Trufele, „diamantele pământului”, sădite azi şi culese peste 50 de ani

Nu sunt ciuperci, în sensul clasic în care acestea sunt cunoscute, cu picior şi pălărie, deşi în lucrările de specialitate aşa sunt prezentate. Nu sunt fructe de pădure, deşi numai acolo cresc. Sunt o minune pe care natura a dăruit-o celor mai rafinate bucătării. Sunt pur şi simplu trufe!

Dorite în mai toate restaurantele Europei occidentale, „vânate” prin toate pădurile, negociate la preţuri exorbitante, trufele sunt şi în R. Moldova. Dar nu se găsesc oricum, ele fiind ascunse în pământ la o adâncime de 15 – 40 cm şi numai în pădurile de foioase, în special de stejar. Trufele sunt, de departe, cea mai profitabilă afacere pe care pădurea o oferă omenirii.

Născute din apă şi fulger

Definită ca o ciupercă de simbioză, trufa este întâlnită în circa 100.000 de specii, fiind produsul unei asocieri simbiotice între o parte vegetală şi o rădăcină. Trufa preferă solurile permeabile, bine aerisite, bogate în calcar, expuse la soare. Ciclul de creştere începe primăvara, în perioada aprilie-mai şi durează nouă luni, până la sfârşitul lui octombrie, iar recoltarea începe, la unele specii vara, iar la altele, toamna din noiembrie până în martie. Trufele sunt ciuperci comestibile cu un gust şi o aromă unică, excepţională, bogate în substanţe nutritive, minerale, vitamine şi cu steroizi care sunt feromoni sexuali.

Despre aceste trufe, se crede că ar fi luat naştere din combinarea apei cu lumina şi căldura din fulger. Dintre speciile de trufe, două deţin supremaţia: trufa albă (Tuber magnatum) şi trufa neagră de iarnă (Tuber melanosporum). Celelalte specii au arome mai puţin intense. Acestea ar include: Tuber brumale, Tuber aestivum, Tuber uncinatum, Tuber esentericum, Tuber macrosporum, Tuber borchii şi Tuber indicum.

Oricum, trebuie reţinut că trufa nu se consumă ca ciupercile obişnuite, ci numai în cantităţi foarte mici, fiind utilizată ca un condiment, nu ca un aliment în sine. În R. Moldova, Ştefan Manic este recunoscut ca un silvicultor pasionat şi ca un specialist în trufe. El a descoperit mai multe zone cu trufe, în regiunea de Centru, cum ar fi pădurea de la Lozova, sau lângă Făleşti, dar şi în sud, lângă Vulcăneşti.

Afacere bazată pe dragostea de pădure

De regulă, un soi superior costă 3.000 de euro kilogramul. Trufele de calitate inferioară pot fi cumpărate „doar” cu 150 de euro pentru kilogram. Considerate drept delicatesa supremă în Occident, consumul şi culesul trufelor în R. Moldova este însă aproape necunoscut. Trebuie să ai un câine special dresat pentru depistarea trufelor şi să poţi recunoaşte habitatul în care trufa creşte. Trufele trebuie căutate în păduri de foioase, în special stejar. Solul trebuie să fie unul calcaros. Dacă avem aceste condiţii şi un câine bun trebuie cutreierată pădurea de sus în jos, trebuie şi puţin noroc şi o să găseşti şi trufele. Culesul de trufe pare simplu şi profitabil, însă este o afacere care necesită timp şi cunoştinţe. Este o muncă pe care trebuie să o faci timp îndelungat. Trebuie să ai un câine specializat, preţul acestuia ridicându-se la câteva mii de euro. Trebuie să ieşi permanent pe teren, să găseşti locurile unde cresc aceste trufe, să găseşti o cantitate suficient de mare de trufe, pentru că o simplă bucată de trufă nu are valoare comercială. Ca să ajungi aici îţi trebuie trei, patru ani. Abia atunci poţi să obţii un venit din care să trăieşti şi să susţii o afacere. În niciun caz nu este o activitate din care te îmbogăţeşti peste noapte.

Exemplul francez: se sădeşte pădurea pentru generaţia următoare

Există, desigur, şi varianta de a cultiva trufele. Însă aici investiţia în timp şi cea financiară sunt mult mai mari. Da, trufele se pot cultiva! Pentru cultură, însă, trebuie să plantezi o pădure care să îndeplinească condiţiile de creştere a trufelor. Ele nu pot fi sădite, pur şi simplu. În Franţa se cultivă stejarul şi se infectează cu micoriza, adică partea vegetativă a trufei (rădăcinile) şi atunci când stejarii ajung la maturitate se colectează. Asta durează 50 ani în medie. Asta înseamnă o afacere pentru nepoţi, asta înseamnă viziune în gestionarea pădurii.

În R. Moldova, e mai greu, pentru că viziunea actualilor responsabili de destinele pădurii nu trece mai departe de gardul unor vile şi de interesul de moment. Iată însă că stejarul, arborele naţional al Moldovei, poate fi subiect nu doar al reconstruirii Fondului Forestier Naţional, ci şi al unei forme neconvenţionale de agricultură din care toate părţile au de câştigat: şi cultivatorii de trufe, şi mediul cu aerul curăţat, şi solurile din vecinătate protejate de eroziune.

Material editat în cadrul buletinului informativ electronic “Soluții Inteligente pentru Performanță”, distribuit de Mișcarea Ecologistă din Moldova.