Cu toții cunoaștem importanța unui sol sănătos, asigurat cu toate elementele necesare în dezvoltarea armonioasă a culturilor. Testarea solului este cel mai simplu mod de a determina starea nutrițională a plantelor în seră, solar sau câmp deschis.
Dar, dincolo de cunoașterea elementelor conținute în sol, analiza solului ne poate oferi o imagine mult mai amplă, care ne ajută nu doar să cunoaștem nutrienții disponibili, dar și EC (electroconductivitatea), pH-ul, să prevenim unele boli sau atacul sever al unor dăunători și altele.
Mai mult, cunoscând cantitatea de elemente, putem preveni potențialele probleme de spălare și de scurgere a nutrienților, cauzate de aplicarea unei cantități prea mari de îngrășăminte sau de apă.
Astfel, testarea solului ajută nu numai la sănătatea culturilor, dar și la sănătatea mediului și a consumatorilor.
De ce trebuie să cunoaștem nutrienții disponibili în sol?
Creșterea și dezvoltarea culturilor depind în mare măsură de nutrienții disponibili în sol.
În funcție de cantitatea lor, nutrienții pot avea interacțiuni benefice sau dăunătoare unul asupra altuia, iar, într-un final, legumicultorul care nu cunoaște nutrienții disponibili, poate înregistra pierderi de recolte sau obține o recoltă mai puțin calitativă.
Cantitatea prea mare sau prea mică a unor nutrienți specifici sau un pH nepotrivit pot bloca accesibilitatea altor nutrienți. Într-un final, chiar dacă aplicați, s-ar părea, o cantitatea potrivită de îngrășăminte, acestea nu vor putea fi valorificate de către plante, apărând carențele și pierderi de bani.
Influența pH-ului asupra disponibilității elementelor nutritive:
Cu cât bara este mai extinsă, cu atât nutrientul este relativ mai disponibil. De exemplu, bara pentru azot este cea mai largă între un pH de 6.0 și 7.5, adică pH-ul la care N este cel mai disponibil pentru plante.
Atât excesul unui element, cât și cantitatea prea mică a acestuia afectează direct recolta de legume. De exemplu, azotul favorizează o creștere verde, luxuriantă, iar deficiența duce la îngălbenire și la o creștere întârziată (pe care o observăm deseori la începutul sezonului).
Pe de altă parte, fertilizarea excesivă cu azot sau alte elemente face legumele mult mai vulnerabile la boli (de exemplu căderea plantuțelor, putregaiul cenușiu, fuzarioza sunt favorizate de excesul de azot).
Mai mult, în culturile de legume din seră sau solar puternic fertilizate cu azot atacul dăunătorilor cum ar fi afidele sau țânțarul galicol al vârfului verzei va fi mai puternic.
Potasiul (K) are un efect inhibitor asupra absorbției de magneziu (Mg). Astfel, un exces de potasiu inhibă absorbția de magneziu în rădăcinile plantelor. Totuși, în mod invers, nivelurile ridicate de magneziu din soluția solului nu slăbesc absorbția de potasiu.
În plus, fertirigarea cu doze mari de nitrat de amoniu poate contribui, de asemenea, la deficitul de magneziu.
Dacă observați cloroza frunzelor între nervuri (în special cele inferioare), la tomate culoare ușor purpurie a zonelor afectate sau căderea frunzelor inferioare afectate, ar fi cazul să realizați o testare a nivelurilor de magneziu disponibil.
Fosforul în exces împiedică aprovizionarea legumelor cu fier (raportul optim P/Fe este de 40-50).
În solurile acide, manganul poate fi disponibil în exces plantelor și poate atinge chiar niveluri toxice.
Cele mai multe reacții au loc între micronutrienți, cum ar fi Zn, cupru (Cu), fier (Fe), calciu (Ca) și magneziu (Mg). Toți aceștia sunt cationi, sau molecule sau atomi încărcați pozitiv. Acești nutrienți concurează pentru aceleași căi de transport în rădăcinile plantelor.
Cuprul are o tendință puternică de a se lega de materia organică și, prin urmare, poate fi deficitar în solurile cu conținut înalt de materie organică.
Dacă toate proteinele transportoare de cationi sunt deja legate de Zn, de exemplu, Cu nu poate fi absorbit. O strategie pentru a evita această problemă ar putea fi aplicarea unuia dintre acești nutrienți pe o altă cale, cum ar fi fertilizarea foliară.
Mobilitatea calciului în plante este limitată, acesta trebuie să fie furnizat pe tot parcursul sezonului de creștere pentru a menține niveluri adecvate în țesuturile plantelor și pentru a asigura o dezvoltare adecvată.
Altfel, cultivatorii de legume se pot confrunta cu probleme cum ar fi putregaiul apical la tomate și ardei, cauzat de insuficiența de calciu.
Borul stimulează înflorirea, favorizează germinarea polenului, formarea fructelor și semințelor. De aceea, lipsa borului reduce drastic productivitatea plantelor. Elementul poate fi mai puțin disponibil pentru rădăcinile plantelor în condiții alcaline.
Un simptom al insuficienței de bor poate fi căderea florilor de tomate.
După câte putem observa, cunoașterea solului din serele sau solarul nostru ne poate ajuta să evităm foarte multe probleme pe care le putem întâlni pe parcursul vegetației legumelor.
O recomandare privind aplicarea rațională a îngrășămintelor și calea optimă prin care acestea pot fi oferite legumelor, poate fi obținută de la specialiști în domeniu, cum ar fi specialiștii Biolab.
Testarea solului și apei la legume
Ținând cont de costurile actuale și de problemele cu care se pot confrunta cultivatorii de legume, orice investiție trebuie făcută rațional, iar orice problemă este mult mai ieftin de prevenit, decât de o combătut când este deja vizibilă.
Pentru un start corect și sănătos al culturilor de legume, o fertilizare adaptată a acestora făcută cu costuri reduse, vă recomandăm să realizați testarea solului în sere sau solar.
Pentru mai multe detalii, apelați la serviciile Laboratorului Biolab Test SRL, cu sediul în mun. Chișinău, com. Stăuceni, drum M2, km 10, nr 9 – Clădirea FPC Bioprotect, oferă suport fermierilor în zilele luni-vineri între orele 8.00 – 17.00.
Pentru mai multe detalii despre testarea solului și apei – apelați la 067 777 997 sau 022 600 700.
