Musca morcovului: combatere în grădină și suprafețe extinse

Musca morcovului (Chamaepsila rosae, Psila rosae) este un dăunător care poate produce pagube importante. Larvele muștei morcovului produce mai multe daune morcovilor, dar poate afecta și rădăcinile altor culturi înrudite, cum ar fi păstârnacul, țelina și pătrunjelul sau umbelifere spontane.

În acest articol vom discuta despre:

• Particularități ale dezvoltării muștei morcovului
• Măsuri importante de prevenire a muștei morcovului
• Măsuri biologice de control a muștei morcovului
• Combaterea chimică a muștei morcovului

Particularități ale dezvoltării muștei morcovului

Musca morcovului are două generații pe an, iernează în stadiul de pupă în resturi vegetale, stratul superficial al solului sau chiar în morcovii atacați. De obicei, adulții apar în luna mai, după împerechere depun ouăle în stratul superficial de sol sau în zona coletului plantei de morcov și țelină.

După 10-12 zile de incubație, apar larvele care produc pagube culturii. După ce ating dezvoltarea completă, larvele se retrag în sol pentru împupare sau se împupează direct în rădăcinile atacate.

În luna iulie apare a doua generație de musca morcovului care la finalul lunii iulie-începutul lunii august asigură apariția larvelor ce produc pagube culturii.

Larvele tinere atacă rădăcinile secundare ale plantei, iar acest fapt poate duce fie la pieirea plantei, fie la formarea unor rizocarpi mici, deformați, bifurcați. În cazul unui atac mai târziu frunzele se ofilesc, îngălbenesc, plantele stagnează în creștere, se usucă mai devreme decât perioada caracteristică.

V-ar putea fi util și articolul De ce morcovii cresc deformați, bifurcați – vezi 6 motive.

Ca măsuri de prevenire a răspândirii muștei morcovului sunt recomandate:

• respectarea asolamentului (cultivați umbelifere cu o pauză de minim 3 ani între culturi) – prin asolament veți împiedica așa dăunători la legume ca tripsul, ploșnița, musca morcovului sau gărgărița fasolei să ierneze în sol;
• strângerea și arderea resturilor de plante din zonele afectate;
• plivitul regulat afectează musca morcovului;
• monitorizarea zborului cu ajutorul capcanelor portocalii lipicioase pentru a cunoaște când pot fi realizate tratamentele;

• înlăturarea resturilor de plante după recoltare de pe parcele;
• modificarea termenului de semănat pentru a limita atacul; în cazul în care există riscul infestării cu musca morcovului, alegeți momentul semănării morcovului astfel încât să poată fi recoltat la 3-4 săptămâni după zborul principal al ultimei generații. Larvele de musca morcovului se hrănesc cu rădăcinile laterale în primele 4 săptămâni de la depunerea ouălor și nu provoacă pagube mari culturii.
• alegerea varietăților mai puțin susceptibile la atacul muștei morcovului; alegeți soiuri cu o perioadă de dezvoltare scurtă, de aproximativ 120 de zile, dar cu o capacitate de păstrare suficient de bună. Acestea sunt atacate doar de o singură generație, și nu de două. Soiurile mai puțin susceptibile au un miros mai redus.
• musca morcovului este susceptibilă la îngheț, săpați solul pentru a permite frigul să pătrundă, ceea ce va distruge pupa înainte de a avea șansa să eclozeze.

Măsuri recomandate în controlul biologic al muștei morcovului în condiții de casă:

Semănați rar pentru a evita rărirea plantelor. Femelele muștei morcovului, care caută oportunități de depunere a ouălor, sunt atrase de mirosul eliberat atunci când plantele în exces sunt înlăturate.

Musca morcovului poate mirosi morcovii de la o distanță de peste un kilometru, detectând prezența acidului clorogenic. Mai mult, morcovii afectați produc concentrații mai mari ale acestui acid, ceea ce înseamnă că următoarea generație îi va găsi și mai ușor. Deci, este mult mai eficient să preveniți de la bun început ca acestea să nu găsească recolta dumneavoastră.

Modificați termenii de semănat pentru a evita atacul larvelor primei sau a doua generații. Precum am menționat, în alte țări, legumicultorii seamănă morcovul mai târziu pentru a evita atacul primei generații. În acest mod, aceștia obțin o recoltă mai târzie, dar reduc populația cel puțin în jumătate.

Prin cultivarea timpurie și târzie veți evita riscul mare de infestare cu musca morcovului (Psila rosae) și cu puricele frunzelor de morcov în timpul verii.

Protejați culturile vulnerabile prin acoperirea plantelor cu plase anti-insecte. Este esențial să practicați rotația culturilor cu această metodă, altfel musca morcovului poate apărea în interiorul culturii protejate din pupa rămasă peste iarnă în sol. Îndepărtați plasele imediat ce zborul dăunătorilor s-a încheiat.

Plase pentru protecția plantelor și domeniile lor de utilizare:

Plasele mai grele (>20 g/m2) sunt potrivite pentru culturile mai robuste, cum ar fi varza și morcovii.

Musca morcovului este un zburător slab. Tinde să zboare mai jos de 75 cm de la sol și urcă pe ziduri și garduri pentru a se deplasa între grădini. Din acest motiv, gardurile din plasă măruntă sunt de obicei o măsură de control eficientă.

Dacă nu pot ajunge la morcovi, nu pot depune ouă. Din păcate, ca toate muștele, acestea se deplasează și pe jos, așa că trebuie să iei măsuri suplimentare de a îngropa marginile plasei cel puțin 5 cm adâncime.

Plantarea plantelor companion care resping musca morcovului: Arpagicul și ceapa verde ocupă un spațiu mic, având avantajul că pot fi recoltate în același timp. Ele nu vor oferi 100% protecție, dar au de obicei un impact pozitiv, mascând mirosul morcovilor.

Plantele aromatice oleaginoase, cum ar fi salvia sau rozmarinul, pot avea un efect similar. Evitați mărarul și pătrunjelul, deoarece ambele vor atrage activ musca morcovului.

Uleiul de ceapă (de exemplu „Psila Protect”) are un efect repelent împotriva muștelor de morcov. Mirosul de ceapă împiedică muștele să zboare spre morcovi.

În mod similar, în condiții de casă, puteți utiliza un amestec de usturoi zdrobit (o lingură de usturoi, o lingură de ulei, o lingură de săpun ras, jumătate de litru de apă și pulveriza plantele).

Alegerea locului/parcelei pentru a evita răspândirea muștei morcovului:

• O distanță de cel puțin 300 m de la parcelele din anul precedent reduce pătrunderea muștei
  morcovului.
• Deoarece musca morcovului se împerechează în gardurile vii sau în lanurile de porumb, evitați vecinătatea directă de acestea.
• Locurile deschise la vânt, fără ceață de toamnă, reduc, de asemenea, riscul apariției muștelor morcovului și a alternariozei.

Utilizarea nematozilor pentru controlul biologic: un amestec de nematozi poate fi aplicat în sol pentru a controla larvele tinere. Produsul este disponibil prin comandă la furnizorii de soluții de control biologic (de exemplu, pentru tratamentul de primăvară se folosește Steinernema feltiae și pentru tratamentul de vară S. carpocapsae).

Musca morcovului – combatere chimică

Tratamentele se realizează în perioada depunerii pontei sau prin aplicare în sol.

Pentru realizarea tratamentelor contra muștei morcovului sunt omologate produse ce conțin drept substanță activă: ciantraniliprol (Benevia 0,75 l/ha), cipermetrin (Columbo 0,8 MG 12 kg/ha, se aplică prin încorporare la semănat), clorantraniliprol (Coragen 175 ml/ha), teflutrin (Microsed Geo 16-20 kg/ha se aplică prin încorporare la semănat).

V-ar putea plăcea și articolul Când se recoltează morcovii. Sfaturi pentru o păstrare de durată.

Bibliografie:

• European and Mediterranean Plant Protection Organization, Carrot Fly (Psila rosae).
• Protecția plantelor în legumicultura ecologică, FIBL.
• CABI Digital Library, Psila rosae (carrot root fly).