare ușor perisabile. Din considerentul că legislația siguranței alimentare nu prevede o listă expresă a acestor produse, era imposibilă aplicarea legii în practică de către Serviciul Fiscal.
Astfel, prin prisma legislației internaționale aferente reglementării lanțurilor alimentare, sfera de acțiune a normelor vizate a fost extinsă asupra tuturor produselor alimentare, ceea ce a trezit nemulţumirea agenţilor economici şi au fost organizate întruniri în care au fost discutate şi înaintate cele cinci propuneri menţionate mai sus.
Comentarii