„Mă consider un om fericit, datorită familiei, datorită susținerii pe care o am din partea celor dragi”, așa crede Dumitru Bârlădean, un tânăr din nordul Moldovei, care pe parcursul a 4 ani a reușit să dezvolte o adevărată afacere de succes.
„Lucrez acolo unde m-am născut și am crescut, mai mult, mă ocup cu ceea ce îmi place, îmi aduce satisfacție. La moment, nu am impedimente de a mă dezvolta. Am ambiția de a realiza ceea ce mulți nici nu îndrăznesc să viseze”, ne-a mai spus Dumitru, întrebat dacă se merită să investești într-o afacere agricolă.
Producătorul a menționat că dragostea față de agricultură a moștenit-o de la tatăl său, care este în afaceri din prin anii 1980, dar în Naslavcea de prin anul 2001.
Cea mai scumpă resursă pe care o avem în Republica Moldova este pământul, dacă nu este folosit eficient nu mai putem vorbi despre business, ci despre o pierdere de timp și investiții, susține Dumitru.
„Principalul domeniu de activitate a tatălui a fost cultivarea cerealelor. Cu circa 5 ani în urmă am decis să mă implic și eu în agricultură, lăsând în urmă activitatea pe care am desfășurat-o în mai multe instituții. Eram la răscrucea la care trebuia să decid sau îmi fac bagajele și plec peste hotare, sau îmi asum riscurile și îmi dezvolt propriul business. Prima experiență a fost plantarea unei livezi de nuci, după care am plantat și mere, cireșe, mure”.
Dumitru spune că fără irigare nu există șanse de a obține recolte de calitate. Așa a apărut ideea de a construi un rezervor de apă, apoi de a conecta rezervorul cu altele pe care le-a construit lângă livadă.
„Toate aceste obiective s-au construit treptat, pe parcursul a 4 ani. După care am construit o stație de pompare, traseul de conectare de circa 2 km, mai multe rezervoare de apă, 2 stații de pompare, de filtrare”.
Dar toate rezultatele despre care vorbește astăzi au fost posibile numai după ce a experimentat și a învățat din propriile nereușite.
„Avem 50 de ha de nuci. Inițial, am experimentat și am plantat o livadă intercalată dintre nuci și prune. În forma în care am înființat-o noi, adică cu soiuri tradiționale moldovenești și tehnologia sovietică, nu s-a dovedit a fi o investiție reușită, atât la eficacitate, cât și la randament. Dețin peste 20 de ha de prune, care intră pe rod în anul curent, 9 ha de măr, 7 ha de cireș, 3 ha de păr. Mai am și propria pepinieră în care voi produce material săditor. Îmi doresc să cultiv 5-6 soiuri de pomușoare pentru agropensiunea pe care intenționăm să o deschidem. Suntem în procesul de pregătire a dosarului pentru a accesa un credit prin intermediul Proiectului Livada Moldovei, pentru instalarea suportului în livada de măr. Acum sunt la etapa în care mă învăț să folosesc facilitățile de finanțare disponibile”.
Este implicat total în activități, inclusiv pe parcursul a 3 ani singur a efectuat tăierile în livadă, a realizat stropirile. Dumitru spune că cea mai mare problemă pe care a întâmpinat-o a fost faptul că nu a avut de unde să învețe, cei care cunosc nu sunt deschiși spre a împărtăși din experiența pe care o au.
„Creșterea păstrăvului a venit ca o salvare pentru mine, pentru că în momentul în care nu sunt implicat în livadă, mă ocup cu creșterea peștelui. Din banii pe care îi câștigam de la comercializarea păstrăvului, o parte o păstram pentru a putea procura hrană, să achit salariile, iar restul pentru dezvoltare. Evident că, pe parcursul a 3 ani de zile, în afară de faptul că am construit agropensiunea, care urmează să fie deschisă, nu am investit în nimic”.
Mai întâi de toate a studiat tehnologia de creștere a păstrăvului, a împărțit în compartimente rezervoarele de apă care erau deja construite și astfel a obținut bazinele de producere.
„După ce am reușit să creștem prima partidă de pește și l-am vândut, am decis să mai creștem una și, tot așa, am ajuns în anul 4 de activitate. Păstrăvul are nevoie de apă rece și curată, iat timpul de creștere depinde foarte mult de tehnologie. În cazul nostru, acesta poate fi comercializat după circa 13-15 luni. Primul puiet de păstrăv a fost adus experimental din Ucraina, dar mai apoi importam icrele fecundate. Cea mai mare problemă este la întreținerea lui. Hrana o importăm din Polonia. Creșterea peștelui necesită să petreci practic tot timpul în această activitate, de aici a și apărut ideea lansării unei agropensiuni, care cumva să vină ca și o continuitate a păstrăvăriei. În ceea ce privește tehnologia, desigur că există multe criterii de care depinde randamentul. Este o investiție destul de mare în hrană, utilaj, iar perioada de creștere este destul de mare. Peștele dacă nu are 20 de minute oxigen se îmbolnăvește și în 10-20 de zile moare. Afacerea cu creșterea păstrăvului este asemenea unui sacvoiaj fără mâner, este frumos, mare, încăpător, dar foarte greu de dus”.
Deja dispune de puiet propriu și speră că odată cu deschiderea agropensiunii mai mult de jumătate din păstrăv va fi comercializat acolo.
„Investim foarte mult, pentru că cu câțiva ani în urmă acest sat era pe cale de dispariție, acum reînvie. Din câte cunosc vor fi în curând 5-6 agropensiuni, respectiv vor fi noi locuri de muncă, condiții de trai mai bune, de comercializare a produselor”.
Dumitru le recomandă tinerilor care doresc să rămână acasă să investească în afaceri care să le aducă profit, totodată să fie gata să muncească foarte și foarte mult, dar și să sondeze bine domeniul în care doresc să se lanseze.
Cu toate cele expuse mai sus, businessul de bază este cel horticol, creșterea peștelui este un business de tranziție, suport, randamentul nu este atât de interesant ca și în cazul unei livezi intensive.
Succesul unei afaceri depinde foarte mult de posibilitatea de a exporta, dar și implicarea statului este una decisivă și nu doar prin subvenții, dar și prin intermediul Consulatelor deschise în diferite țări ale lumii, a mărturisit Dumitru.
Comentarii