Pentru o recoltă de 1 tonă boabe, o cultură de mazăre consumă, în medie, 60 kg N, 15 kg P2O5, 20-30 kg K2O, 25 kg CaO, 6 kg Mg. Acest lucru trebuie neapărat în calcul la stabilirea cantităților de îngrășăminte aplicate.
Azotul. Cea mai mare parte din azotul necesar culturii de mazăre 42-75% este asigurat de activitatea bacteriilor fixatoare, restul provine din rezervele solului sau din remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare.
Pe terenurile fertile, bine cultivate, după premergătoare fertilizate, mazărea nu necesită îngrăşăminte cu azot; aplicarea acestora are un efect nesemnificativ asupra nivelului recoltelor şi a conţinutului de proteine în boabe.
Azotul, în cantităţi mai mari, are un efect nefavorabil şi anume: favorizează dezvoltarea vegetativă în dauna formării păstăilor şi a boabelor, influenţază nefavorabil la formarea nodozităţilor şi fixării azotului de către bacteriile din nodozităţi.
Îngrăşămintele cu azot se aplică înainte de semănat, numai pe solurile cu fertilitatea scăzută, în doze de 20-35 kg N/ha.
Pentru îmbunătăţirea nutriţiei cu azot se recomandă inocularea seminţelor, în ziua semănatului, cu biopreparate specifice pentru mazăre. În funcţie de formarea nodozităţilor, doza de azot se corectează în sensul reducerii acesteia, în cazul unei bacterizări reuşite.
Fosforul. Este important în dezvoltarea mazării, înfluenţând favorabil formarea nodozităţilor, deci fixarea azotului şi determinănd un înflorit mai bogat şi o legare mai bună a boabelor. Necătând la consumul de fosfor moderat, totuşi mazărea reacţionează puternic la insuficienţă fosforului.
Îngrăşămintele cu fosfor (simple sau complexe) sunt bine valorificate când se aplică prin împrăştierea uniformă şi se încorporează în sol sub arătura de bază sau, cel târziu, odată cu lucrările de pregătire a terenului pentru semănat sub formă de îngrăşăminte complexe. Doza de fosfor este cuprinsă între 50 şi 60 kg P2O5/ha.
Citiți și despre Năutul – leguminoasa ce poate fi cultivată cu succes în sistem ecologic.
Potasiul. Pe solurile uşoare, erodate, aplicarea potasiului este foarte necesară.
Îngrăşămintele cu potasiu se aplică odată cu fosforul, în doză de 40-60 kg K2O/ha, pe solurile deficitare în potasiu (cu conţinut în potasiu schimbabil mai mic de 15mg K2O/100 g sol) şi care nu au fost fertilizate în anii anteriori cu gunoi de grajd.
Îngrăşămintele organice se recomandă a se aplica la plantele premergătoare şi nu direct la mazăre.
Îngrăşămintele cu microelemente se aplică, îndeosebi cele cu bor, molibden şi mangan. Microelementele contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de fixare a azotului şi la o mai bună dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele cu microelemente pot fi aplicate prin încorporare în sol, înainte de semănat sau în timpul vegetaţiei foliar.
Aplicarea îngrăşămintelor foliare au o mare eficacitate. Se aplică două tratamente: primul în stadiul de formare completă a frunzelor, iar al doilea la începutul formării păstăilor.
Se utilizează soluţii în concentraţie de 0,5-1,0%, în volume de 300-500 litri/ha la fiecare tratament. Se recomandă îngrăşămintele foliare cu raporturi N:P:K egale sau cu un conţinut superior de fosfor cu adaos de micoelemente (bor, cobalt, cupru etc.).
Îngrăşămintele recomandate: Polyfeed 12-28-27, Kristalon 13-40-13, Kristalon 18-18-18, Solucat 20-20-20, Solucat 11-40-11.
Bibliografie:
- Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Vol. II, Chişinău, 2022.
Comentarii