Campania de recoltare a cerealelor de toamnă deja a început în unele raioane ale țării, iar interdicția la exporturile de grâu din Moldova încă este valabilă.
Unul dintre impedimentele de bază ale anulării interdicției, potrivit autorităților, este faptul că nu sunt cunoscute date reale privind stocurile de grâu disponibile în țară.
Datele privind stocurile cu care operează Ministerul Agriculturii nu coincid cu cele ale asociațiilor de profil, către MAIA fiind livrate date despre existența a stocurilor mai mici. În plus, mai mulți producători mondiali de grâu au anunțat recolte mai reduse.
Potrivit Secretarului de Stat, la următoarea ședință va fi abordat subiectul anulării interdicției privind exportul de făină, producția anuală fiind de aproximativ 102-106 mii de tone.
Un alt risc ce ar putea apărea în urma scoaterii interdicției exportului de grâu: ar putea crește prețul produselor de panificație pe piața internă.
Oficial, în Moldova capacitatea de depozitare industrială este de puțin peste 750 de mii de tone. Alte date indică capacități de peste un milion de tone, iar dacă e să luăm în calcul și capacitățile mici unde ar potea fi depozitate cerealele, inclusiv ambarele, ar fi vorba de circa 4 milioane de tone.
„Evident producătorii nu sunt preocupați de stocuri și își doresc sa obțină profit ” , mai mari aberații nu putea spune. Evident ca statul nu vrea să-și ia angajament sa asigure din sursele statului asigurarea alimentare, necesarul de griu dar pune în mod urit acest lucru pe seama agricultorilor.
Agricultorii au de dat datorii, de achiziționat combustibil, fertilizanți etc. departe este gindul lor de obținerea profitului.
Ba au profituri mari. Sub termenul „agricultor” în contextul acesta subînțelegem persoana cu multe terenuri mari în gestiune, care crește cereale sau grâne, și nu persoana care prelucrează pământul. De facto, printre agricultori să regăsesc mulți care declară de două ori mai puțină marfă decât obțin. De aici și profiturile!
„Evident producătorii nu sunt preocupați de stocuri și își doresc sa obțină profit ” , mai mari aberații nu putea spune. Evident ca statul nu vrea să-și ia angajament sa asigure din sursele statului asigurarea alimentare, necesarul de griu dar pune în mod urit acest lucru pe seama agricultorilor.
Agricultorii au de dat datorii, de achiziționat combustibil, fertilizanți etc. departe este gindul lor de obținerea profitului.
Ba au profituri mari. Sub termenul „agricultor” în contextul acesta subînțelegem persoana cu multe terenuri mari în gestiune, care crește cereale sau grâne, și nu persoana care prelucrează pământul. De facto, printre agricultori să regăsesc mulți care declară de două ori mai puțină marfă decât obțin. De aici și profiturile!