Începând cu trimestrul III 2024, Republica Moldova a trecut într-o zonă extrem de fragilă, în care importurile de produse alimentare au depășit exporturile.
După o perioadă îndelungată în care balanța era pozitivă, această inversare marchează o ruptură de fond, notează analistul economic Veaceslav Ionița.
Datele pentru 2025 conturează dimensiunea fenomenului: exporturi de aproximativ 596 milioane USD versus importuri de aproape 800 milioane USD, ceea ce duce la un deficit de peste 200 milioane USD.
Pentru o economie în care agricultura ocupă un rol central, acest dezechilibru indică o erodare a capacității interne de producție și procesare.
Această schimbare trebuie interpretată în contextul evoluției structurii economice: modelul bazat pe producție locală începe să fie înlocuit de unul dependent de import.
Producția locală vs import: diferența de impact economic
Una dintre ideile centrale ale analizei este că importul nu poate substitui economic producția locală, chiar dacă acoperă același volum de consum. Diferența este structurală.
În sectorul cărnii de porc, producția internă generează până la 8,5 miliarde lei rulaj economic, în timp ce importul aceluiași volum produce doar 4–4,3 miliarde lei.
Această diferență apare din faptul că producția activează întregul lanț economic: furnizori de inputuri, servicii, logistică, procesare, distribuție și consum intern.
Importul, în schimb, scurtează lanțul valoric. Produsul intră pe piață fără să mai genereze activitate economică în amonte, ceea ce reduce semnificativ efectul de multiplicare.
Situația este similară în industria zahărului. Producția locală generează până la 4,45 miliarde lei, în timp ce importul aduce doar 1,2–1,5 miliarde lei.
Această diferență confirmă că economia pierde nu doar producție, dar și efectele indirecte care susțin creșterea economică.
Eroziunea bazei fiscale: efectul direct asupra bugetului public
Unul dintre cele mai clare efecte ale înlocuirii producției locale cu importuri este impactul asupra bugetului de stat.
În sectorul porcin, producția generează între 800 și 1.000 milioane lei venituri bugetare, în timp ce importul contribuie cu doar 250–300 milioane lei. În industria zahărului, raportul este de 420–600 milioane lei față de 90–120 milioane lei.
Citiți mai multe despre Cea mai mare scădere din ultimii 20 de ani în industria cărnii de porc. Veaceslav Ioniță: „Pierderi de sute de milioane lei. E necesară intervenție urgentă”.
Producția locală generează impozite pe întreg lanțul economic: salarii, profituri, consum. Importul, în schimb, este taxat preponderent prin TVA, fără să creeze aceleași fluxuri fiscale interne.
Evoluția din ultimele două decenii confirmă această relație. Fiscalizarea sectorului agroalimentar a crescut de aproximativ 80 de ori, de la 11 milioane lei la peste 800 milioane lei, pe măsură ce producția a trecut din zona gospodăriilor casnice în ferme comerciale.
Această transformare arată cât de mult poate contribui sectorul atunci când este dezvoltat și integrat.
Impactul asupra ocupării și migrației economice
Producția locală înseamnă și locuri de muncă. În sectorul porcin, aproximativ 5.800 de persoane depind direct și indirect de această ramură, generând circa 700 milioane lei consum anual. Industria zahărului adaugă încă aproximativ 4.500 locuri de muncă.
În total, doar aceste două sectoare susțin circa 10.000 de locuri de muncă pe întreg lanțul valoric.
Înlocuirea producției cu importuri reduce drastic acest efect. Fiecare volum importat înseamnă locuri de muncă eliminate și venituri care nu mai circulă în economie.
Acest proces se suprapune peste tendințele demografice deja existente. Aproximativ 923.000 persoane apte de muncă se află în afara țării, iar în segmentul 24–44 ani, aproximativ 45% nu mai sunt în Moldova.
Pierderea acestei categorii afectează simultan piața muncii și consumul intern, ceea ce amplifică efectele economice negative.
Valoarea adăugată: punctul slab al modelului actual
Analiza arată că problema este și nivelul de integrare în lanțuri valorice. În prezent, aproximativ o treime din cerealele produse în Moldova sunt valorificate prin sectorul zootehnic, ceea ce crește semnificativ valoarea adăugată. Acest model ar putea fi extins, dar rămâne limitat.
Datele privind încasările per hectar sunt relevante: sfecla de zahăr generează circa 42,3 mii lei/ha, de 2–4 ori mai mult decât culturile cerealiere. Diferența nu ține de suprafață, ci de gradul de procesare.
Exportul de materie primă și importul de produse finite creează un dezechilibru structural. Practic, Moldova exportă valoare potențială și importă valoare realizată.
Crizele sectoriale și efectul lor asupra economiei
Evenimentele din 2025 confirmă fragilitatea sistemului. Pesta porcină a redus producția cu aproximativ 35%, generând pierderi bugetare de circa 200 milioane lei anual.
În lipsa unor măsuri rapide, importurile au crescut, iar sectorul și-a pierdut din capacitatea de revenire. Analiza arată însă că intervenția statului poate fi recuperată în maximum doi ani prin venituri fiscale suplimentare.
Fără intervenție, dezechilibrul se consolidează. Această logică se reflectă și în structura exporturilor: dacă în trecut Moldova exporta 70% produse alimentare, astăzi exportă 70% materie primă agricolă.
Politicile agricole: diferențe majore față de modelul european
Un factor determinant este cadrul de politici publice. În Uniunea Europeană, producția este susținută prin instrumente directe. De exemplu, subvențiile pentru sfecla de zahăr pot ajunge până la 900 euro/ha, iar piața este protejată prin mecanisme comerciale.
În Republica Moldova, lipsa unor instrumente similare creează o competiție inegală. Producătorii locali nu concurează doar cu alte companii, dar și cu sisteme susținute de bugete publice externe.
Această diferență de abordare explică parțial de ce sectoarele procesatoare locale pierd teren.
Direcția actuală: dependență în creștere de importuri
Evoluția balanței comerciale arată o tendință care, în absența intervenției, va continua. Economia începe să depindă de importuri pentru produse de bază, ceea ce afectează atât stabilitatea economică, cât și securitatea alimentară.
Fără măsuri fiscale, comerciale și investiționale, această tendință va deveni dominantă, iar revenirea va fi tot mai dificilă.
Analiza comparativă a celor două sectoare evidențiază rolul producției interne:
- multiplică economia de 2–3 ori,
- crește veniturile bugetare de 4–6 ori,
- susține ocuparea forței de muncă,
- reduce presiunea migrației,
- crește valoarea adăugată în agricultură.
Importul rămâne o soluție de acoperire pe termen scurt, dar nu poate înlocui funcțiile economice ale producției.
Comentarii