Nea Gheorghe Onică din Micleuşeni, Nisporeni, ne-a invitat insistent la el în ospeţie pentru a comunica cititorilor noştri experienţa sa în domeniul grădinăritului. Orice pom sau tufă de viţă-de-vie din grădina sa este altoită şi împodobită cu mărţişori. Consideră această practică divină pentru că e generatoare de viaţă.
Această idee îl obsedează din ce în ce mai mult din cauza că pe zi ce trece podgoriile sunt lăsate de izbelişte. În plus, consideră agricultorul, tufele altoite dau o roadă mult mai mare decât cele obişnuite. „De exemplu, această tufă ‚Leana’, pe soţia mea o cheamă Elena, are trei ani (în trei ani de zile, viile noastre nu dau aproape nimic), după ce am altoit-o, în al doilea an, a dat roadă, dar ea rodeşte şi în primul an, dă circa 30% din roadă”, ne spune nea Gheorghe.
Ţine mult la soiurile tradiţionale, deoarece „sunt mai sănătoase”. „De exemplu, soiurile ‚Cardinal’ sau ‚Muscat de Hamburg’ sunt cu mult mai bune, după unii, pentru că sunt cu mult mai frumoase decât cele tradiţionale. Aceste soiuri nu rezistă fără a fi stropite cu chimicale, n-ar fi mai bine dacă am consuma soiuri de struguri tradiţionale, care cresc şi fără a fi stropite?”, se întreabă moşul. Este convins că vinul este băutura zeilor şi îl consideră drept panaceu. Pentru acest număr nea Gheorghe le propune cititorilor altoirea în despicătură şi semidespicătură, acţiune pe care o pot aplica şi cei care are au bacon la balcon, „numai să nu-l altoiască cu soiuri europene”, atenţionează agricultorul.
Altoirea în despicătură şi semidespicătură se aplică cu succes atât la butaşii tineri de portaltoi, cât şi la cei bătrâni, susţine agricultorul, a altoit butaşi şi de 80 de ani. Altoirea în despicătură şi semidespicătură se execută la adâncimea de 15– 20 de cm în perioada în care solul atinge temperatura de până la +20 grade C.
Pregătirea butucilor
În condiţiile RM, solul capătă o asemenea temperatură prin luna mai, iar altoirea trebuie terminată la începutul lunii iunie. Până în toamnă, lăstarii altoirii se dezvoltă şi se maturează. Pregătirea butucilor pentru altoirea în despicătură şi semidespicătură se reduce la următoarele: cu două-trei zile înainte de altoire, tulpina subterestră a butucului de portaltoi se dezgoleşte până la adâncimea de 15–20 de cm, se curăţă de ţărână şi scoarţă bătrână, apoi se retează la 3–5 cm mai jos de nivelul solului, locul tăieturii se netezeşte minuţios cu cosorul.
În această stare, butucul se lasă două–trei zile pentru încetinirea scurgerii sevei prin tăietură. Butaşii de altoi se pregătesc de cu toamnă de pe butucii productivi şi se păstrează în condiţii obişnuite. Însă deoarece altoirea se face tocmai în luna mai, odată cu ridicarea temperaturii, ochii butaşilor de altoi ar putea să crească. Butaşii de altoi se păstrează începând din aprilie în beciuri sau în frigidere speciale, la o temperatură de la 0 la +6 grade. Cu una–două zile până la altoire, coardele de altoi se taie în butaşi cu unu–doi ochi şi se îmbibă cu apă cât mai bine. Pentru a evita uscarea lor, la locul de altoire se aduc înveliţi în cârpe umede.
Altoirea
În tăietura tulpinii portaltoiului se face o despicătură cu lungimea de 2–3 cm. Dacă se altoieşte în semidespicătură, tulpina portaltoiului se despică numai într-o parte. În cazul în care tulpina este subţire (1,5-2cm), despicătura se face cu briceagul de altoit sau cel de livadă. Tulpinile mai groase se despică cu un briceag special. Acest briceag se aşază pe tăietura portaltoiului şi se loveşte în el cu un ciocănaş de lemn până când obţinem despicătura de mărimea necesară, trebuie evitate ţesăturile putrede.
În despicătura portaltoiului se introduce altoiul cu doi ochi, la care capătul de jos se ciopleşte în formă de pană. Ca pana să fie mai rezistentă, iar măduva să nu se fărâme, pana de altoi se ciopleşte astfel ca să nu fie atinsă măduva butaşului dintr-o parte.
Pana se taie la acelaşi nivel pe ambele părţi ale butaşului şi cu 5 mm mai jos de nod. Tăieturile se fac dintr-o singură mişcare a briceagului. Suprafaţa tăieturilor trebuie să fie dreaptă şi netedă. Pe butaşul de altoi, pana se face strict egală cu lungimea despicăturii de portaltoi. Altoiul se introduce în despicătura portaltoiului astfel încât ochiul de jos să fie îndreptat în afară, iar cambiul altoiului şi portaltoiului să coincidă pe partea de dinafară.
Altoiul trebuie să intre în despicătură cu toată lungimea penei. În niciun caz nu se permite introducerea altoiului la o adâncime mai mare. De asemenea, nu se lasă tăieturile penei altoiului mai sus de nivelul tăieturii portaltoiului.
Dacă portaltoiul are un diametru mai mare de trei centimetri, în despicătură se introduc doi butaşi de altoi, în ambele părţi. Unirea altoiului cu portaltoiul trebuie să fie strânsă, de aceea se leagă cu sfoară, începând din partea de jos a despicăturii şi până la tăietura portaltoiului. După aceasta, suprafaţa tăieturii de pe tulpina portaltoiului se leagă cu hârtie sau peliculă şi butucul se acoperă cu un strat de sol cu 5-6 cm mai înalt decât altoirea.
Îngrijirea altoirilor
În timpul verii, lăstarii portaltoiului se plivesc sistematic, muşuroaiele se afânează şi se nimicesc buruienile. Lăstarii de la rădăcină se înlătură, dezgolindu-se atent altoitul şi acoperindu-se la loc. Altoirea se tratează cu zeamă bordeleză împotriva manei, iar pentru a combate dăunătorii solul se stropeşte cu chimicale. În perioada de vară se face cotorâtul altoirilor, adică se suprimă rădăcinile care au crescut pe altoi. Operaţia se efectuează peste 30-40 de zile după altoire.
În a doua jumătate a lunii august, muşuroiul altoirilor se împrăştie ca părţile altoiului care s-au aflat în ţărână spre sfârşitul toamnei să se matureze mai bine. După căderea frunzelor, lăstarii altoiului şi locul altoirii se acoperă peste iarnă cu un strat de sol cu grosimea de 25–30 cm. Această lucrare trebuie executată cu atenţie, mai ales când aplecăm lăstarii altoiului la pământ, deoarece concreşterea altoirilor este deseori încă insuficient de rezistentă şi ele pot fi vătămate uşor.
Sursa: ziar.jurnal.md
Comentarii