Plecând de la constatarea că producții ridicate se pot obține numai de la familiile puternice, se apreciază pe bună dreptate că anul apicol începe toamna, fapt pentru care și pregătirea tehnologică se face începând cu acest sezon.
Acest lucru este posibil când la sfârșitul toamnei, familiile de albine au o populație cuprinsă între 1,5 – 2 kg de albine, în acest fel, în primăvară, la culesul timpuriu de salcâm, sunt necesare familii de 3 – 4 kg de albine culegătoare.
Selecția reprezintă unul dintre mijloacele de bază care asigură obținerea unor familii numeroase. Folosirea unui material biologic selecționat permite obținerea unei dezvoltări superioare cu 16,33 – 21,42% față de materialul neselecționat și implicit a unei producții de miere mai mare cu 35%.
Folosirea mătcilor tinere constituie o altă modalitate importantă de intensificare a creșterii puietului în sezonul de toamnă, întrucât acestea au un proces de ovulație superior mătcilor vârstnice.
Asigurarea hranei constituie un alt mijloc important de realizare a unor familii puternice. De altfel, reducerea ouatului la sfârșitul verii se datorează în primul rând încetării culesului de nectar și polen din natură.
La sfârșitul verii, se vor stimula familiile prin hrană necesară datorită alimentației stimulente.
Aplicarea alimentației stimulente reprezintă o metodă mai puțin economică și cu o eficacitate biologică mai mică, fiind aplicată numai în situația în care nu există în apropierea stupinei (50 – 100 km) baze melifere care înfloresc târziu și nici posibilități de organizare a amestecurilor furajero-melifere.
Cea mai eficientă metodă de alimentație stimulentă în sezonul de toamnă constă în administrarea săptămânală a unei doze de 800 – 1000 ml sirop 1:1, pe familie, metodă ce asigură sporirea cantității de puiet cu 19,5%.
Necesarul de miere pentru iernarea unei rame de albine este de 1,5 – 2,0 kg miere. Pe lângă hrana glucidă, albinelor trebuie sa li se asigure și necesarul proteic, reprezentat prin una sau 2 rame cu păstură.
Realizarea unui regim termic optim reprezintă o altă condiție importantă ce concură la stimularea creșterii puietului.
Aceasta se realizează prin reducerea progresivă a cuibului la numărul de faguri bine acoperiți de albine, prin împachetarea superioară și laterală a acestora.
Organizarea stupilor pentru iarnă presupune stabilirea numărului optim de rame necesare iernării și aranjarea lor corespunzătoare.
Stabilirea numărului de rame se face după finalizarea culesului, în a doua jumătate a lunii septembrie, în funcție de populația familiei, astfel ca albinele sa ocupe toate ramele și să poată forma un „ghem de iernare” sferic, ceea ce asigură o suprafață minimă la un volum maxim.
În situații normale, când fagurii destinați iernării conțin cantități optime de miere (1,5- 2 kg), central se așează fagurii cu circa 1,5 kg și progresiv, pe margini, fagurii mai mari, până la 2 kg.
La organizarea cuiburilor pentru iarnă se va urmări ca, în măsura posibilităților, pe lângă asigurarea necesarului de hrană, central să fie așezați fagurii mai vechi, care asigură o termoizolare mai bună.
Asigurarea aerisirii stupilor în timpul iernii se realizează prin mai multe modalități: reducerea urdinișului inferior, corespunzător mărimii populației, crearea de orificii de ventilație în podișor, pentru realizarea unei deschideri de 0,5-2 cm.
Citește și despre Varooza la albine – simptome și tratament.
Protecția stupilor împotriva curenților de aer și a dăunătorilor se realizează prin așezarea acestora la adăpostul unor clădiri, garduri vii sau prin amenajări a unor garduri provizorii din diferite resurse locale (stuf, porumb, tulpini de floarea soarelui, etc) și instalarea la urdinișuri a gratiilor împotriva dăunătorilor (fluturele de molie, șoareci, etc.).
Comentarii