La 18 februarie, în nordul Republicii Moldova, mai sunt câmpuri cu sfeclă de zahăr încă nerecoltate. Zăpada acoperă grămezile depozitate la marginea terenurilor, dar sunt și câmpuri în care nu pot intra combinele de recoltare, iar prognozele indică noi precipitații solide în următoarele zile.
Într-un sector deja fragil afectat de secetă, înghețuri și ploi excesive, în care o bună parte din producători au fost nevoiți să reînsămânțeze suprafețele în primăvară, această prelungire a campaniei în plină iarnă amplifică incertitudinile.
În prima decadă a lunii februarie, circa 3.000 de hectare de sfeclă erau nerecoltate din totalul de aproximativ 12.000 de hectare cultivate în ultimul sezon.
Condițiile din a doua decadă nu au fost tocmai prielnice, astfel o bună parte din fermierii care au mai rămas cu terenuri nerecoltate încă își încearcă norocul.
Din circa 40 de cultivatori activi în sector, aproape jumătate nu au încheiat lucrările, în special în raioanele Drochia, Dondușeni, Ocnița, Edineț, Râșcani, Fălești, Sângerei, Glodeni, Soroca și Florești, unde încă se mai cultivă această cultură.
Un an agricol atipic și acumularea riscurilor
Sectorul sfeclei a traversat ani consecutivi dificili. În 2024, seceta a compromis peste 60% din recoltă, pierderile însumând peste 300 milioane de lei, potrivit raportului MAIA.
Apoi, în 2025, înghețurile timpurii din aprilie au afectat aproximativ 65-70% din suprafețele semănate, o parte fiind reînsămânțate.
Suprafețele de sfeclă de zahăr contractate conform sezonului agricol 2025, sunt la nivel de 13 000 ha.
Ulterior, ploile abundente din octombrie–noiembrie au blocat accesul tehnicii în câmp și au împins recoltarea în lunile de iarnă.
Fermierii au lucrat inclusiv în ianuarie și februarie, la temperaturi de până la –13°C. Gerurile de până la –20°C au înghețat solul în profunzime, oprind lucrările.
În prezent, câmpurile sunt acoperite de zăpadă, iar reluarea recoltării se face doar de către unii agenți economici.
Impactul direct asupra calității sfeclei
Riscul major nu este doar pierderea cantitativă, ci deprecierea calitativă. Alternanța îngheț–dezgheț afectează structura rădăcinii, determină pierderi de masă și scade conținutul de zahăr prin procese de degradare fiziologică.
Dacă temperaturile vor crește brusc în următoarele săptămâni, iar sfecla va rămâne în sol umed sau în grămezi acoperite de zăpadă, va crește nivelul de impurități tehnologice.
În condiții normale, două fabrici pot procesa până la 3.500 de tone pe zi fiecare, însă continuitatea depinde de ritmul livrărilor și de calitatea materiei prime.
Piața zahărului: echilibru aparent, vulnerabilități structurale
Sectorul zahărului rămâne expus competiției externe. Măsura temporară de introducere a taxelor vamale pentru zahărul din Serbia, valabilă 200 de zile și cu termen de expirare în aprilie, a redus presiunea pe piață.
Producătorii solicită însă instrumente antidumping mai ferme, invocând importurile la prețuri mai mici din Serbia și Belarus, în contextul unor costuri energetice și economice inferioare în aceste țări.
Pentru acest an se estimează o producție internă de circa 70.000 de tone de zahăr, la care se adaugă importuri preferențiale și din zona CEFTA, ceea ce duce disponibilul total la aproximativ 110.000 de tone, peste necesarul anual de consum de 65–70 de mii de tone.
Pe termen mediu, succesiunea de ani agricoli atipici, reducerea suprafețelor cultivate și vulnerabilitatea climatică pun sub presiune stabilitatea unei ramuri concentrate aproape exclusiv în nordul țării.
Comentarii