Dependenţa crescândă la nivel mondial de resursele energetice face ca interesul pentru alte surse de energie să crească, lucru valabil şi pentru Republica Moldova.
Potenţialul de biomasă de care dispune ţara noastră ar permite reducerea importurilor de gaze ruseşti cu 50%. Investiţiile însă întârzie să apară deşi premise pentru dezvoltarea unui business în acest domeniu s-ar părea că sunt îndeajuns. Care sunt provocările şi cum îşi justifică reticenţa investitorii?
La ora actuală, biomasa pare să fie cea mai accesibilă şi rentabilă sursă de energie regenerabilă. Spre deosebire de energia eoliană şi cea solară, investiţiile necesare pentru valorificarea biomasei sunt cele mai optime. Un studiu realizat în 2012 de experţii Centrului Analitic Independent IDIS Viitorul arată că potenţialul de biomasă al ţării noastre constituie circa 21 mii TJ, cantitate necesară pentru a acoperi 22% din necesarul energetic al ţării.
Oficial, ne merge bine
Anume pe biomasă mizează şi autorităţile moldoveneşti care speră să revoluţioneze industria energetică a RM, dependentă în proporţie de 95% de importuri. Ţinta autorităţilor pentru 2020 prevede ca cel puţin 20% din consumul total de energie să fie acoperit din surse regenerabile. Mesajul cu care vin autorităţile spune că odată cu înfiinţarea instalaţiilor de producere a căldurii pe bază de biomasă ar fi asigurate noi locuri de muncă, iar ţăranii vor beneficia de un venit suplimentar din vânzarea reziduurilor agricole, care, de regulă servesc ca hrană pentru animale ori, în cel mai rău caz, sunt arse pe câmp. Autorităţile nu ascund faptul că toate aceste măsuri vor duce şi la optimizarea cheltuielilor statului care alocă sume considerabile pentru încălzirea şcolilor şi grădiniţelor.
La ora actuală, industria biomasei în RM este în creştere, dar într-o fază incipientă de dezvoltare. Rezultate palpabile observăm atunci când vorbim de numărul producătorilor de brichete şi peleţi ce a crescut de zece ori în ultimii doi-trei ani şi a ajuns la cifra de 76. Aceştia au o capacitate anuală de producţie de peste 120 mii tone, cantitate ce depăşeşte de circa patru ori necesităţile curente ale centralelor termice pe bază de biomasă, instalate în instituţiile publice cu sprijinul financiar al Uniunii Europene şi al celor de la PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), în cadrul proiectului Energie şi Biomasă, iniţiat în 2011.
Din toamnă, 121 de şcoli şi grădiniţe vor fi încălzite cu energia din biomasă
Pe umerii celor de la PNUD a stat crearea unei pieţe de desfacere propice pentru producătorii de peleţi şi brichete. Până acum, aceştia au reuşit să instaleze sisteme termice pe bază de biomasă, cu o putere totală de 35 MWh în 124 de instituţii publice din satele moldoveneşti. Alte 24 de şcoli stau la rând. Un alt obiectiv al proiectului este de a dota cu cazane moderne de ardere a brichetelor şi peleţilor circa 500 de gospodării casnice. Până acum au fost dotate cu cazane moderne numai nouă gospodării individuale. Totodată, managerul Proiectului Biomasă şi Energie, Alexandru Ursu îşi pune toate speranţele că vor reuşi să finanţeze circa 700 de proiecte către finalizarea programului.
„Folosirea brichetelor nu presupune instalarea unui anumit tip de instalaţii de încălzire. La ora actuală cazanele de ardere a biomasei sunt mult mai scumpe decât sobele obişnuite, însă randamentul acestora este net inferior”, a recunoscut Ursu. Sobele obişnuite, primitive, mai mult încălzesc atmosfera, dat fiindcă au un randament de doar 20-40%, în timp ce cazanele moderne asigură un randament de circa 80%. Un studiu al celor de la PNUD spune că, în medie, o gospodărie dispune de o cantitate de 3000 – 3500 tone de biomasă anual, cantitate necesară pentru a-şi încălzi locuinţa în sezonul rece al anului.
Deşi a evitat să indice cât l-ar costa pe un ţăran să îşi instaleze un cazan modern în propria gospodărie, expertul spune că preţul mediu pentru un cazan ce ar încălzi o gospodărie de 70 metri pătraţi ar putea costa între 1000 şi 4500 de euro. Preţul unui cazan variază în funcţie de tipul de combustibil ce urmează a fi ars şi de gradul de automatizare. Cazanele slujesc minim zece ani. Deoarece sunt cele mai compacte, cazanele pe bază de brichete sunt şi cele mai accesibile. Sobele pe bază de peleţi şi paie sunt mai costisitoare şi necesită un spaţiu mare de depozitare.
Plantarea culturilor energetice nu este subvenţionată
Un studiu de fezabilitate al companiei ProConsulting SRL relevă că reziduurile de la culturile agricole şi arborescente, dar şi culturile energetice (salcia, plopul) deţin un înalt potenţial energetic. În concluzie, RM nu duce lipsă de materie primă. Specialiştii spun că, anual, circa 3 mil. tone de biomasă rămâne neutilizată. Totodată, deşi sunt recunoscute pentru valoarea adăugată înaltă, plantarea culturilor energetice nu este, deocamdată, subvenţionată de stat.
Brichetele elimină de 2-3 ori mai multă căldură decât lemnele
La prima vedere avantajele sunt pe faţă. Specialiştii spun că brichetele elimină aceeaşi căldură ca cărbunele şi de 2-3 ori mai multă căldură comparativ cu lemnele uscate. O tonă de brichete echivalează cu cinci metri cubi de lemne sau cu aproape o tonă de cărbune. Totodată, o tonă de brichete valorează de două ori mai puţin decât una de cărbune şi de 2,5 ori mai puţin decât 560 metri cubi de gaze naturale. În plus, la ardere, acestea elimină o cantitate minimă de fum şi bioxid de carbon.
Preţul paielor porneşte de la 1200 lei tona, în cazul peleţilor preţul de pornire pentru o tonă este de 2000 de lei, iar preţul la brichete variază de la 1400 la 1800 de lei. Ursul ne-a comunicat că pentru 2013 preţurile la brichete se aşteaptă să fie mai reduse ca cele din 2012, când, din cauza secetei, au fost compromise mii de hectare de culturi agricole şi a existat o penurie de materie primă printre producători.
Birocraţia sufocă afacerile cu biomasă
În realitate, oamenii de afaceri se lovesc de o serie de provocări până ajung să îşi pună în practică ideile. Reticenţa investitorilor este justificată de costul ridicat al investiţiilor şi de birocraţia sufocantă din instituţiile publice. Un alt motiv ar fi dependenţa de infrastructură care îi obligă pe investitori să înfiinţeze staţiile de producere a biocombustibilului la maximum o sută de kilometri de locul în care se află materia primă, or cheltuielile pentru transportarea acesteia se ridică la jumătatea preţului biocombustibilului.
Pentru a înţelege mai bine care sunt problemele şi provocările cu care se confruntă producătorii din Republica Moldova, am stat de vorbă cu unul din primii jucători care şi-au făcut intrarea pe această piaţă. Oleg Donoagă a lăsat, acum trei ani, postul de Şef de Direcţie la Camera de Licenţiere a Moldovei şi a înfiinţat în satul Feşteliţa din raionul Ştefan-Vodă o mini-fabrică de producere a brichetelor. Iniţial acesta a investit, circa 140 mii euro, bani proprii, iar anul trecut pentru a-şi extinde producerea a mai făcut o investiţie de circa 100 mii euro. Acesta speră că îşi va putea recupera investiţiile până în 2016.
Nu a primit nici un ajutor din partea statului
El ne-a declarat că nu a primit sub nici o formă ajutor din partea statului. Pe lângă constrângerile financiare s-a văzut nevoit să lupte şi cu mentalitatea populaţiei care este destul de conservativă. Acesta crede că dacă mentalitatea oamenilor poate fi schimbată recurgându-se la o strategie de marketing inteligentă, atunci statul nu şi-a mai revizuit atitudinea. Pentru a câştiga încrederea oamenilor şi pentru a face cunoscute noile forme de energie regenerabilă, Donoagă a distribuit gratis circa 20 tone de brichete, iar reacţiile oamenilor nu s-au lăsat aşteptate.
Factorul investiţional şi lipsa cunoştinţelor în domeniu ale producătorilor locali sunt principalele probleme şi provocări cărora noii jucători trebuie să le ţină piept. Schimbul de experienţă între producătorii de peleţi şi brichete este o premisă importantă pentru dezvoltarea acestui business, însă statul întârzie să iniţieze asemenea acţiuni, spune el.
Donoagă este de părere că birocraţia rămâne a fi „capul relelor” şi împiedică buna desfășurare a unei afaceri cu biomasă. De-a dreptul şocat a rămas atunci când s-a văzut nevoit să aştepte tocmai două luni ca să obţină documentaţia necesară pentru a plantara circa 160 de sălcii. Mai nou, un răspuns oficial aşteaptă de ceva timp din partea Agenţiei pentru Eficienţa Energetică în cazul unui dosar prin care intenţionează să procure echipament în leasing pentru a-şi extinde liniile de fabricare.
32 de standarde de calitate pentru brichete şi peleţi
De cealaltă parte, Ursu spune că numeroşi producători de brichete şi peleţi recurg la şiretlicuri şi includ alte tipuri de combustibil, dar le declară ca fiind biomasă. Pentru a reduce riscul apariţiei fraudelor în acest sens, ANRE şi Institutul de Standardizare au instituit 32 de standarde pentru producerea de brichete şi peleţi, preţul urmând a fi stabilit în funcţie de nivelul de calitate al producţiei.
Piaţa moldovenească de biocombustibil este în plină dezvoltare, iar perspectivele fac o sursă atractivă de venit atât pentru fermieri, cât şi pentru investitorii privaţi. Rămâne la discreţia statului să deschidă accesul micilor producători de energie, dar cu corupţia ce facem?
Articol de Natalia Ciuvaga
Sursa: eco.md
Comentarii