Ca și mulți alți moldoveni, Ștefan Cojocari, din Bălăbănești, Criuleni, a lucrat în străinătate, fiind determinat ca, la revenirea acasă, să pună bazele unei afaceri care să-i permită să-și întrețină familia.
Așa, a ales apicultura, iar de la decizia sa până în prezent sunt 5 ani de experiență:
„Am decis să fac apicultură după ce am ajutat un prieten, apicultor și el. Acest lucru mi-a stârnit interesul, dar mi-a format și o serie de abilități și cunoștințe. După această experiență, am accesat și eu un program și încet mi-am lansat propria afacere în apicultură”.
În ciuda afacerii în dezvoltare, cu 144 de familii de albine, indicii acestui an se arată proști și-n apicultură. Cantitățile de miere sunt mult mai mici decât au fost anul trecut. Mierea de tei, spune apicultorul, practic a lipsit, iar pentru cea de floarea soarelui ar mai fi o șansă, dacă am avea ploi.
„144 de familii înseamnă foarte multă muncă, multe investiții și rezultate slabe, preponderent cauzate de seceta din acest an, care ne dă bătăi mari de cap”.
Cât privește distribuția sarcinilor în apicultură, Ștefan este ajutat de soție și prieteni, susținând că este dificil să găsească angajați, inclusiv din cauza domeniului specific. Mulți ar fi dornici, dar le este frică de albine.
La rându-i, albinele pe care le deține apicultorul sunt din rasa Carpatină, unica rasă omologată în Moldova ca material genetic și care permite accesarea de subvenții și granturi, iar aici, apicultorul se poate lăuda cu o frumoasă experiență chiar din startul afacerii.
Recent, apicultorul a obținut un credit, oferit de UCIP IFAD, pentru a achiziționa 100 de familii de albine:
„Pentru mine, modul de aplicare la creditul oferit în cadrul Proiectul de Reziliență Rurală, implementat de UCIP IFAD, a fost unul ușor. Am avut parte de asistență calificată, profesionistă atât din partea echipei UCIP IFAD, cât și din partea băncii. Sunt foarte mulțumit de creditul accesat. Familiile de albine lucrează deja, fără ele, la un moment dat, chiar era complicat. Imediat ce le-am procurat, am mers la culesul de floare și m-am apucat să lucrez cu ele. A fost convenabil”.
Întrebat dacă afacerea sa necesită dotarea cu alte utilaje, Cojocari se raportează la viitorul apropiat și la eventuale achiziții:
„La ora actuală, dispunem de inventar necesar pentru a ne descurca în lucrul cu albinele. Poate, mai târziu, am avea nevoie de un mini-depozit, unde să putem plasa toată producția și câteva remorci pentru transportat stupi, pe care stupii să stea tot sezonul și să nu necesite încărcarea și descărcarea acestora”.
Reieșind din experiența sa, dar și motivația de a munci acasă, Ștefan Cojocari îndeamnă apicultorii să dea curs programelor de susținere a afacerilor apicole, dar nu înainte de a-și definitiva scopurile:
„Pentru persoanele care doresc să se inițieze în vreo afacere, trebuie să știe unde vor să ajungă, să aibă planuri de afaceri, de măsuri, de lucru. Ce scop îți propui prin afacerea ta? Și abia după ce au toate răspunsurile să acceseze credite și granturi. Când ai un scop definit, ai și imboldul de a-l atinge prin diverse finanțări și suporturi.
Scopul meu a fost unul simplu: să dețin o afacere în apicultură, care să-mi permită să-mi întrețin familia acasă și care să nu mă facă să plec peste hotare. La ora actuală, sunt foarte multe programe care facilitează dezvoltarea apicultorilor, dar ele necesită dorința apicultorilor pentru a fi accesate”.
Apicultorul din Bălăbănești își comercializează producția apicolă la piețele locale și târguri, precum și angro.
Comentarii