Schimbările climatice încep să redeseneze structura pomiculturii europene. Verile tot mai secetoase și temperaturile în creștere determină fermierii să renunțe treptat la speciile clasice și să investească în culturi mai rezistente, precum nucul, migdalul sau alunul.
De la sâmburoase la nucifere: o schimbare determinată de climă
În mai multe regiuni ale țării, pomicultorii înlocuiesc treptat plantațiile de cireș, prun sau alte specii sâmburoase cu nuc, migdal sau alun, considerate mai rezistente la stresul hidric și la temperaturile ridicate.
Această schimbare reflectă o tendință care capătă amploare de la an la an, notează FreshPlaza.
De exemplu, în sud-vestul Germaniei, fermierii din zone tradițional pomicole renunță la speciile sensibile la secetă și investesc în culturi nucifere, care oferă o mai bună stabilitate a producției în condiții climatice dificile.
În paralel, se observă o diversificare a plantațiilor, prin introducerea unor specii precum castanul sau pecanul, în funcție de specificul local.
Tendința se extinde și în Marea Britanie
Schimbările nu se limitează la Germania. În Regatul Unit, fermierii Tom și David Tame cultivă circa 12 soiuri de nuc, o parte din producție fiind procesată în ulei.
Cultura se dezvoltă optim la temperaturi de aproximativ 25°C, iar, potrivit producătorilor, Marea Britanie începe să atingă acest prag climatic.
Investiții masive și orientare spre piața locală
În Wolfsheim, Peter Schwalbach își extinde continuu plantațiile și promovează consumul local. Exploatația sa include aproximativ 50.000 de pomi, dintre care 30.000 de migdali și 20.000 de nuci.
Primele recolte semnificative au fost deja obținute, semnalând viabilitatea economică a acestor culturi.
Potrivit acestor fermieri, comparativ cu speciile sâmburoase, nuciferele au un avantaj agronomic important, și anume, consum redus de apă în timpul verii, perioadă critică în contextul secetei.
În schimb, necesarul de apă este mai mare primăvara, când în multe regiuni există încă rezerve suficiente.
În prezent, culturile de nuc și migdal rămân o nișă în landul Renania-Palatinat. Aproximativ 44 de ferme cultivă nuci pe circa 90 de hectare, într-un context în care suprafața totală pomicolă depășește 3.500 de hectare.
În același timp, peste 99% din nucile și migdalele consumate în Germania sunt importate.
Această dependență de importuri deschide o oportunitate pentru producătorii locali. Inițiativele vizează crearea unui brand național bazat pe originea germană a produselor și pe avantajul competitiv al cultivării fără irigare.
Limitări tehnologice
Potrivit specialiștilor, extinderea culturilor nucifere este posibilă, însă depinde de alegerea corectă a amplasamentului. Migdalul, în special, are cerințe ridicate, fiind potrivit pentru zone similare celor viticole sau favorabile caisului.
Un alt obstacol major este infrastructura post-recoltare. Procesele de sortare, curățare, uscare, depozitare, spargere sunt încă în dezvoltare. Uscarea imediat după recoltare este indispensabilă pentru menținerea calității.
În paralel, protecția plantelor rămâne o provocare. Willi Kuhn testează soiuri de pecan rezistente la dăunători și participă la proiecte pilot dedicate migdalului, inclusiv în colaborare cu institute de cercetare din Spania.
Totuși, pentru ca acest sector să devină competitiv, este necesară dezvoltarea completă a lanțului – de la producție la procesare și comercializare.
Așa cum subliniază fermierii implicați, potențialul există, însă valorificarea lui depinde de investiții și de adaptarea continuă la noile condiții.
Comentarii