Rasa de oi Dorper – descriere, întreținere, avantaje

Rasa de oi Dorper, originară din Africa de Sud, s-a răspândit, ulterior, în întreaga lume datorită calităților sale remarcabile. 

Ea este recunoscută, în special, pentru producția ridicată de carne de calitate și capacitatea de a se adapta la condiții climaterice variate.

Rasa este apreciată pentru carcasele mari și musculoase, precum și pentru abilitatea de a se hrăni cu o varietate largă de plante și ierburi, ceea ce o face ideală pentru pășunat în medii diverse.

Citiți în acest articol:

• Originea rasei de oi Dorper;
• Standardele rasei de oi Dorper;
• Productivitatea la rasa de oi Dorper;
• Întreținerea rasei;
• Alimentația oilor Dorper;
• Avantajele rasei;
• Dezavantajele oilor Dorper.

Originea rasei de oi Dorper

Rasa de oi Dorper a fost formată în Africa de Sud, în anii 1940’, în urma încrucișării raselor Dorset Horn și Persană cu Cap Negru. Eforturile de selecție vizau un singur scop: obținerea producției de carne de oaie de calitate superioară, pentru a fi vândută pe piața Smithfield din Londra.

Comercinații englezi importau carne de miel din Noua Zeelandă și au respins carcasele de calitate mai joasă a raselor indigene sud-africane. Pentru a-și păstra pozițiile pe piața externă, sud-africanii și-au propus crearea unei rase noi, cu carcase de calitate superioară și rezistență la climă aridă.

După ani de încercări, a fost aleasă rasa Persană cu Cap Negru, ca rasă maternă, pentru rezistența sa înaltă la condiții climaterice dure și Dorset Horn, ca rasă paternă, pentru că prezenta sezon mai îndelungat de reproducere.

Astfel, către anul 1946, rasa Dorper și-a stabilit pozițiile în rândul raselor de oi de carne, iar 4 ani mai târziu, a fost fondată Asociația Crescătorilor de Dorper din Africa de Sud.

În aceeași perioadă, în proces de selecție, au fost obținute câteva exemplare de oi Dorper de culoare albă pură. Ulterior, acestea au fost încrucișate cu oi Merinos, obținându-se un subtip al rasei, cu întreg corpul alb.

O perioadă îndelungată s-au ținut dezbateri privind denumirea acestor două subtipuri, dar, în 1964, ambele au fost recunoscute drept exemplare ale aceleiași rase, cu același conținut genetic.

Ambele au obținut denumirea Dorper și au fost stabilite aceleași standarde ale rasei, cu excepția culorii capului.

Astăzi, Dorper este a doua cea mai pupulară rasă din Africa de Sud, cu o populație medie de peste 10 milioane de exemplare.

Important, această rasă s-a răspândit și în alte părți ale lumii, inclusiv în Australia, Statele Unite, America de Sud, Canada, Mexic, Orientul Mijlociu, Europa și China.

Standardele rasei de oi Dorper

• Capul: robust și alungit, cu ochii depărtați între ei. Nas puternic, gură puternică și bine conturată, cu maxilare adânci și bine fixate. Fruntea nu trebuie să fie bombată. Mărimea urechilor trebuie să fie proporțională cu cea a capului. Baza coarnelor e bine dezvoltată, cu sau fără prezența coarnelor mici.
• Trunchiul și gâtul: gât de lungime medie, lat, bine dezvoltat și alipit de trunchi. Umeri largi și puternici. Piept moderat de larg, proeminent, adânc.
• Corpul: lung, adânc și lat, coaste bine arcuite, coapse largi și pline. Spate lung și drept. Este permisă o ușoară curbură în spatele umerilor.
• Membrele: puternice, drepte, bine poziționate.
• Ugerul și organele genitale: bine dezvoltate la femelă. Scrotul berbecului moderat de lung, testicule de dimensiuni egale, circumferința în poziția șezândă – de la 30-34 cm. Nu se admit anomalii testiculare sub nicio formă.
• Aspectul general: oaia trebuie să fie simetrică, iar părțile corpului – proporționale între ele. Un temperament calm cu un aspect viguros este ideal.
• Culoarea: corp al cu cap negru. Se permite un număr limitat de pete pe corp și picioare. Dorperul alb este alb complet, pigmentat inclusiv pe pleoape, mameloane și sub coadă.
• Lâna: un amestec scurt și fin de păr și lână, cu un păr mai scurt și aspru pe stratul inferior și pe cap.

Rasa de oi Texel – descriere, avantaje, norme de întreținere.

Productivitatea rasei de oi Dorper

• Tipul morfo-productiv: carne;
• Greutatea corporală medie: berbeci – 105 kg, oi – 95 kg;
• Masa vie la naștere: 3,5 kg;
• Greutatea pe vârste (masculi/femele): 6 luni – 55/47 kg, 9 luni – 70/55 kg, 11 luni – 80/65kg;
• Sporul mediu zilnic: 150 – 300 g/zi, în funcție de genetică, hrană, întreținere și gradul de activitate;
• Randamentul la sacrificare: 55-60%;
• Carne de calitate înaltă, cu gust fin și striuri subțiri de grăsime între fibrele musculare;
• Pubertate precoce: la 6-8 luni;
• Prima împerechere se recomandă la 10-12 luni;
• Prolificitate: 170-180%. Se obține câte o fătare la circa 8 luni, sau 3 fătări la 2 ani;
• Fătările sunt ușoare, comportamentul matern – bine pronunțat;
• Rata supraviețuirii nou-născuților este foarte înaltă;
• Genetic, rasa este rezistentă la bolile parazitare specifice;
• Pielea cu lâna specifică sunt calitative și înalt apreciate.

Citește despre Toxemie sau cetoza de gestație la oi – simptome, tratament.

Întreținerea rasei

Oile Dorper nu sunt deloc pretențioase și nu necesită careva condiții deosebite de întreținere.

Tipul de relief și climă din țara de origine au favorizat capacitatea înaltă de adaptare și rezistența lor naturală.

Rasa poate fi crescută atât în condiții de pășune, cât și în stabulație, în sistem intensiv de creștere.

Dacă se alege a doua variantă, efectivul se ține în încăpere spațioasă, bine ventilată, dar ferită de curenți puternici de aer.

Animalele se grupează în țarcuri aparte: tineretul, adulții, femelele cu miei.

Pentru un animal adult se asigură 2-3 m² de încăpere, pentru tineret – 0,7-0,8 m².

Vara se recomandă întreținerea la pășune pe tot parcursul zilei. Terenul poate fi parcelat și sădit cu trifoi, lucernă ș.a.

Însă, rasa Dorper este bine adaptată la valorificarea tuturor plantelor de pășune, chiar și a celor mai aspre sau mai puțin nutritive.

Dorperul nu este selectiv la furaje, consumând plante neatinse de alte specii sau rase, astfel, îmbunătățind starea pășunilor.

Deși sunt animale mari, ele consumă mai puțin nutreț raportat la capacitatea metabolică.

Oile merg mai puțin în căutarea plantelor, optimizând timpul și suprafața de pășunat.

Vezi și Rasa de oi Lacaune – avantaje, producție, întreținere.

Alimentația oilor Dorper

După cum a fost menționat, rasa nu este selectivă la furaje și valorifică bine o mare parte din nutrețuri. 

Însă, o rație adaptată corect, va spori viteza de creștere, calitatea produselor și prolificitatea oilor.

Iarna, animalele se hrănesc de trei ori pe zi. Baza furajeră o constituie fânul.

Se adaugă în rație cereale, siloz, rădăcinoase, legume. Volumul cerealelor în rație se dozează strict, excesul ducând rapid la acumularea grăsimilor și degradarea calității cărnii.

Combifurajele nu se hrănesc în calitate de nutreț permanent.

Acestea se administrează la necesitate: la îngrășare înainte de sacrificare, la femelele gestante în carențe alimentare.

Vara, rația constă, prioritar, din iarbă de pășune. Specialiștii afirmă că rasa Dorper asimilează până la 500 de plante diverse. Rădăcinoasele se hrănesc vara doar ca adaos, în volum mult mai mic, decât iarna.

Ca supliment mineral, în iesle se pun bucăți de sare de lins. Se asigură neapărat apă proaspătă de băut, la discreție, cu acces permanent.

Află Cum hrănim mieii pentru o creștere rapidă și sănătoasă.

Avantajele rasei

• Rezistente și bine adaptabile la diverse condiții de întrețiere;
• Comportament matern excelent: sunt mame grijulii, dau lapte îndeajuns, mieii prezentând o rată înaltă de supraviețuire;
• Sezon de reproducere îndelungat, care nu depinde de perioada anului și permite obținerea a trei fătări în doi ani;
• Eficiență reproductivă, prolificitate de până la 180% sau până la 2,7 miei pe an de la o oaie;
• Tineret cu creștere rapidă, corp bine îmbrăcat în musculatură;
• Capacitate înaltă de valorificare a plantelor de pășune;
• Toleranță bună la temperaturi înalte și populații masive de insecte. Își păstrează productivitatea în locuri, unde alte rase cu greu supraviețuiesc;
• Rezistență la boli și infestații parazitare.

Dezavantajele oilor Dorper

• Prețul de achiziție este mai mare;
• Dificil de găsit animale de rasă pură pe piața locală;
• La alimentație neechilibrată pot acumula grăsime și scade calitatea cărnii.

Sursă foto: dorpersa.co.za.