Agrobiznes

Creşterea raţelor de carne este activitate foarte profitabilă în condiţiile în care sunt îndeplinite cele mai importante caracteristici tehnologice privind furajarea şi asigurarea condiţiilor de microclimat.

Creşterea raţelor se face în 2 faze:

Faza 1, durează 2 săptămâni, când densitatea de populare este de 15-20 cap./mp.

Faza 2, durează din săptămâna 3 când densitatea este de 10-12 capete la 3 săptămâni scăzând la 8, 6 şi respectiv 4 capete la sacrificare, la vârsta de 2 luni.

Aşternutul: se pot folosi ca aşternut paie (curate, fără mucegai) sau talaj de lemn, care se aşează într-un strat de 5-10 cm grosime. Periodic aşternutul se completează pentru a preveni formarea unor zone umede (înainte de instalarea aşternutului, adăpostul se va dezinfecta obligatoriu). În perioadele călduroase (cu temperatura de peste 20 grade C) bobocii pot fi scoşi afară, însă atenţie la razele soarelui care pot afecta ochii bobocilor mici.

NICIODATĂ NU FOLOSIŢI CÂRPE SAU HÂRTIE ca aşternut. Menţin umiditatea şi sunt mediul perfect pentru dezvoltarea bacteriilor.

Temperatura: în primele 7 zile se asigură 30-32 grade C, după care se reduce cu câte 2-3 grade C/săptămână până se ajunge la 16-18 grade C. În prima lună de viaţă bobocii sunt mai sensibili la temperaturi scăzute deoarece sistemul de termoreglare nu este încă bine dezvoltat, însă după ce se îmbracă în pene pot suporta temperaturi mai joase. Pentru asigurarea temperaturii necesare se recomandă folosirea becurilor de căldura în infraroşu 150, 250 W.

Lumina: în prima săptămână se asigură lumina 24h/zi, după care se reduce cu câte o jumătate de oră/zi, până la 14 zile, când ajungem la 17h/zi, durata care se menţine până la sacrificare. Dacă însă doriţi să sacrificaţi bobocii mai repede, este recomandat să menţineţi 24h lumina /zi pe toată durata creşterii deoarece lumina stimulează consumul de apă şi furaje.

Adăparea: se asigură permanent apă proaspătă la discreţie. Pentru adăpare se pot utiliza adăpătorile de la pui sau adăpători tip jgheab (se calculează un front de adăpare de 5 cm / boboc). Este recomandat ca adăpătorile să fie amplasate în locuri în care se poate schimba mai uşor aşternutul (sau) chiar pe o suprafaţa betonată, cu gratar sau nisip, deoarece frecvent suprafaţa din jurul adăpătorilor va fi umedă.

Furajarea: pentru furaje se pot folosi hrănitori circulare ca şi cele pentru pui sau hrănitori tip "jgheab" (când se calculează un front de furajare de 2,5 cm/boboc). Se poate folosi de asemenea şi furaj măcinat, însa acesta se lipeşte de ciocul bobocului, caz în care este nevoie de un vas cu apă unde îşi pot spăla ciocul. Această practică atrage după sine umezirea aşternutului, iar furajele rămase în acest vas cu apă pot fermenta, astfel devenind sursa de îmbolnăvire. Pentru evitarea acestor neplăceri, vasul cu apă va fi mereu curăţat şi amplasat într-un loc mai uşor de curăţat.

O alta varianta de administrare a furajelor măcinate este sub formă umedă. Umezirea furajului se face chiar înainte de administrare şi doar cantitatea care urmează a fi consumata în următoarele 2-3 ore. Atenţie! Furajul se alterează uşor, fapt care obligă să fie consumat repede.

De asemenea, în furajarea raţelor se poate folosi şi masa verde proaspătă şi pălită care se administrează de la două săptămâni în completarea raţiei şi nu înlocuind furajele de bază.

Sursa: agroland.ro

În vederea realizării de blănuri de culoare albă, mult mai avantajoase pentru industrie, crescătorii americani au creat rasa de iepuri de casă Neozeelandezul Alb. La formarea acestei rase a concurat şi Uriaşul alb. Forma sa corporală arată evident caractere ale tipului de iepure destinat producţiei de carne.

Raportul dintre carne şi oase este de 5,7:1. Blana este foarte deasă şi deosebit de elastică, calitate ce constituie elementul important care recomandă blana iepurelui Neozeelandezul Alb drept o materie primă excelentă atât pentru producţia de blănuri, cât şi pentru industria de pălării.

Iepurele "super"

În America este crescut aproape în toate fermele producătoare de carne de iepuri. În ultimele decenii ale secolului trecut, ţările europene au intensificat creşterea Neozeelandezului alb, întrucât se dezvoltă foarte repede. O calitate deosebită este aceea că, în condiţiile de întreţinere şi furajare intensivă, suportă bine exploatarea forţată şi, în general, depăşeşte cu mult rezultatele obţinute la celelalte rase, în condiţii de întreţinere similare.

În cazul asigurării unei furajări bine echilibrate, femela fată de 5-9 ori pe an. Mamele cresc până la înţărcare circa 8 pui şi chiar mai mulţi la o fătare. Puii sunt foarte viguroşi şi au un ritm de creştere rapid. Din această cauză, multe exploataţii înţarcă puii la vârsta de 4 săptămâni.

În California, această rasă se bucură de o foarte bună apreciere atât din partea crescătorilor cât şi a consumatorilor, motiv pentru care este desemnat drept "iepure super".

Creşterea intensivă

Trebuie arătat însă că, în cazul exploatărilor intensive, este necesar ca întreţinerea şi furjarea să fie impecabile. Datorită acestui fapt, ţările mari consumatoare de carne de iepure hrănesc iepurii numai cu nutreţuri combinate granulate, unde raportul dintre principii nutritivi este studiat şi pus la punct în funcţie de vârstă, sex, anotimp etc. Din cauza formei sale plăcute, are o popularitate deosebită la marile expoziţii, precum şi în cercurile crescătorilor sportivi.

În ultima vreme, în multe ferme de creştere intensivă, se încrucişează albul Neozeelandez cu una din cele mai precoce rase americane - rasa Californiană. Când femelele metise au devenit adulte, acestea se încrucişează fie cu masculi albi Neozeelandezi, fie cu masculi Californieni, obţinându-se astfel metişi F2 deosebit de precoci şi, totodată, foarte valoroşi.

Precocitate

Ultimele exemplare de iepuri albi Neozeelandezi importate în ţara noastră au dat rezultate remarcabile. Atâta vreme cât animalele au fost crescute conform vechilor metode de creştere şi furajare, rezultatele nu s-au arătat mai bune decât cele obţinute cu Chinchilla sau cu vechile rase existente.

În momentul în care au fost introduse nutreţurile combinate, de bună calitate, s-a constatat că iepurele Neozeelandez manifestă o precocitate mult mai mare decât alte rase, valorificarea furajului făcându-se în condiţii de mare rentabilitate.

Dinamica greutăţii corporale:

Vârsta (în luni):      1     2    3     4     5     6
Greutatea (în kg): 0,6  1,4  2,2  3,2  3,7  4,1

Greutatea normală a rasei Neozeelandez Alb se consideră a fi de 4,0 kg, cu limita minimă de 3,5 kg, iar cea maximă de 5,0 kg.

Fenotipul rasei şi armonia de ansamblu

Prezintă un cap relativ mic, cu frunte şi bot lat, cu profilul uşor berbecat. Prezintă urechi scurte, a căror lungime este de 10-11 cm, pe care le poartă în sus, în formă de V. Urechile, cărnoase, sunt bine acoperite cu păr şi rotunjite la vârf. Gâtul este scurt şi bine ataşat de cap şi trunchi. Trunchiul este potrivit de lung, larg, cu forme rotunjite, bine îmbrăcate în muşchi (mai ales linia superioară a corpului). Membrele sunt relativ scurte, puternice, cu aplomb corect.

Calitatea blănii

Corpul este acoperit cu păr foarte des, a cărui lungime medie este de 3 cm.

Culoarea de acoperire

Culoarea de acoperire este de un alb pur. Ochii sunt de un roşu-palid, iar pupila este de un roşu-intens. Ghearele sunt incolore. Culoarea de bază este identică cu aceea de acoperire.

Defecte uşoare

• Greutatea corporală sub limita normală prevăzută de standard.
• Uşoare abateri de la fenotipul rasei şi a lungimii urechilor sau existenţa unor urechi subţiri, acoperite cu puţin păr.
• Abateri faţă de culoarea albă pură a blănii (nuanţe cenuşii, gălbui etc.).
• Diferenţe privind culoarea ochilor sau a ghearelor faţă de prevederile standardului.

Defecte grave

• Greutatea corporală se situează sub limita minimă sau peste cea maximă admise de standard.
• Corp disproporţionat, deşirat, membre lungi şi subţiri.
• Urechi lungi, de 13 cm (mai mari).
• Existenţa unei prea mici densităţi a părului sau a unei prea mari diferenţe a lungimii lui în raport de prevederile standardului.
• Existenţa unei structuri lânoase a blănii.
• Ochi sau gheare de altă culoare decât cea prevăzută de standard.

Un articol de Marian Bura

Sursa: revista-ferma.ro

În ultimul raport, FAO caracterizează producția agricolă mondială din acest sezon ca având o \"perspectivă de ansamblu favorabilă\", iar recolta de grâu din acest sezon este estimată la 690 milioane tone, al doilea record mondial, depășit numai în 2011

În același timp, Consiliul Internațional al Cerealelor prognozează o recoltă mai mică, de 682 milioane tone grâu.

Principalele creșteri înregistrate în raportul FAO includ o creștere cu 15 milioane tone a producției de grâu din Rusia. Tot în Rusia se așteaptă ca suprafața cultivată cu grâu de primăvară să fie mult mai mare decât cea de anul trecut. Și în Ucraina se așteaptă o creștere cu 19,5 milioane tone a producției de grâu de iarnă față de nivelul înregistrat anul trecut.

Pentru Uniunea Europeană, cel mai mare producător mondial de grâu, FAO prognozează o creștere a producției cu 6 milioane tone, astfel că producția totală va ajunge la 138 milioane tone. Această creștere importantă a producției vine ca răspuns la prețurile ridicate, dar și ca o recuperare a randamentului sub medie înregistrat în unele regiuni anul trecut. Prognoza FAO este totuși cu puțin mai mică față de producția de 140 de milioane tone de grâu avansată de Comisia Europeană.

Dintre producătorii de top, singurele state unde se estimează că producția va fi mai mică sunt India și Statele Unite, unde seceta din toamnă a afectat dezvoltarea timpurie a culturilor. Deși vremea bună din luna februarie a îmbunătățit foarte mult perspectivele privind producția de grâu în zonele anterior afectate de secetă, este probabil prea târziu pentru o recuperare completă, se precizează în raportul FAO.

Conform raportului USDA din martie curent, producția mondială de grâu este estimată la 655,48 milioane tone, cu 2 milioane tone mai mult decât la precedentul raport, cele mai mari creșteri fiind observate în UE și India. Cererea mondială pentru grâu este mai mare, dar este bine compensată de creșterea producției.

Estimările privind producția mondială de porumb au cunoscut mici schimbări față de raportul precedent. Producția globală a fost revizuită în jos cu 0,31 miiloane tone, în principal ca urmare a unei scăderi cu 0,5 milioane tone a producției în Argentina și Africa de Sud, dar care este compensată aproape în totalitate de creșterile înregistrate în alte regiuni.

Producția mondială de soia este estimată de USDA la 268 milioane tone, cu 1,5 milioane tone mai puțin decât în raportul precedent. Reducerea producției se înregistrează în Argentina, iar în Brazilia estimarea privind producția rămâne neschimbată.

FAO - previziuni privind producţia de grâu

(milioane tone)

Sursa: revista-ferma.ro

Comisia Europeană este pe punctul de a interzice utilizarea pesticidelor pe bază de substanţe chimice neonicotinoide, despre care se crede că pun în pericol viaţa albinelor.

Circa 20 la sută din coloniile de albine din Anglia nu au suprafieţuit iernii, iar specialiştii se tem că dacă nu se vor lua urgent măsuri de protejare a populaţiei de albine, consecinţele vor fi devastatoare asupra culturilor de plante, care nu vor mai putea poleniza.

Pentru fiecare borcan de miere produsă, albinele trebuie să parcurgă o distanţă de 80.000 de kilometri și să colecteze nectarul de la aproximativ patru milioane de flori. Din cauza substanţelor chimice folosite în agricultură, randamentul acestora este din ce în ce mai scăzut.

Potrivit unui raport semnat de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA), declinul populaţiei de albine este legat de utilizarea continuă şi necontrolată a pesticidelor din clasa neonicotinoide. Acestea atacă sistemul nervos al albinelor, provocând paralizia şi chiar moartea insectelor.

Comisia Europeană a propus deja restricționarea temporară o pesticidelor respective, dar deocamdată doar Franța, Germania și Spania au răspuns pozitiv acestei solicitări.

Potrivit Asociaţiei Britanice a Crescătorilor de Albine, aproximativ 70% din culturile agricole din Regatul Unit sunt dependente de albine. Dispariţia tuturor albinelor ar fi un adevărat dezastru pentru omenire. Ar putea însemna chiar sfârşitul lumii, susţin unii specialişti.

Grupurile de mediu au salutat cu entuziasm demersul autorităţilor de la Bruxelles, în timp ce producătorii de pesticide solicită dovezi argumentate ştiinţific care să ateste că utilizarea substanţelor chimice respective afectează cu adevărat sănătatea albinelor.

Sursa: agroinfo.ro

Pe parcursul lunii aprilie are loc creşterea semnificativă a temperaturii medii lunare a aerului (cu 6-7ºC) faţă de luna martie. Valorile medii pe teritoriul Republicii Moldova constituie între +9ºC la nord şi +11ºC la sud.

Cea mai rece lună aprilie pentru toată perioada de măsurători instrumentale a fost în anul 1955 – temperatura medie lunară a aerului a variat în teritoriu între +5,0ºC (Briceni) şi +6,5ºC (Cărpineni). Cea mai caldă lună aprilie a fost în anul 2000 în jumătatea de nord a țării şi în anul 1950 în jumătatea de sud. Valorile temperaturii medii lunare a aerului în anii indicaţi a oscilat în teritoriu între +12,5ºC (Briceni, 2000) și +14,0ºC (Cahul, 1950).

Trecerea stabilă a temperaturii medii zilnice a aerului prin +10ºC în direcţia creşterii ei se înregistrează pe teritoriul țării, de obicei, în intervalul 16-23 aprilie (trecerea stabile prin +8ºC, fapt care indică sfîrşitul sezonului de încălzire, are loc în medie pe 5-13 aprilie).

Valorile temperaturii medii zilnice a aerului pe parcursul lunii oscilează în teritoriu între -1..-6ºC (1963) și +22..+25ºC (2012). Minima absolută a temperaturii aerului pentru întreaga perioadă de observaţii constituie în teritoriu -14,2ºC (Soroca, 4 aprilie 1963), iar maxima absolută – +32,5ºC (Fălești, 29 aprilie 2012).

În luna aprilie îngheţurile în aer sunt posibile pe teritoriul țării în medie pînă la 5-21 aprilie, la suprafaţa solului – pînă la 22-30 aprilie, însă în unii ani ele se pot semnala şi în luna mai.

Cantitatea lunară a precipitaţiilor în aprilie pe teritoriul țării constituie 30-50 mm, iar numărul zilelor cu precipitaţii este în medie de 8-10 zile. Potrivit datelor observaţiilor multianuale, cea mai mare cantitate de precipitaţii lunară a atins valoarea de 172 mm (Bălăsineşti, 2008), iar cea mai mare cantitate zilnică – 98 mm (Bălăsineşti, 23 aprilie 2008). Precipitaţiile cad preponderent sub formă de ploaie. Ninsori se semnalează izolat în jumătatea de nord a țării în medie pînă la 10 aprilie, însă în unii ani se pot semnala şi în luna mai. În restul teritoriului cea mai tîrzie dată a ninsorilor este 27 aprilie (Cahul, 1984, 2007). Termenul cel mai tardiv de topire a stratului de zăpadă în teritoriu este 15-27 aprilie, cea mai mare grosime a lui a atins în unele zile 27 cm (Soroca, 3 aprilie 1963).

În luna aprilie sunt posibile următoarele fenomene: ceaţă (în medie 1-4 zile) şi descărcări electrice (1-2 zile). Se pot semnala viscole şi grindină, dar frecvenţa lor este destul de mică (nu mai mare de 1-3 cazuri în 10 ani).

Dintre fenomenele meteorologice stihinice cel mai mare pericol în luna aprilie îl prezintă îngheţurile (scăderea temperaturii aerului şi a suprafeţei solului pînă la 0ºC şi mai jos în perioada de vegetaţie) şi vîntul puternic. Ele se semnalează în medie o dată în 3 şi 5 ani respectiv. Căderile de grindină intensivă sunt posibile în medie o dată în 13 ani, iar ploile torenţiale – în medie o dată în 20 ani.

Începutul vegetaţiei active la culturile agricole se semnalează, de obicei, în intervalul 15-18 aprilie în jumătatea de sud a țării, în jumătatea de nord – 20-23 aprilie.

Trecerea temperaturii medii zilnice a solului prin valoarea de +10°C în direcţia creşterii ei la adîncimea de 10 cm se observă, de obicei, în intervalul 9-20 aprilie, fapt ce indică termenul optim de semănat a culturilor termofile.

Termenele obişnuite de înflorire a caisului se încadrează în intervalul 15-23 aprilie. Umflarea mugurilor florali la prun, măr, păr se semnalează în prima decadă a lunii aprilie. Umflarea mugurilor la viţa de vie are loc în medie în intervalul 16-23 aprilie, cînd temperatura medie zilnică a aerului trece stabil prin valoarea +10°C.

Termenele semănatului sfeclei de zahăr sunt determinate de încălzirea solului pînă la +7..+8°C şi încetarea îngheţurilor, care vătămează plantele răsărite. În cele mai calde primăveri semănatul sfeclei de zahăr se efectuează, de obicei, la sfîrşitul lunii martie - începutul lunii aprilie, iar în cele mai tîrzii – la sfîrşitul lunii aprilie - începutul lunii mai. În perioada semănatului sfeclei de zahăr rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului în jumătatea de nord a țării constituie în general 30-40 mm.

Cele mai potrivite termene pentru semănatul florii-soarelui, conform datelor multianuale, sunt 7-18 aprilie (solul la adîncimea de încorporare a seminţelor se încălzeşte pînă la +10°C). Rezervele de umezeală productivă pentru această perioadă în stratul arabil al solului pretutindeni sunt de cel puțin 20 mm.

Termenele optimale pentru semănatul porumbului se semnalează pe cea mai mare parte a teritoriului țării în decada a treia a lunii aprilie. Rezervele de umezeală productivă în stratul arabil al solului în această perioadă sunt în general bune şi constituie 25-40 mm.

În ultima pentadă a lunii aprilie - începutul lunii mai are loc răsărirea plantelor de floarea-soarelui, răsărirea în masă a sfeclei de zahăr, iar la grîul de toamnă se semnalează faza de alungire a paiului, începe înflorirea mărului şi părului.

Sursa: meteo.md

Despre Vladimir Cociorvă din Brăviceni, Orhei, care este producător de brânzeturi, smântână și frișcă, am auzit la Expoziția Internațională Specializată „Farmer". Tot atunci, am fost surprins să văd cum cașcavalul „Mozzarella de Brăviceni" i-a cucerit pe toții vizitatorii standului său.

„Mozzarella de Brăviceni" a fost inventată de Vladimir Cociorvă, zootehnician de profesie (care nu este frate și nici văr cu polițistul Sergiu Cociorvă), absolvent al Colegiului Agricol din Carmanovo, Grigoriopol, și al Institutului Agricol din Chișinău.

A început de la o moară și o oloiniță

Afacerea a început-o încă în 1992, cu o moară și o oloiniță. Visul său, însă, era să aibă o întreprindere de prelucrare a laptelui. Acesta a devenit realitate în 1997, când a deschis fabrica „BraviLacta", care activează în cadrul Companiei „VC-Saturn-13" SRL. Pe locul morii și al oloiniței, a apărut Casa Fermierului, un adevărat palat, cu coloane și statui, ce-ți amintesc de Roma Antică, iar pe ruinele fostei ferme – o fabrică modernă, care poate concura cu cele mai performante întreprinderi de acest gen din Europa. L-am întrebat, desigur, de ce a ales cifra 13, zi în care și-a deschis afacerea și pe care o găsim și în denumirea companiei. Mi-a spus că această cifră, oricât ar părea de straniu, îi aduce noroc și mai cu seamă pentru faptul că e născut tot pe data de 13, în decembrie 1958...

Desigur, brandul fabricii este cașcavalul „Mozzarela de Brăviceni", însă sortimentul este foarte variat: șapte feluri de cașcaval, brânză, smântână, frișcă și urdă. Dacă, la început întreprinderea prelucra 300 litri de lapte pe zi, astăzi a ajuns la 13 tone. Laptele este procurat de la țăranii din satele raioanelor Orhei, Telenești și Rezina.

Primele „Limousine" franceze au ajuns la Brăviceni

În 1999, când afacerea era deja pusă pe roate, Vladimir Cociorvă a fost ales primar de Brăviceni și, pentru că deținea o funcție publică, a lăsat afacerea pe umerii soției. Din fericire, Nina Cociorvă nu e singură. Alături de ea muncesc feciorul Andrei, fiica Diana și ginerele Roman Nacu. Nina Cociorvă a absolvit Colegiul de Economie și Finanțe din Chișinău și Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova. Cei doi copii au studii superioare în domeniul managementului și, respectiv, în cel al prelucrării laptelui. Pe viitor, dacă vor obține subvenții, afacerea familiei Cociorvă se va dezvolta și se va specializa în producerea cărnii și a laptelui. „De domeniul prelucrării cărnii se va ocupa feciorul, iar de cel al laptelui – fiica", ne spune Nina Cociorvă.

Bucuria lor cea mare e că, în toamna trecută, obținând un credit, au procurat din Polonia 37 de vaci de rasa „Limousine", de origine franceză. „Sunt primele animale de asemenea rasă aduse în R. Moldova. Ele-s mai voluminoase decât cele pe care ne-am deprins noi să le creștem, nu se mulg și sunt destinate pentru producerea cărnii. Dacă vom obține subvenții, vom cumpăra și vaci mulgătoare", ne-a explicat administratoarea Companiei „VC-Saturn-13".

Legume și fructe ecologice

Gospodăria familiei Cociorvă dispune și de două sere de legume crescute în câmp deschis și pe teren protejat. Totodată, această familie are și niște capre, pe care vrea să le înmulțească, încrucișându-le cu rase aduse din țările europene. „Noi nu ne gonim după bani, nici după cantitate, ci ne dorim să avem calitate", precizează Vladimir Cociorvă, care, deși este primar și funcția sa e incompatibilă cu cea de antreprenor, mai dă câte o raită pe la fabrică, pe la sere, să le mai dea câte un sfat soției, copiilor săi, dar și altor consăteni care muncesc aici. E cazul să amintim că la întreprindere muncesc 140 de angajați, iar în timpul sezonului de vară – peste 200.

„De la puti k kommunizmu" pe calea integrării europene

Dacă, pe timpuri, Vladimir Cociorvă a lucrat zootehnician-șef în sovhozul „Puti k kommunizmu", astăzi el aspiră să transforme localitatea pe care o conduce în una europeană. Astfel, numai în anul curent aici sunt lansate mai multe proiecte europene pentru dezvoltarea micului business.

Aici urmează a fi deschise trei ferme de iepuri, una de prepelițe, iar pe 1 mai va fi lansat abatorul și secția de mezeluri. „Director al cooperativei de mezeluri va fi Mihail Stratanenco. Aici vor lucra 27 de angajați. Cooperativa de furaje va obține o secție de prelucrare a nutrețurilor. Din Israel vom aduce o baterie solară de 1 megawatt (1000 kilowați) și o linie de fabricare a brichetelor de paie. Prin urmare, dacă în prezent peste 72 la sută din populația satului este angajată în câmpul muncii, atunci în 2014 - circa 90 la sută din locuitori vor avea un loc de muncă. Ne dorim ca fiecare dintre ei să aibă un salariu decent – de circa 4500 de lei", ne-a mai spus primarul de Brăviceni.

Un articol de Nicolae Roibu

Sursa: timpul.md

Până la Paşte mai sunt încă săptămâni bune, dar în pieţele din Bălţi se vinde deja carne de miel. Cei care aleg să-şi facă din timp provizii pentru masa de sărbătoare pot profita de preţuri mai mici. În ajunul sărbătorilor Pascale, pentru un kilogram de carne de miel veţi scoate din buzunar de două ori mai mult, spun comercianţii.

Unii locuitori ai oraşului Bălţi preferă să-şi cumprere din timp tradiţionalul miel de Paşte, pentru a face economii. Iată ce au spus aceştia:

"Tradiţia noastră este ca la Paşte să mâncăm cârlan. O să procurăm din timp, de aceea am venit să văd preţurile. Acum e mai ieftin, aproape de Paşte o dă fie mai scump."

"Sunt mari preţurile, iar pensia e mică, 500 de le. Dacă nu mai ai copii, soră, frate să te ajute, nu mai faci nimic."

"Preţurile sunt bune, o să fie mai mari."

În prezent, un kilogram de carne de miel poate fi cumpărat cu 55 de lei. Comercianţi nu ascund, însă, că în ajun de sărbătoare, preţul s-ar putea dubla.

"La Paşte poate să nu mai fie miei, pentru că la majoritatea au fătat acuma şi mai mult nu o să fie. Oamenii îşi fac reserve acum. Care sunt mai grijulii îşi iau acum, cu două săptămâni, o lună înainte, pentru că preţurile sunt mai mici. Dar vor fi mari", a spus comercianta Tatiana Spătari.

"Se cumpără, oamenii iau câte doi, trei, îi pun la frigider. Atunci posibil să fie mai scump, pentru că Paştele este târziu în acest an", a explicat comercianta Maria Glavaţchi.

În acest an, Paştele va fi sărbătorit pe 5 mai.

Sursa: publika.md

Au vândut caii şi au cumpărat, în schimb, motoare. Fermierii din satul Cornova, raionul Ungheni, au ales utilaje de mici dimensiuni care s-au dovedit mult mai folositoare în gospodărie, dar şi mai ieftine în exploatare.

Până mai ieri, Constantin Golban înhăma calul la plug şi pornea în câmp. Pentru că întreţinerea animalului îl costa prea scump, el şi-a cumpărat un minitractor.

"Faci multe lucrări cu dânsul şi puţin combustibil consumă. Dacă timpul e rău şi nu putem pe deal lucra, efectua lucrări agricole, el se hodineşte şi nu avem cheltuieli, dar calului, fie că plouă sau ninge, mâncare trebuie să-i dăm", spune gospodarul.

Un utilaj de acest tip consumă cel mult trei litri de combustibil pe oră. Iar costurile anuale de întreţinere se ridică la aproximtiv 1.000 de lei, de cinci ori mai puţin decât pentru un cal. Ca urmare, şi alţi gospodari din Cornova au urmat exemplul lui Constantin Golban.

"În vie, în livadă, pe pământ arabil lucrezi cu dânsul, cu freza mai mult, Dacă avem porumb, putem cultiva cu dânsul, pe două rânduri odată merge şi coasă are", susţine locuitorul satului Cornova Simion Şoimaru.

Primarul din Cornova spune că nicio localitate din raionul Ungheni nu se poate lăuda cu atâtea utilaje agricole de mici dimensiuni.

"Motoblocuri sunt vreo 10, dintre care opt sunt de capacitate mai mare, iar două de capacitate mai mică. Tractoare sunt în jurul la 60 de toate modelele, începând de la T16 şi terminând cu T80", spune primarul de Cotova, Ştefan Roşca.

Un mini-tractor costă între 15 mii şi 35 de mii de lei.

Sursa: publika.md

Timpul „capitalismului sălbatic", când investiţiile făcute într-un anumit domeniu puteau fi recuperate timp de un an sau chiar mai repede, au rămas de domeniul trecutului. Astăzi realitatea este alta: perioada de recuperare a investiţiilor este mult mai mare, în schimb, în cazul în care afacerea este administrată corect, profitul este stabil.

De exemplu, investiţiile de mii de euro în plantarea unui hectar de livadă intensivă se recuperează abia după o perioadă de cinci ani când profitul anual poate depăşi suma investită. Este cazul Alionei Vornices din satul Cotiujeni, raionul Briceni, care, cu opt ani în urmă, a înfiinţat o livadă europeană de meri, ce-i asigură un venit stabil la ea acasă.

Datorită condiţiilor climaterice prielnice, zona de nord a Moldovei este perfectă pentru sădirea şi dezvoltarea livezilor. Pornind de la aceasta, Aliona Vornices a decis că anume acesta este domeniul care ar putea să-i ofere satisfacţie sufletească, dar şi un venit sigur. Astfel, în anul 2006, ajutată de către soţ, a înfiinţat o livadă de mere intensivă pe o suprafaţă de 45 ha, sădită după tehnologii noi, cu irigare prin picurare, dotată cu plase antigrindină şi protecţie împotriva dăunătorilor.

Aliona Vornices: Investiţiile au fost destul de mari, însă dorinţa de a dezvolta agricultura şi bucuria de a munci în ţară au fost pe măsură. Am beneficiat şi de subvenţii din partea statului în valoare de 10 mii lei la hectar. Evident, că iniţial ne-am confruntat cu diverse dificultăţi, mai ales că nu prea cunoşteam tainele întreţinerii unei livezi de mere. Dar nu ne-am pierdut cu firea şi am continuat să muncim cu toată familia pentru a avea o afacere prosperă, care să ne aducă nu doar satisfacţie, dar şi profit.

Deşi la prima vedere pare o afacere destul de simplă, care nu implică prea mult efort, în realitate lucrurile sunt mult mai complicate, spune Aliona. „Creşterea unei livezi de mere după standarde înalte de calitate necesită o analiză minuţioasă a multor elemente, neînsemnate la prima vedere, precum ar fi amplasarea livezii, temperaturile de pe parcursul anului, curenţii de aer, precum şi compoziţia chimică a solului joacă un rol decisiv în dezvoltarea fructelor", spune antreprenoarea, firma căreia - SRL Agrodenidan - are în prezent în proprietate peste 100 ha de livezi de mere.

Majoritatea soiurilor de măr sunt importate din Polonia, iar puieţii sunt comandaţi cu doi ani înainte de a fi sădiţi. Printre soiurile de măr deţinute se numără Florina, Fuji-kiku, Discoverz, Golden Delicious, Mutsu, Gloster, Szampion, Simerenco şi Idared.

În anul 2008, Aliona Vornices a construit un frigorifer cu capacitatea de 1200 tone, dotat cu linie de sortare şi ambalare, lucru care permite comercializarea fructelor nu doar în Moldova, dar şi pe pieţele din Rusia.

Anual, compania exportă peste 2000 tone de mere, restul fiind comercializate pe piaţa internă. Aliona Vornices îşi propune să sporească volumul de export, de aceea speră ca Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare să conlucreze cât mai eficient cu autorităţile ruse, astfel încât să poată livra fructe fără probleme pe piaţa acestei ţări.

Aliona Vornices spune că unei femei de afaceri în sectorul agricol îi vine mult mai dificil decât unui bărbat. Totuşi perseverenţa şi munca, este convinsă eroina noastră, sunt cele două calităţi de care trebuie să dea dovadă un antreprenor pentru a reuşi să dezvolte o afacere prosperă în agricultură. Femeia spune că nu se va opri aici, ci, împreună cu cei peste 30 de angajaţi şi cu susţinerea soţului, va continua să-şi extindă afacerea, ba chiar să construiască şi o fabrică de producere a sucului de mere.

Exemplul Alionei Vornices demonstrează o dată în plus că prin muncă şi voinţă, agricultura din Moldova poate deveni competitivă.

Sursa: profit.md

Proprietarii şi administratorii pieţelor agroalimentare din Republica Moldova vor fi obligaţi să amenajeze cel puţin 20% din spaţiile de comerţ pentru vînzarea fructelor şi legumelor autohtone. Un proiect de lege în acest sens a fost votat astăzi de Legislativ, informează MOLDPRES.

Iniţiativa aparţine deputaţilor PD şi prevede facilitarea accesului agricultorilor şi a producătorilor autohtoni la spaţiile comerciale.

„Iniţiativa vine să ajusteze legislaţia la cerinţele producătorilor şi aduce un principiu nou de administrare a spaţiilor în pieţe. De asemenea, iniţiativa va duce la creşterea competitivităţii produselor autohtone", a opinat deputatul PD Oleg Ţulea.

Mai mulţi deputaţi PLDM au solicitat completarea proiectului pentru lectura a doua cu sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor legii.

Sursa: moldpres.md