Acarienii prădători sunt printre cei mai eficienți agenți biologici utilizați în agricultură pentru controlul natural al dăunătorilor.
Deși aproape invizibili cu ochiul liber, aceste mici artropode pot face diferența între o cultură sănătoasă și una afectată grav de acarienii fitofagi.
Cum acționează acarienii prădători
Acarienii prădători se hrănesc cu toate stadiile de dezvoltare ale multor artropode mici, în special cu acarienii dăunători (Tetranychus urticae, Panonychus ulmi și alții). Ei nu atacă plantele, ci le protejează, consumând ouăle, larvele și adulții speciilor dăunătoare.
În lipsa prăzii, acarienii prădători pot supraviețui hrănindu-se cu polen, ceea ce le permite să rămână activi în cultură chiar și atunci când presiunea de dăunători este redusă.
Majoritatea speciilor preferă umiditatea ridicată și temperaturile moderate, de aceea sunt foarte eficiente în sere și solarii.
Totuși, unele specii ca acarianul Galendromus occidentalis, se adaptează bine și la condițiile de câmp deschis, tolerând căldura și aerul uscat.
De ce merită integrați în managementul culturii
Acarienii prădători reprezintă o componentă-cheie în programele de combatere integrată a dăunătorilor (IPM).
Prin reducerea populațiilor de acarieni fitofagi, ei mențin echilibrul biologic al ecosistemului agricol și diminuează nevoia de tratamente chimice.
Populațiile lor naturale pot fi susținute prin practici destul de simple:
- monitorizarea regulată a culturilor pentru a depista la timp dăunătorii și prădătorii;
- utilizarea de pesticide selective, care nu afectează artropodele benefice;
- menținerea benzilor florale și a vegetației perene în jurul culturilor, ca sursă de polen și adăpost.
Citiți detalii despre Specii de plante recomandate pentru a atrage insecte utile în grădină, livadă.
Specii importante și adaptabilitate
Specia Galendromus occidentalis (numită și Typhlodromus occidentalis sau Mesoseiulus occidentalis) este cea mai răspândită în regiunile cu veri calde și uscate.
Ea este eficientă în culturi diverse: căpșun, viță-de-vie, arbuști fructiferi și pomi. Se hrănește cu:
- Tetranychus urticae (acarianul roșu comun),
- Panonychus ulmi (acarianul roșu al pomilor),
- Aculus schlechtendali (acarianul filocoptid al mărului).
Alte specii cu eficiență dovedită și utilizate la noi includ:
- Amblyseius spp. – prădători generali
- Neoseiulus cucumeris – specializat în combaterea tripsului,
- Phytoseiulus persimilis – specializat pe acarieni din genul Tetranychus.
Introducerea și aplicarea în cultură
Acarienii prădători pot fi achiziționați de la furnizori specializați și introduși în cultură în două moduri:
- întărire a populației – pentru a sprijini populațiile naturale în perioadele de creștere a dăunătorilor;
- inoculare – pentru a popula zone unde prădătorii lipsesc.
Înainte de eliberare, este indicat să se reducă densitatea dăunătorilor prin aplicarea unor produse „blânde” (ulei horticol, săpun insecticid).
Acarienii se livrează de obicei în amestec cu materiale purtătoare (vermiculit, tărâțe, rumeguș) și se aplică manual, dimineața devreme sau seara, pentru a evita temperaturile extreme.
Dozele orientative sunt menționate pe ambalaj, în funcție de specie și cultură. Succesul depinde mult de monitorizarea timpurie – identificarea rapidă a primelor focare.
Conservarea populațiilor benefice
Menținerea populațiilor de acarieni prădători este importantă pentru un control biologic durabil.
Evitați utilizarea pesticidelor cu spectru larg (carbamați, organofosforice, neonicotinoide), care reduc populațiile de artropode utile – inclusiv acarienii prădători – și pot favoriza indirect dezvoltarea dăunătorilor.
Plantările perene (flori, arbuști, pomi) asigură surse constante de hrană și adăpost, iar benzile florale sau culturile intercalate contribuie la stabilitatea populațiilor benefice pe termen lung.
Comentarii