Odată cu venirea primăverii, activitatea în păstrăvării începe să prindă mai multă viaţă. În bazinele alimentate cu apă din râu, stratul de gheaţă format în timpul iernii începe să se topească şi, pe măsură ce temperatura apei creşte, păstrăvii devin mai activi şi cu apetit tot mai mare. Este momentul inventarierii păstrăvilor
În mod normal ar trebui să avem un bazin gol în care să mutăm păstrăvul. În caz contrar, trebuie să eliberăm unul prin trecerea peştilor în alte bazine cu păstrăv, ţinând cont de cerinţa ca aceştia să fie de aceeaşi mărime.
Bazinul gol trebuie curăţat foarte bine de mâlul de pe fund, iar mizeria din porii pereţilor laterali se elimină folosind perii sau instalaţii speciale cu jet de apă la presiune înaltă, pentru ca agenţii patogeni să nu aibă mediul prielnic dezvoltării.
Curăţirea mecanică poate evidenţia unele fisuri ale bazinelor, care trebuie reparate.
Urmează operaţiunea de dezinfecţie, folosind diferite substanţe dezinfectante admise în acest scop în piscicultură. După expirarea timpului de contact cu substanţa dezinfectantă se trece la clătirea intensă cu apă.
Următoarea etapă este montarea vanetelor şi a sitei la călugăr, având grijă ca şi acestea să fie bine igienizate înainte. Astfel pregătit, bazinul poate fi inundat.
Prinderea păstrăvilor
Înainte de manipulare, păstrăvii trebuie ţinuţi la post timp de 48 de ore. Pentru operaţiunea de prindere avem nevoie de un năvod şi de mincioage. Cu ajutorul năvodului grupăm păstrăvii către călugăr, de unde îi scoatem cu ajutorul mincioagelor.
Atenţie însă, în timpul iernii, pe fundul bazinului s-a acumulat o cantitate mare de mâl care a înfundat şi groapa de pescuit. De aceea, înaintea operaţiunii de prindere aceste depuneri se vor disloca pe o lungime de 2 m de la călugăr, astfel încât mâlul să fie antrenat de curentul de apă şi evacuat din bazin.
Pe măsură ce, prin extragerea peştelui din bazin, cantitatea rămasă scade, se reduce şi nivelul apei, pentru ca prinderea păstrăvilor să fie mai uşoară. Ultimii peşti se scot din groapa de pescuit. Pe toată perioada acestor manipulări, avem grijă ca apa să fie tulburată cât mai puţin posibil.
Cântărire şi sortare
Peştii scoşi cu minciogul se pun într-un recipient cu apă, a cărui tară trebuie cunoscută, apoi se cântăresc. Aproximativ 3% din cantitatea de păstrăv se numără, pentru a putea calcula greutatea medie pe bucată, şi, pe baza acesteia, numărul de peşti din bazin.
Poate vă întrebaţi: de ce atâtea cântăriri, de ce atâtea calcule? Ei bine, în afară de faptul că vă interesează cât peşte veţi avea de vândut, cantitatea, numărul peştilor şi greutatea medie pe bucată trebuie cunoscute pentru o hrănire corectă şi, în caz de necesitate, pentru aplicarea unui tratament medicamentos corect.
Păstrăvăriile mai mari, cu posibilităţi financiare, pot folosi utilaje performante la extragerea peştilor din bazine, dotate cu sisteme de cântărire şi de numărare automată.
Dacă, pe timpul iernii, aţi hrănit păstrăvii la copcă, veţi observa că aceştia au crescut însă sunt diferiţi ca mărime. Frontul de hrănire pe timp de iarnă fiind limitat, a apărut concurenţa între indivizi, iar cei mai puternici, consumând mai multă hrană, s-au dezvoltat mai bine.
Această diferenţiere între indivizi impune şi o sortare a acestora pe categorii de mărime. Sortarea se poate face manual, cu ajutorul lădiţelor sau mecanizat, cu ajutorul sortatoarelor de mare performanţă.
Întrucât sortarea se face de obicei în 2-3 categorii de mărime, avem nevoie de mai multe bazine goale în care să mutăm păstrăvii. O variantă ajutătoare este împărţirea unui bazin, cu ajutorul unor site, în trei părţi.
În partea dinspre călugăr se introduce categoria cea mai mare de păstrăv, iar în partea de la admisia apei în bazin, categoria cea mai mică. Într-un alt rezervor populat se pot grupa peşti de aceeaşi mărime, proveniţi din mai multe bazine.
Dacă populaţia dintr-un bazin va face obiectul vânzărilor în anul în curs, numărul peştilor introduşi se calculează în aşa fel încât la atingerea greutăţii de valorificare cantitatea totală de peşte să nu fie mai mare decât capacitatea bazinului. În felul acesta vom fi scutiţi de manopere suplimentare.
Printr-o hrănire corectă, din punct de vedere cantitativ, dar şi ca mod de administrare, nu vor apărea diferenţieri semnificative de dezvoltare între indivizi.
Veţi vedea că această inventariere de primăvară, în afară de faptul că este necesară pentru igienizarea bazinelor, este foarte utilă pentru a estima şi eşalona producţia de păstrăv.
Repartizarea producţiei de Păstrăv
Întrucât nu puteţi valorifica tot păstrăvul în acelaşi timp, repartizarea producţiei este un imperativ. O primă repartizare s-a realizat deja, prin diferenţierile de creştere constatate la inventariere şi sortarea peştilor pe categorii de mărime.
La o creştere normală, într-o populaţie de păstrăv se diferenţiază trei categorii de mărimi care, procentual, se distribuie în 25% cei mai mari, 50% cei mijlocii şi 25% cei mai mici. În funcţie de cerinţele pieţei, putem accelera sau încetini procesul de creştere al fiecărei categorii prin modul de hrănire, atât cantitativ, cât şi calitativ.
O altă metodă este crearea de loturi cu vârste diferite. Aceasta, combinată cu cea prezentată anterior, măreşte substanţial posibilitatea eşalonării în funcţie de cerinţele pieţei. Reuşita este la îndemâna dumneavoastră!
Sursa: revista-ferma.ro
Comentarii