Tăierile la agriș – când și cum se realizează corect

Tăierile sunt lucrări indispensabile în plantațiile de agriș. Aceste operațiuni tehnologice au ca scop facilitarea lucrărilor de întreținere și favorizarea fructificării.

Lucrările din primii ani au rol de formare a coroanei, iar cele din anii următori, de menținere a arbustului. Una dintre cele mai răspândite forme de conducere la agriș este forma de tufă.

Agrişul este un arbust puternic ramificat care poate atinge o înălţime de 0,6-1,7 m. 

Sistemul radicular este fasciculat, bine dezvoltat, format din rădăcini subţiri, puternic ramificate. Majoritatea sunt repartizate orizontal la 40-50 cm de la centrul tufei, iar vertical la 20-60 cm şi doar o parte mică pătrund la adâncimea de 1,0-2,0 m.

Tufa de agriş este compusă din 15-20 tulpini de diferite vârste şi lăstari anuali, care pornesc din zona coletului, înzestrați sau nu cu ghimpi. Soiurile cu o capacitate înaltă de fructificare și de înmulţire formează mai rapid tufa, intră precoce pe rod, accelerând creşterea recoltei. 

Cele mai productive tulpini din structura tufei au vârsta de 2-3 ani, iar la unele soiuri până la 4-6 ani.

Formațiunile de rod predominante sunt ramurile mixte cu lungimea de 12-35 cm, urmate de ramurile-buchet și pinteni.

Agrişul formează muguri vegetativi, micşti (de rod). Din cei micști se dezvoltă un lăstar scurt cu câteva frunze şi un ciorchine cu 1-3 flori. 

Formarea fructelor este abundentă și se manifestă tendința supraîncărcării. Astfel, sub greutatea fructelor tulpinile multianuale se arcuiesc și se epuizează prematur.

De ce trebuie să tăiem agrișul

Numărul prea mare de tulpini şi lăstari anuali lăsaţi să crească liber se umbresc reciproc, iluminarea în interiorul tufelor este insuficientă, devine dificilă efectuarea lucrărilor de întreţinere (recoltarea, tratamentele fitosanitare), în interiorul tufei se formează fructe de o calitate inferioară, slab colorate, se creează un mediu favorabil pentru dezvoltarea bolilor şi dăunătorilor.

Pentru a evita astfel de fenomene negative, în perioada de rodire, pentru a susţine parametrii optimi ai plantelor de agriş, se recomandă tăierea tufelor. Sistemul de tăiere include tăierile de formare, de fructificare şi de regenerare a plantelor de agriș.

Formarea și menținerea tufei de agriș

Tăierea la agriș se realizează primăvara devreme, în perioada de repaos vegetativ.

În anul întâi, butaşii se scurtează la 3-4 muguri de la bază. Acest lucru stimulează apariția noilor tulpini și îndesirea tufei.

În anul doi, primăvara devreme, înainte de dezmugurire, se aleg 3-4 tulpini anuale, bine dezvoltate, crescute din zona coletului, și se scurtează slab, fiindcă pe porţiunea superioară pot fi muguri floriferi care vor reţine creşte-rea în lungime. Celelalte tulpini se elimină de la bază.

În anul trei, primăvara devreme, se proiectează încă 3-5 tulpini anuale viguroase, pornite din zona coletului. Celelalte tulpini se suprimă de la bază.

Tulpinile de 2 ani rămân intacte. Nu se scurtează nici tulpinile anuale, deoarece scurtarea lor duce la diminuarea fructificării.

În luna mai se aleg 4-5 lăstari viguroşi, dispuşi uniform, pentru completarea tufei. Ceilalţi lăstari, porniţi din zona coletului, se plivesc.

În anii următori, în fiecare primăvara, înainte de dezmugurire, tufa se completează cu câte 2-3 tulpini anuale viguroase, pornite din zona coletului, repartizate uniform în cadrul tufei.

Tăierile la alun. Forma de coroană – tufă.

Celelalte tulpini anuale, crescute din zona coletului, se elimină de la bază. De regulă, se reţin intacte toate tulpinile de 2-5 ani. 

Tăierile de menţinere a echilibrului favorabil dintre creştere şi fructificare constau în:

• eliminarea de la bază a tulpinilor cu vârsta mai mare de 5 ani şi înlocuirea lor cu acelaşi număr de tulpini anuale viguroase, pornite din zona coletului şi repartizate uniform în cadrul tufei, sau din muguri dorminzi de la baza tulpinilor multianuale;
• scurtarea tulpinilor arcuite prin transfer la o ramificaţie verticală; rărirea ramificărilor tulpinilor multianuale în locurile supraîndesite;
• eliminarea de la bază a tulpinilor anuale şi a lăstarilor de prisos, porniţi din zona coletului, care îndesesc tufa; 
• suprimarea tulpinilor şi ramificărilor traumate, bolnave.

Se consideră formată tufa alcătuită din 15-20 tulpini de 1 an, 2 ani şi 3 ani, bine amplasate în cadrul tufei astfel încât să permită o pătrundere cât mai bună a luminii în interior şi la baza acesteia, să nu creeze dificultăţi la efectuarea lucrărilor de întreţinere a solului pe intervalul dintre rânduri.

Tăierea de fructificare, recomandată în perioada de rodire

Aceste tăieri au ca scop menţinerea unui echilibru optim între procesele de creştere şi de fructificare și constau în:

• eliminarea tulpinilor îmbătrânite (de 4-5 ani) şi înlocuirea lor cu noi creşteri anuale apărute din zona coletului;
• suprimarea tulpinilor cu creşteri mici, înlăturarea ramurilor rupte, bolnave sau cu o direcţie de creştere spre intervalul dintre rânduri.

Ramurile de prisos se elimină de la bază, fără a lăsa cioturi, indiferent de vârsta lor.

Tăierile de regenerare, aplicate din momentul când plantele încep să intre în declin, au ca scop să prelungească durata de fructificare economică a agrişului. 

Bibliografie selectivă:

• BABUC V.; PEȘTEANU A.; GUDUMAC E. Conducerea și tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi, Chișinău 2015, p.250-210.
• BALAN V., SAVA P.;CALALB T.; (et al.) Cultura arbuștilor fructiferi și căpșunului, Chișinău 2017, p. 181-183.