Timp de mai mulți ani, Republica Moldova s-a poziționat ca un exportator net categoric de ulei de floarea-soarelui, cu un raport între exporturi și importuri care ajungea frecvent la 40–50 de ori în favoarea livrărilor externe.
Această disproporție reflecta capacitatea industrială existentă și faptul că sectorul de procesare acoperea aproape integral necesarul intern.
Un exemplu relevant rămâne sezonul 2023–2024, când au fost exportate 180 394 tone de ulei, în timp ce importurile s-au limitat la doar 3 637 tone.
În acel moment, industria locală funcționa aproape de parametrii săi normali, iar balanța comercială era puternic orientată spre export.
Sezonul 2025–2026: schimbarea echilibrului
Datele pentru sezonul curent (iulie 2025 – martie 2026) indică o modificare vizibilă a acestei structuri. Exporturile au scăzut la 67 549 tone, în timp ce importurile au crescut la 11 469 tone, ceea ce a redus raportul la 5,89.
Această evoluție nu sugerează o problemă de consum, ci mai degrabă o slăbire a capacității de procesare raportată la cererea internă, în condițiile în care o parte importantă a materiei prime nu mai ajunge în fabricile locale.
Situația devine și mai tensionată în martie 2026, când Moldova a exportat doar 742 tone, dar a importat 1 429 tone, ceea ce înseamnă că importurile au depășit exporturile de două ori.
Este un punct de inflexiune care indică o inversare temporară a balanței comerciale.
Exporturile: revenire parțială, dar sub nivelul istoric
Comparativ cu sezonul precedent, marcat de o activitate extrem de redusă, exporturile au înregistrat o revenire. Volumul de 67 549 tone este de aproape patru ori mai mare decât cele 17 659 tone din sezonul anterior.
Totuși, raportarea la anii de referință arată dimensiunea reculului. În aceeași perioadă a sezonului 2023–2024 s-au exportat 180 394 tone, iar în 2022–2023 – 156 790 tone.
Nivelul actual reprezintă astfel mai puțin de 40% din cel atins în urmă cu doi ani, confirmând că industria traversează al doilea sezon consecutiv de activitate redusă.
Prețuri și valoare: creștere limitată
Prețul mediu de export al uleiului în sezonul curent este de 22,2 lei/kg, ușor sub nivelul de 22,8 lei/kg din sezonul precedent și semnificativ sub intervalul de 26–30 lei/kg din anii 2021–2022.
Valoarea totală a exporturilor a ajuns la 1,5 miliarde lei, în creștere față de cele 402 milioane lei din sezonul anterior. Cu toate acestea, diferența față de anii de vârf rămâne majoră: 3,85 miliarde lei în 2022–2023 și 3,03 miliarde lei în 2021–2022.
Această discrepanță arată că industria funcționează sub potențial, în timp ce aproximativ 80% din semințele de floarea-soarelui sunt exportate fără procesare, ceea ce limitează valoarea adăugată generată intern.
Martie 2026: semnal de alarmă pentru industrie
Evoluția lunară confirmă o problemă structurală. După un început de sezon cu volume relativ stabile — 14 100 tone în octombrie, 19 727 tone în noiembrie și 12 723 tone în decembrie — exporturile s-au prăbușit în martie la doar 742 tone.
Această scădere reflectă epuizarea stocurilor de materie primă disponibile pentru procesare. O mare parte din recoltă a fost orientată către export sub formă de semințe, ceea ce a limitat accesul procesatorilor la volume suficiente.
Situația evidențiază o vulnerabilitate persistentă: industria locală nu reușește să concureze eficient cu traderii pentru materia primă, mai ales în perioadele de cerere externă ridicată.
Procesatorii: volume reduse și presiune constantă
Principalii procesatori industriali operează sub capacitate pentru al doilea sezon consecutiv. „Floarea Soarelui” SA rămâne lider, cu 33 644 tone exportate, însă acest volum este cu 81% mai mic față de sezonul 2023–2024.
Danube Oil Company SRL a exportat 14 235 tone, iar Global Farming International SRL – 14 903 tone, reprezentând 22% din totalul exporturilor.
Restul operatorilor cumulează doar 13%, ceea ce confirmă atât concentrarea pieței, cât și reducerea generală a activității.
Tot volumul de ulei livrat pe piața europeană
O schimbare importantă în sezonul curent este orientarea aproape exclusivă către Uniunea Europeană. Întregul volum de 67 549 tone a fost livrat pe piața comunitară.
Italia conduce detașat, cu 30 518 tone, adică 45% din total. Urmează Franța (11 849 tone), România (10 919 tone), Portugalia (6 200 tone) și Spania (5 981 tone).
Această concentrare indică o dependență tot mai mare de piața europeană și o reducere a diversificării geografice a exporturilor.
Datele arată o industrie care dispune de capacități de procesare semnificative, dar care funcționează sub nivelul său potențial. În paralel, exportul masiv de materie primă neprocesată transferă valoare adăugată către alte economii.
Vezi și Porumbul pierde teren în agricultura Moldovei.
Comentarii