Totul despre creșterea iepurilor de casă: sfaturi utile pentru o afacere profitabilă

Mulţi agricultori din Moldova cresc iepuri de casă, dar deseori se simte lipsa informaţiei despre acest subiect şi, astfel, apar multe întrebări despre această activitate şi modalitatea de creştere a iepurilor mai sănătoşi. În acest material vom da răspuns la unele dintre cele mai importante întrebări despre creşterea iepurilor. Și anume:

• Care sunt avantajele și problemele principale în creșterea iepurilor?
• Care sunt încăperile cele mai potrivite pentru iepuri?
• Cu ce plante se poate de hrănit iepurii și care dintre ele sunt contraindicate pentru ei?
• Cum de protejat iepurii de casă de boli infecțioase?
• Care este metoda cea mai eficientă și sănătoasă de înmulțire a iepurilor?

Avantajele creșterii iepurilor

• Carnea de iepure este gustoasă, dietică și are puțină grăsime.
• Blana poate fi folosită ca subprodus.
• Alimentația iepurilor nu este costisitoare – pot fi hrăniți cu iarba care se găsește pe câmpuri sau fânețe și care poate fi cosită, de exemplu, nu mai des de două ori pe săptămână.
• Cușca destinată creșterii iepurilor nu ocupă mult loc.
• Ciclul rapid de înmulțire.
• Pe piață pot fi vânduți atât iepurii vii, cât și carnea sau blana lor ca produse auxiliare.

În creșterea iepurilor mai există unele momente, la care e necesar de acordat o atenție deosebită pentu a avea succes în această activitate.

Momentele acestea sunt următoarele:

• Cușca destinată creșterii iepurilor trebuie să fie curată și bineconstruită.
• Unele plante și legume obișnuite pot cauza apariția maladiilor și pot provoca chiar moartea animalelor.
• Iepurii sunt sensibili la boli, care se răspândesc foarte rapid la întreaga populație.
• Dacă endogamia (încrucișarea între descendenții acelorași părinți) nu este făcută corect, pot rezulta defecte genetice, de exemplu, la oase sau dinți, precum și boli reproductive.

Întreținerea iepurilor

Iepurii pot fi crescuţi cel mai bine în încăperi cu mai multe niveluri, numărul nivelurilor putând să ajungă până la 3-4 etaje. Astfel, faceţi economie de spaţiu. Această încăpere se construieşte uşor dacă acordaţi atenţie următoarelor aspecte:

• Încăperea destinată întreţinerii iepurilor trebuie să aibă podeaua făcută din plasă de sârmă sau din scânduri de lemn cu o distanţă de 1,5-2 cm între ele. O încăpere cu podea plată va fi mai murdară, întrucât va fi mai dificil de a face curăţenie şi ea va trebui să fie curăţată mai des.
• Acoperişul căsuţei (la fiecare etaj) trebuie să fie înclinat. În acest caz murdăria va fi curăţată mai uşor din căsuţă. Între niveluri, distanţa ideală pentru o curăţenie cât mai eficientă este de 15 cm.
• Încăperea pentru întreţinerea animalelor trebuie să se afle într-un loc luminos, dar să nu fie expusă direct razelor de soare, vântului sau ploii. În cazul când această condiţie este respectată, iepurii cresc mai sănătoşi şi sunt mai bine protejaţi de diferite boli.
• Este important să aveţi o căsuţă suplimentară care trebuie pusă la o anumită distanţă de încăperile iniţiale. Ea va fi destinată izolării iepurilor bolnavi sau iepurilor procuraţi.

Este foarte important să curăţaţi căsuţele cât mai des, cel puţin o dată pe lună. În caz contrar există un risc sporit de îmbolnăvire. Cea mai indicată substanţă chimică de curăţare a încăperilor animalelor este soluţia de înălbitor de 3 la sută.

Pentru a face curăţenie:

• Scoateţi iepurii şi mâncarea din căsuţă.
• Măturaţi toată murdăria şi scoateţi gunoiul din căsuţă.
• Spălaţi căsuţa cu soluţia de înălbitor şi lăsaţi-o să se usuce. Când încăperea este uscată, puteţi să puneţi iepurii înapoi.

(!) Temperatura ideală în încăperile de întreţinere ale animalelor este de +18°C.

Hrana

Iepurii sunt animale erbivore, dar nu toate plantele constituie o hrană potrivită pentru ei. Unele din ele au un efect toxic şi pot provoca îmbolnăvirea sau chiar moartea. Sunt cazuri când aceste efecte toxice sunt întârziate şi apar numai peste câteva zile, săptămâni sau chiar luni. Există şi plante foarte bune pentru sănătatea iepurilor, care au un rol profilactic sau de tratament împotriva maladiilor.

Mai jos vă propunem o clasificare a plantelor cu efect pozitiv pentru iepuri, cât şi cele toxice. În cazul când nu sunteţi sigur dacă o anumită plantă este bună, nu o folosiţi şi cereţi sfatul medicului veterinar în această problemă.

Plantele cu efect pozitiv

1. Lucerna este o plantă bogată în proteină şi calciu. Poate fi crescută în grădină şi o puteţi recolta de 4-5 ori la sezon;
2. Morcovul, sfecla roşie sunt bogate în vitamina A şi pot servi ca profilaxie împotriva scabiei şi năpârlirii;
3. Pătlagina poate fi dată iepurilor în cantităţi nelimitate. Este bună pentru funcţia intestinelor şi pentru membranele mucoase;
4. Vetrice poate fi dată în cantităţi nelimitate. Ajută în prevenirea viermilor şi altor probleme ale sistemului digestiv.
5. Podbalul poate fi dat uscat, dar numai de două ori pe săptămână. Va împiedica apariţia balonării.

Suplimentar la aceste plante se mai recomandă hrănirea iepurilor şi cu iarbă obişnuită (din păduri, de exemplu), deoarece are unele calităţi medicinale. Se mai recomandă să daţi iepurilor şi un amestec de plante, astfel ei vor putea să-şi aleagă hrana după plac.

Mai puteţi hrăni iepurii şi cu diferite cereale cum ar fi grâu, porumb şi orz, de obicei ca nutreţ combinat. Astfel de hrană este utilă în special în sezonul rece, când nu este masă verde. Mai puteţi face fân din iarba cosită vara, pentru a hrăni iepurii pe timp de iarnă. Şi cioclejii pot fi folosiţi în hrana iepurilor, cu atât mai mult că aceştia sunt în cantităţi mari, ca produse secundare în Moldova.

Plantele cu efecte negative

1. Ceapa, sparanghelul, arpagicul și prazul provoacă boli gastrointestinale.
2. Cartofii cruzi, frunza de cartofi, resturi de plantă de roșii, resturi de plantă de tutun – în majoritatea cazurilor iepurii vor muri.
3. Plantele conifere sau apa în care a nimerit o plantă coniferă provoacă gastrointerită, vomă, diaree și moarte.
4. Varza (verde, albă și roșie), trifoiul roșu, conopida – balonare, diaree.

Țineți minte:

• Este important ca iepurii să fie hrăniţi în fiecare zi la acelaşi timp.
• Daţi iepurilor o mâncare variată şi balansată.
• Daţi hrana principală seara. De obicei, iepurii mănâncă mai liniştit în timpul serii, deoarece e mai răcoare şi mai puţin zgomot.
• Iepurii trebuie să aibă permanent apă potabilă, care trebuie schimbată în fiecare zi.
• Pentru a şti câtă hrană să daţi iepurilor, trebuie să experimentaţi. Dacă ei nu termină toată mâncarea pe care le-aţi dat-o, data următoare daţi-le mai puţin, în aşa fel că la urmă veţi afla de ce cantitate ei au nevoie.

Bolile

În Moldova cele mai frecvente boli la iepurilor sunt:

A. Maladiile infecțioase:

Hemoragie Septică 

Hemoragia septică este o infecție care atacă toate organele animalului bolnav. Această maladie se caracterizeazã prin: inflamații hemoragice la nivelul mucoasei, creierului, splinei și ficatului. Animalele infectate se nimicesc, iar cele sănătoase din zona afectată se sacrifică, apoi după expertiza sanitară pot fi folosite în alimentația personală.

Mixomatoza

Mixomatoza este o boală infectocontagioasă provocată de un virus. Ea se caracterizează printr-o inflamație a capului și botului, în jurul nasului și ochilor. Iepurii infectați de această maladie sunt uciși și îngropați la o adâncime de 1,5 m. Curățați căsuțele și dezinfectați-le de 3 ori.

În scopul prevenirii acestor maladii infecțioase există un vaccin combinat contra mixomatozei și gemoragiei septice, care se administrează de medicul veterinar de 2 ori pe an (primăvara și toamna) la tot efectivul de animale de la vârsta de o lună. În paralel este foarte important întreținerea animalelor în curățenie.

Scabia, Dermatomicoza

Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curățeniei în încăperi sau dimensiunile prea mici ale acestora, la fel și numărul mare de animale într-o încăpere. De asemenea, dermatomicoza poate fi cauzată de lipsa vitaminei A, D sau E.

Aveți gijă ca încăperea pentru animale să fie suficient de mare și folosiți pentru curățirea lor soluția de înălbitor. Folosiți hana bogată în vitamina A, D și E; locurile afectate pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o soluție de Butox cu vazelină.

B. Maladiile nutriționale

Maladii digestive

Balonarea, voma, gazele și diareea sunt cauzate de hrana nepotrivită. Faceți tot posibilul ca iepurii să nu fie hrăniți cu plantele indicate la capitolul “Plante cu efecte negative”.

Osteoperoza, Rahitul

Osteoperoza și Rahitul sunt maladii ale oaselor. Osteoperoza se caracterizează printr-o descompunere a oaselor, mai ales cele fragile pot fi fracturate foarte ușor. Rahitul se caracterizează prin oase malformate și membre strâmbe. Aceste maladii pot fi cauzate de insuficiența vitaminei D, ceia ce înseamnă că iepurii nu primesc suficientă hrană ce conține calciu, lumină solară, sau ambele. Străduiți-vă să-i hrăniți cu plante ce au un conținut bogat de calciu, de exemplu, cu lucernă sau orz.

Hypercalcimie

Hypercalcimia este cauzată de un exces de calciu în hrana iepurilor. Caracteristica: forma iepurelui se schimbă și mișcarea devine greoaie. Pentru a preveni această maladie, încercați să reduceți nivelul de calciu în dieta iepurilor. Dați mai puține plante bogate în calciu, așa că lucerna, de exemplu.

Hypoavitaminoze

Maladia apare când iepurii duc lipsă de vitamina A și se caracterizează printr-o cădere a părului. Dați mai multă mâncare bogată în vitamina A, de exemplu – sfeclă roșie și morcov.

Îngrijirea iepurilor bolnavi

Dacă unul dintre iepuri este bolnav sau credeți că este bolnav, trebuie să-i izolați pentru a-i proteja pe ceilalți. Căsuța pentru asemenea iepuri trebuie să fie la o distanță de cel puțin zece metri de celelalte încăperi. Dacă iepurii bolnavi sunt prea aproape de cei sănătoși, nu este exclus că boala să se răspândească și să-i molipsească și pe cei sănătoși.

Iepurii bolnavi trebuie să fie hrăniți ultimii, altfel boala poate fi transmisă la cei sănătoși prin mâinile Dvs. După ce ați hrănit iepurii bolnavi, vă spălați bine mâinile. Când iepurii bolnavi sunt luați din căsuță, aruncați toată mâncarea care a rămas. Locul trebuie să fie curățat de două ori cu soluție de înălbitor de 3%. Altfel și următorii iepuri, puși în aceeași încăpere, se pot îmbolnăvi.

Când cumpărați iepuri noi, îi puneți în căsuța de izolare pentru o perioadă de 30 de zile, ca să fiți siguri că sunt sănătoși și apoi administrați vaccinurile corespunzătoare.

Dacă credeți că unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteți sigur, adresați-vă medicului veterinar. Consultația lui este mai ieftină decât cumpărarea iepurilor noi.

Rețineți:

Iepurii care primesc apă curată, mâncare bună și sunt întreținuți în încăperi curate, vor fi sănătoși. Ca să fiți siguri că ei sunt sănătoși și să descoperiți bolile la timp, se recomandă să-i examinați des, cel puțin odată la fiecare 2-3 săptămâni. Examinați foarte bine ochii, urechile, nasul și organele genitale. Dacă observați că ceva nu este în ordine, izolați animalele ce vă trezesc îndoieli.

Principiile esențiale în creșterea iepurilor

Ca specie, iepurele se înmulţeşte foarte repede şi des, şi în natură are o perioadă de înmulţire de aproape o lună. Astfel, o femelă nu va avea o viaţă lungă pentru că fătarea este obositoare pentru organismul său. La fiecare fătare are de la 4 la 12 iepuraşi.

Masculul ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de 5-6 luni. Femela poate fi fecundată la aceeaşi vârstă. Femela poate fi fecundată iarăşi la un interval de 24 ore după fătare, dacă masculul este lăsat cu ea în căsuţă. Aceasta nu este prea bine pentru femelă, deoarece e posibil ca ea să aibă probleme la viitoarea fătare. Problemele pot fi următoarele:

• Femela nu va pregăti cuibul pentru iepuraşii nou-născuţi şi ei vor muri din cauza frigului.
• Femela nu va avea lapte sau va refuza să alăpteze puii. Ei pot fi hrăniţi cu biberonul, dar veţi pierde mult timp şi majoritatea iepuraşilor vor muri.
• Dacă femela nu este suficient de sănătoasă, se va îmbolnăvi din cauza stresului alimentar.

Ce puteți face pentru o înmulțire mai eficientă?

• Procesul de înmulţire se recomandă de efectuat doar atunci când femela are o vârstă nu mai mică+ de 7-8 luni.
• Între 2 cicluri de înmulţire se recomandă o pauză de 3-4 luni. Aceasta îmbunătățește sănătatea femelei.
• Folosiţi numai animale sănătoase pentru înmulţire. În cazul când o femelă este sănătoasă, dar nu are grijă de iepuraşii săi, nu o mai folosiţi ca reproducător. Această lipsă de grijă se poate transmite prin ereditare şi urmaşilor săi.
• Dacă folosiți endogamia, ea este posibilă între verișori, între bunici și nepoți, sau între unchi/mătușe și nepoți; între frați și surori riscul de apariție a defectelor va fi mai mare, de exemplu a rahitului. Folosiți doi sau trei masculi și selectați pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceți o evidență de fiecare dată a rezultatelor obținute.
• Întotdeauna aduceţi femela la mascul pentru înmulţire. Dacă aduceţi masculul la femelă, ea poate fi agresivă.
• Masculul şi femela trebuie să fie aproximativ de aceeaşi mărime. Dacă el este mai mare, iepuraşii pot fi prea mari şi vor muri din cauza unei naşteri dificile.
• Uneori fecundarea poate să nu aibă loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sau lipsa de hormoni. În cazul lipsei de hormoni se recomandă ca în fiecare zi, timp de 2 săptămâni înainte de înmulţire, femela să fie hrănită cu iarbă tânără şi verde sau a i se administra o picătură de ulei de grâu. Dacă acesta nu ajută, înseamnă că femela este sterilă şi poate fi sacrificată.
• La 28-32 de zile după fecundare femela va făta.
• La 15-20 de zile după naştere, începeţi să introduceţi plante în dieta iepuraşilor, iar la 30 de zile daţi mâncare iepurilor maturi chiar dacă încă sunt alăptaţi de iepuroaica-mamă.
• După 8 săptămâni, iepuraşii pot fi înţărcaţi, asigurându-vă că ei mănâncă foarte bine.

Sperăm că acest material va oferit o informaţie utilă şi practică chiar dacă sunteţi un fermier specializat în acest domeniu sau pur şi simplu doriţi să vă ocupaţi cu creşterea iepurilor. Nu uitaţi: calitatea şi sănătatea iepurilor depind mult de felul cum îi îngrijiţi şi ce atenţie le acordaţi.

Vă dorim succes!

Înformație preluată din cadrul ghidului practic ˝Creșterea iepurilor de casă˝. Autori: Constantin Priguza, Vladimir Stamati, Dieteke Timmer și Mark Sekula.