Rugina în grădina de flori – ce trebuie să știi, control

Rugina este o boală fungică frecventă la numeroase plante ornamentale din grădina de flori. Se remarcă ușor prin culorile intense – roșu, portocaliu, galben sau brun – care afectează aspectul estetic al plantelor.

În majoritatea cazurilor, rugina nu provoacă pagube grave asupra sănătății plantei. Totuși, plantele foarte sensibile pot fi sever afectate, caz în care se recomandă înlocuirea lor cu specii sau soiuri mai rezistente.

Plante și soiuri cu rezistență mai bună la rugină

Sunt cunoscute câteva exemple cu toleranță mai ridicată:

• Speciile de nalbă Alcea rugosa și Alcea ficifolia sunt mai rezistente decât Alcea rosea.
• Mușcata curgătoare (Pelargonium peltatum) este mai rezistentă decât mușcata de grădină (Pelargonium × hortorum).
• Există unele soiuri de gura-leului și crini de zi cu rezistență la rugină.

Este important de știut că un soi considerat rezistent poate pierde această caracteristică în timp, deoarece ciupercile se adaptează.

Dacă un soi rezistent se infectează, schimbarea varietății este cea mai bună soluție.

Prevenirea ruginii – primul pas în control

Prevenirea este mult mai eficientă decât tratamentul. La achiziție:

• Inspectați atent plantele înainte de cumpărare, în special frunzele interioare și cele de la bază.
• Evitați plantele cu pete galbene, portocalii sau roșii.

În grădină:

• Acceptați un nivel scăzut de infecție – câteva pete nu afectează dezvoltarea plantei.
• Verificați periodic plantele, mai ales frunzele inferioare.
• Îndepărtați frunzele infectate, fără a elimina mai mult de o treime din frunziș la o singură intervenție.
• Plantele grav afectate trebuie eliminate complet și înlocuite cu specii mai rezistente sau din alte familii botanice.
• La finalul sezonului, tăiați plantele infectate la nivelul solului și îndepărtați resturile vegetale.

Resturile infectate trebuie compostate doar dacă grămada de compost atinge aproximativ 64 °C.

Gestionarea umidității – factor-cheie în limitarea ruginii

Rugina are nevoie de apă pe frunze pentru a se dezvolta, de aceea controlul umidității este decisiv:

• Asigurați distanțe corecte între plante, pentru o bună circulație a aerului.
• Răriți sau divizați plantele perene prea dese.
• Udați solul, nu frunzele, folosind irigare prin picurare sau furtun permeabil.
• Dacă udarea prin aspersiune este inevitabilă, udați dimineața devreme, într-o zi însorită.
• Udați până când solul este umed la 15–23 cm adâncime, apoi așteptați uscarea stratului superior.
• Aplicați un strat de mulci organic de 5–8 cm, pentru a reduce stropirea frunzelor cu sol.

Rolul fungicidelor – când sunt justificate

În grădinile de acasă, fungicidele sunt rareori necesare. Ele se folosesc doar:

• Pentru plante valoroase, care nu pot fi înlocuite.
• La plante cu istoric de infecții severe.

Reguli importante:

• Fungicidele se aplică preventiv, pe țesut verde sănătos.
• Nu vindecă infecțiile deja instalate.
• Dacă majoritatea frunzelor sunt afectate, tratamentul nu mai este eficient. Produsele ce conțin Azoxistrobin sunt eficiente.

Cum recunoști rugina – simptome caracteristice

• Pete galbene, portocalii sau roșii pe frunze.
• Pustule reliefate cu spori pe fața inferioară a frunzelor, uneori și pe tulpini, pețioli sau caliciu.
• Pulbere colorată vizibilă pe mâini sau pe un șervețel alb.
• La final de sezon, puncte și linii brun-închis până la negre, reprezentând spori de rezistență.
• Îngălbenirea, brunificarea sau căderea frunzelor.
• Plantele grav afectate pot fi slab dezvoltate, decolorate și sensibile la ofilire.

De ce este rugina greu de controlat

Rugina este cauzată de ciuperci din ordinul Uredinales, cu:

• Cicluri de viață complexe, care includ mai multe tipuri de spori.
• Uneori, două plante-gazdă diferite.

Ciupercile:

• Se hrănesc exclusiv din țesut vegetal viu.
• Nu distrug intenționat planta, dar îi reduc vigoarea.
• Se răspândesc ușor prin vânt și stropi de apă.
• Pot ierna sub formă de spori de rezistență în resturile vegetale sau pe părți perene ale plantei.

Buruienile din aceeași familie botanică pot deveni rezervoare de infecție, motiv pentru care controlul lor este important.

Multe plante anuale și perene cultivate frecvent, precum și ierburi ornamentale, pot fi infectate de ciupercile care provoacă rugina.

Fiecare specie de ciupercă a ruginii poate infecta doar un grup limitat de plante. Unele specii atacă o singură specie de plantă, în timp ce altele pot infecta mai multe plante din aceeași familie botanică.

Unele ciuperci ale ruginii au o „gazdă alternativă”. Acestea își petrec jumătate din ciclul de viață pe un anumit grup de plante, iar cealaltă jumătate pe un grup complet diferit.

Un exemplu cunoscut este rugina mărului, care își desfășoară o parte a ciclului de viață pe ienupăr (Juniperus spp.), iar cealaltă parte pe măr sau măr ornamental (Malus spp.).

Alte ciuperci ale ruginii nu au gazdă alternativă, iar întregul lor ciclu de viață are loc pe o singură plantă sau pe plante din aceeași familie.

De exemplu, rugina nalbei infectează exclusiv nalbele și buruienile din familia Malvaceae.