În contextul integrării europene, capitolele 11 – Agricultură și dezvoltare rurală, 12 – Siguranța alimentară, politici sanitare și fitosanitare, precum și 13 – Pescuit și acvacultură, toate incluse în Clusterul 5 dedicat resurselor naturale, agriculturii și coeziunii, reprezintă domenii complexe pentru procesul de aderare.
Aceste capitole sunt coordonate, în dialogul cu Comisia Europeană, de către Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA), dar sunt implicate și alte ministere și instituții publice în funcție de domeniul de referință.
Peste jumătate din cadrul legislativ al Uniunii Europene reglementează domeniile vizate de aceste trei capitole, iar aproximativ 30% din fondurile europene sunt destinate agriculturii și dezvoltării rurale.
Capitolul 11 – Agricultură și dezvoltare rurală
Acest capitol stabilește cadrul de funcționare al politicii agricole comune (PAC), principalul mecanism european de sprijinire a agriculturii și dezvoltării rurale.
Domeniul are o importanță majoră nu doar din punct de vedere economic, ci și social, contribuind la asigurarea securității alimentare, la crearea de locuri de muncă și la susținerea comunităților rurale.
Funcționarea eficientă a PAC presupune instituirea unor sisteme solide de management și control, prin dezvoltarea unei agenții de plăți funcționale, crearea unui sistem integrat de administrare și control, precum și sporirea capacității de implementare a măsurilor de dezvoltare rurală.
Capitolul include circa 150 de acte europene care trebuie transpuse în legislația națională. Până în prezent, 21 de acte au fost transpuse integral, 29 parțial, iar celelalte urmează a fi armonizate treptat.
Dialogul dintre Comisia Europeană și MAIA privind Capitolul 11 se axează în principal pe consolidarea capacităților administrative și financiare, fiind prevăzute măsuri precum acreditarea AIPA la standardul ISO 27001, dezvoltarea sistemelor digitale pentru agricultură, inclusiv pentru agricultura ecologică, precum și actualizarea reglementărilor privind indicațiile geografice, specialitățile tradiționale garantate și termenii de calitate opționali.
Capitolul 12 – Siguranța alimentară, politici sanitare și fitosanitare
Este unul dintre cele mai tehnice și riguroase ale acquis-ului european, stabilind normele esențiale pentru protejarea sănătății publice, sănătății animalelor și plantelor, precum și pentru garantarea calității produselor alimentare în spațiul comunitar.
Acesta reglementează siguranța alimentelor, igiena în procesul de producție alimentară, prevenirea riscurilor sanitare și promovarea practicilor agricole sustenabile.
De asemenea, cuprinde reguli veterinare care asigură sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și norme fitosanitare care vizează calitatea semințelor, protecția plantelor, combaterea organismelor dăunătoare și nutriția animalelor.
Capitolul subliniază și importanța cooperării între statele membre în ceea ce privește monitorizarea și controlul, asigurând un răspuns rapid și eficient în fața crizelor sanitare și contribuind la conservarea biodiversității.
Moldova trebuie să armonizeze aproximativ 1.200 de acte europene în acest domeniu. Dintre acestea, 434 au fost transpuse integral, 57 parțial, iar restul urmează să fie adoptate până în 2030.
Printre prioritățile asumate pe acest capitol se numără acreditarea ANSA conform standardului ISO 17020, dezvoltarea sistemului informațional E-ANSA prin elaborarea a opt subsisteme și digitalizarea a nouă servicii, dezvoltarea Registrului de Stat Fitosanitar și a Registrului de Stat al Controalelor, precum și modernizarea infrastructurii de laborator pentru detectarea și monitorizarea organismelor modificate genetic.
Implementarea acestor obiective necesită investiții semnificative, iar sprijinul partenerilor de dezvoltare este esențial pentru atingerea rezultatelor așteptate.
Capitolul 13 – Pescuit și acvacultură
Deși aplicabil într-o măsură mai redusă în cazul Republicii Moldova, care nu are ieșire la mare, implică totuși o serie de măsuri relevante pentru contextul național.
Acesta vizează pregătirea sectorului pentru participarea la politica comună în domeniul pescuitului, care include aspecte precum politica de piață, inspecția și controlul, acțiunile structurale și controlul ajutoarelor de stat.
Moldova trebuie să se alinieze cerințelor europene care asigură sustenabilitatea activităților de pescuit și acvacultură, atât din punct de vedere ecologic, cât și economic și social.
De asemenea, este necesară crearea unui cadru clar pentru dezvoltarea unei politici de piață coerente în domeniul produselor pescărești și de acvacultură, cu reguli precise privind trasabilitatea și siguranța acestor produse, prevenirea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, precum și susținerea organizațiilor de producători.
Este importantă reglementarea procesului de inspecție și control, precum și introducerea unor mecanisme eficiente de sprijin financiar pentru dezvoltarea sectorului.
Capitolul include 21 de acte europene, majoritatea fiind deja transpuse integral sau parțial.
Printre angajamentele asumate de Republica Moldova se numără adoptarea Programului strategic al sectorului acvaculturii pentru perioada 2025–2030, consolidarea capacităților ANSA în domeniul pescuitului și acvaculturii, precum și aprobarea unui mecanism național de colectare și gestionare a datelor relevante pentru acest sector.
Accesează acest link pentru a vizualiza toate actualizările ce țin de agricultură în procesul de aderare a Moldovei la UE.
Comentarii