Castraveții sunt apreciați pentru gustul lor proaspăt și dulceag, însă uneori recolta poate fi compromisă de un gust amar neplăcut al fructelor.
Anumite condiții nefavorabile își lasă amprenta asupra calității recoltei – în cazul castraveților, amăreala este o problemă frecvent întâlnită, cauzată de factori de mediu și genetici.
De ce devin castraveții amari?
Gustul amar la castraveți este produs de un compus organic toxic numit cucurbitacină. Planta de castravete sintetizează natural această substanță în scop de apărare, iar în mod normal cucurbitacina se găsește în frunze, tulpini și rădăcini, făcându-le neplăcute la gust pentru dăunători.
Când plantele sunt supuse stresului, cucurbitacinele se pot răspândi din aceste părți vegetative în fructe, imprimând castraveților gustul amar. Cu alte cuvinte, castraveții sau dovleceii devin amari atunci când planta suferă un stres semnificativ în timpul creșterii.
Condiții ce favorizează gustul amar la castraveți
- Vremea foarte caldă sau secetoasă (caniculă prelungită, secetă)
- Udarea insuficientă sau neregulată (perioade de secetă alternând cu udat excesiv)
- Solul sărac în nutrienți (nutriție deficitară, pH nepotrivit)
- Rănirea vrejurilor sau frunzelor (leziuni ale plantei)
- Predispoziția varietății cultivate (caracter genetic al soiului)
- Atacul dăunătorilor sau bolilor (infestări cu insecte, infecții patogene).
Când castraveții sunt expuși oricăruia dintre factorii de mai sus, plantele intră în stres și încep să acumuleze cucurbitacină în fructe.
Doar unul dintre acești factori este suficient pentru a declanșa sinteza compușilor amari și migrarea lor în castravete.
De exemplu, perioadele prelungite de vreme caniculară și secetoasă sunt adesea cauza principală a apariției amărelii la castraveți.
La fel, udările neregulate (sol udat foarte abundent urmat de secetă), fertilitatea scăzută a solului sau un pH necorespunzător, precum și atacurile intense ale insectelor sau bolilor, pun planta sub stres și pot conduce la fructe cu gust amar.
Important: evitați deranjarea și ruperea vrejurilor ori strivirea frunzelor atunci când recoltați, deoarece fructele culese de la plante rănite riscă să capete gust amar – seva amară poate migra din pețiol (codița fructului) în castravete dacă planta este stresată în acel moment.
Cucurbitacina are tendința să se concentreze în zona bazei (capătul cu codița) castravetelui și imediat sub coajă. De regulă, porțiunile de coajă cu nuanță verde închis conțin cea mai mare cantitate din compusul amar.
Pentru a elimina amăreala dintr-un castravete, se recomandă tăierea capătului dinspre codiță și curățarea cojii de pe restul fructului – astfel se îndepărtează mare parte din cucurbitacină.
S-a constatat, de asemenea, că fructele deformate tind să fie mai amare decât cele de formă normală.
Vedeți și articolul De ce castraveții se îngălbenesc sau cresc deformați.
O soluție pe termen lung pentru a evita problema este alegerea unor soiuri sau hibrizi de castravete fără această problemă.
Îngrijirea castraveților pentru a evita fructele amare
Asigurați un regim de udare constant: în zilele însorite și fierbinți, cultura de castravete se udă zilnic sau o dată la două zile, pe vreme înnorată frecvența udărilor poate fi redusă la ~1–2 ori în decurs de 5 zile.
Evitați folosirea apei foarte reci la udat; ideal este ca apa să aibă o temperatură apropiată de cea ambientală, pentru a nu provoca un șoc termic plantei.
De asemenea, evitați pe cât posibil variațiile bruște de temperatură ale aerului. Temperaturile extrem de ridicate (peste ~28°C ziua) sau oscilațiile mari între zi și noapte creează stres termic plantei pot contribui.
În spațiile protejate (seră/solar), aerisiți regulat pentru a menține temperatura sub control și închideți adăpostul pe timpul nopților reci, astfel încât castraveții să nu sufere din cauza schimbărilor bruște de temperatură.
Există două etape critice în viața castraveților: perioada de vegetație timpurie (creștere și înflorire) și perioada de fructificare. Pe măsură ce plantele intră pe rod, necesarul de apă crește semnificativ.
Solul trebuie menținut reavăn în permanență – umiditatea optimă a solului este de ~75–80% din capacitatea maximă de apă a solului înainte de formarea fructelor, apoi de 85–90% în timpul formării și creșterii castraveților.
Practic, stratul de sol de la suprafață până la ~20 cm adâncime (unde se află majoritatea rădăcinilor active) ar trebui să fie mereu umed (dar nu îmbibat în exces).
Evitați udatul direct la baza tulpinii. Menținând solul din jurul coletului mai uscat veți preveni putrezirea tulpinii. Turnați apa încet, cu un jet slab, astfel încât să nu tasați solul și să nu răniți rădăcinile – sistemul radicular al castravetelui este superficial și delicat, predispus la vătămare dacă manipulăm solul brutal.
Pe timp de caniculă, aplicați un strat de mulci (paie, rumeguș, frunze uscate) pe sol, pentru a menține răcoarea la nivelul rădăcinilor, a conserva umiditatea și a ține sub control buruienile.
Nu neglijați nici nutrienții. Un sol bogat în materie organică și bine fertilizat ajută plantele de castravete să suporte mai ușor stresul, reducând riscul de amăreală.
Înainte de plantare, încorporați compost sau mraniță în stratul de cultură, iar pe parcursul sezonului administrați îngrășăminte echilibrate (de tip NPK) la fiecare 4–6 săptămâni, conform indicațiilor produsului.
Evitați folosirea gunoiului de grajd proaspăt direct sub castraveți – acesta poate „arde” rădăcinile sau poate favoriza apariția bolilor.
În schimb, folosiți îngrășăminte organice bine descompuse (mraniță, compost maturat, biopreparate) sau fertilizanți special formulați pentru legume, care să asigure oligoelementele necesare dezvoltării sănătoase.
Nu în ultimul rând, protejați plantele de dăunători și agenți patogeni. Stresul cauzat de infestările cu insecte sau de boli poate determina planta să producă fructe amare.
Afidele (păduchii de plante), musculița albă, tripsul, nematozii sau acarienii sunt printre dăunătorii care atacă frecvent castraveții – aplicați măsuri preventive (rotația culturilor, plase anti-insecte, tratamente bio sau chimice la nevoie) pentru a preveni aceste probleme.
Plantele care suferă mai puțin din cauza dăunătorilor vor fi mai puțin stresate și mai puțin predispuse să acumuleze cucurbitacină în fructe.
Polenizarea cu castraveți sălbatici: mit vs. realitate
Se discută uneori că polenizarea castraveților de grădină de către albine, care aduc polen de la castraveți sălbatici sau alte curcubite sălbatice, ar duce la fructe amare.
Aceasta este însă o idee greșită despre modul în care funcționează polenizarea.
Chiar dacă o albină transferă polen de la un castravete sălbatic (care poartă gene pentru amăreală) la florile castravetelui din grădina dumneavoastră, eventuala influență genetică a părintelui sălbatic va exista doar în semințele nou formate, nu în pulpa fructului actual.
Castravetele rezultat în acel sezon își va păstra gustul și textura specifice soiului pe care l-ați plantat, deci nu va deveni amar din cauza polenizării încrucișate.
Abia dacă păstrați semințele din acel fruct hibrid și le plantați anul următor, plantele obținute ar putea moșteni trăsături de la părintele sălbatic – iar dacă gena pentru cucurbitacină este prezentă, noii castraveți ar putea fi amari.
Așadar, polenizarea încrucișată nu afectează calitatea fructelor din acel sezon, ci doar potențialul genetic al generațiilor viitoare (dacă se folosesc semințele rezultate din astfel de încrucișări).
Ce să faceți cu castraveții amari
Dacă totuși ați obținut castraveți cu gust amar, nu îi aruncați imediat – există câteva modalități de a reduce amăreala și de a-i utiliza în bucătărie:
- Înlăturați părțile cu concentrație mare de cucurbitacină. Tăiați ~1-2 cm din capătul castravetelui unde a fost codița (pedunculul) și decojiți-l, mai ales în zona de la bază.
- Înmuiere în apă călduță cu sare. Puneți castraveții într-un vas cu apă caldă (nu fierbinte) pentru 1–3 ore; adăugați și 1-2 linguri de sare în apă. Sarea și apa caldă ajută la extragerea prin osmoză a compușilor amari din fruct. După înmuiere, clătiți castraveții și gustați – amăreala ar trebui să fie mult redusă.
- Murare sau gătire pentru mascarea amărăciunii. Folosiți castraveții ușor amari la murături rapide sau în rețete care implică prepararea termică.
- Consum în siguranță. Un castravete doar ușor amar poate fi consumat fără probleme – cantități mici de cucurbitacină nu dăunează sănătății. Însă dacă un castravete este extrem de amar la gust (aproape necomestibil), nu îl consumați! O concentrație foarte mare de cucurbitacină poate provoca tulburări digestive serioase (crampe abdominale, diaree etc.).
Astfel de cazuri sunt rare, dar au fost documentate la dovlecei și castraveți extrem de amari. În situația în care dați peste un castravete exagerat de amar, cel mai sigur este să îl eliminați din alimentație.
Comentarii