Sergiu Lașcu din satul Nucăreni raionul Telenești s-a întors în 2004 din Portugalia, unde a muncit mai mulți ani, iar de atunci practică agricultura pe meleagurile natale. Fermierul gestionează în jur de 100 de hectare pe care crește culturi de câmp, grâu, porumb, floarea-soarelui.
Agricultorul spune că a ajuns, în acest an, în prag de faliment, din cauza secetei. Tot ce a reușit să recolteze, a împărțit cotașilor.
„Lucrez 100 de hectare. Anul trecut n-am semănat grâu, toamna nu am avut precipitații și nu am vrut să risc. Am semănat 75 de hectare de porumb de pe care n-am strâns nici un grăunte și 25 de hectare de floarea-soarelui de pe care am luat doar 11 tone, adică în jur de 500 de kilograme la hectar și totul am împărțit oamenilor de la care am luat în arendă pământul”, povestește fermierul.
Avea planuri mari. Dorea să mărească suprafața arabilă pe care o lucrează, să-și înnoiască parcul de tehnică agricolă. Zis și făcut. Iar acum, fermierul s-a pomenit în situația că nu-și poate onora responsabilitățile față de banca de la care a luat un împrumut.
„Anul trecut am procurat un tractor și am luat un credit de la bancă în sumă de 540 de mii de lei. Nu pot achita acum nici un leu, cu greu am întors dobânda. Nu pot pregăti terenurile pentru un nou an agricol, nu am pe ce cumpăra motorină, semințe, îngrășăminte, erbicide”, zice Sergiu Lașcu.
Fermierul spune că banca de la care a luat împrumutul a acceptat să-i reeșaloneze creditul, dar în aceste condiții toți banii care trebuiau achitați în acest an, au fost transferați spre plată pentru anul viitor.
„La anul trebuie să achit lunar o sumă dublă. Dacă se repetă situația din acest an, ce mă fac eu? Pierderile au fost evaluate, dar ce folos. Nu avem la cine apela după ajutor”, susține agricultorul.
În aceste condiții, Sergiu este decis să apuce calea străinătății.
„E trist, când statul prin politicile sale își alungă oamenii din țară, nu-i susține. Nu știu încă unde plec, dar cel mai probabil, în Germania”, zice fermierul.
Agricultorul susține că nu vede altă soluție, decât să plece la muncă peste hotare, pentru a scăpa de datoriile pe care le-a acumulat în acest an. Și uneori ar vrea să regrete că în 2004 a revenit acasă, dar e optimist și speră la un trai mai bun, în următorii ani, și în țara noastră.
Acesta nu e sigurul caz, când fermierii, siliți de situație și lipsiți de susținere și ajutor din partea statului, sunt nevoiți să lase afacerile puse pe picioare și să plece în străinătate.
Partea tristă e că, de cele mai multe uneori, conaționalii noștri numai revin acasă, ba mai mult, își iau și familiile și se stabilesc cu traiul în altă țară.
Comentarii