Agrobiznes

Zilele acestea se desfășoară la Chişinău, la centrul expoziţional Moldexpo, ediţia de primăvară a Expoziţiei Internaţionale Specializate de maşini, echipamente şi tehnologii pentru sectorul agro-industrial MOLDAGROTECH 2013.

Cei mai mulți vizitatori doar admiră şi se minunează de preţuri, iar vedeta târgului pare a fi o combină gigant care costă 2 milioane de lei.

La expoziție participă 110 companii din Moldova, Austria, Bulgaria, Cehia, Germania, Polonia, România, SUA sau Ucraina. Vizitatorii pot evalua oferta firmelor din mai multe sectoare, cum ar fi tehnică agricolă, sisteme de irigare şi alimentare cu apă în agricultură, tehnică pentru lucrări de ameliorare, hidroinstalaţii, echipamente pentru industria alimentară şi prelucrătoare, fertilizanți şi mijloace de protecție a plantelor, tehnologii de cultivare intensivă a plantelor.

La Moldagrotech este prezentată şi o mare varietate de semințe, de la mai mulți producători, atât din Moldova cât şi din străinătate. Ofertanții insistă asupra calității ofertei lor.

„Avem trei tipuri de soia. Cel mai bun este «Anuşca». Crește foarte repede şi conține multe proteine şi vitamine. Dacă în mod normal o plantă de soia crește în aproximativ 100 de zile, acest tip se înalță în cel mult 80 de zile", a explicat pentru presa locală Marina Mocanu, managerul companiei care importă semințele-minune.

Sursa: recolta.eu

Directorul adjunct al Agenţiei pentru Intervenţii şi Plăţi în Agricultură /AIPA/ a ţinut astăzi un seminar pentru participanţii la expoziţia "MOLDAGROTECH", care se desfăşoară la Centrul "Moldexpo". Nicolae Ciubuc a evidenţiat priorităţile susţinerii sectorului agricol de către stat în anul 2013, informează MOLDPRES.

Demnitarul a spus că Guvernul va continua să acorde ajutoare sporite pentru creşterea animalelor, irigare şi investiţii în edificarea dispozitivelor frigorifice. Nicolae Ciubuc a accentuat că în acest an se va acorda prioritate la acceptarea cererilor de finanţare de la tinerii fermieri şi de la agricultorii amplasaţi în localităţile rurale.

Specialiştii de la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare elaborează în prezent un Registru electronic al producătorilor agricoli, pe care speră să-l facă funcţional în doi ani. Aplicaţia va înlesni luarea deciziilor de finanţare de către AIPA.

Directorul adjunct al Agenţiei pentru Intervenţii şi Plăţi în Agricultură a relatat fermierilor, care au participat la expoziţia de echipament agricol "MOLDAGROTECH", că peste 40% din cele 400 de milioane de lei, alocaţi în anul 2012 pentru agricultură, au fost utilizaţi pentru procurarea tehnicii agricole. Nicolae Ciubuc şi-a exprimat doleanţa ca producătorii să considere la fel de importante operarea sistemelor de irigare şi asigurarea terenurilor de intemperii.

Şi în acest an statul va oferi sectorului agricol 400 de milioane de lei, la care se vor adăuga alte 60 de milioane de lei din partea Uniunii Europene. Cu aceşti bani, Uniunea Europeană va susţine proiecte pilot pentru a evalua capacitatea de asimilare a fondurilor de către agricultorii moldoveni, transmite MOLDPRES.

Sursa: moldpres.md

Utilaje performante, sisteme GPS şi seminţe-minune, găsiţi de toate la târgul „Moldagrotech". Şi cifrele de pe etichete sunt pe măsură: o combină ajunge să coste două milioane de lei.

La expoziţia de la Moldexpo puteţi deveni un agricultor modern şi ecologic. Aveţi de ales dintre produsele propuse de peste 100 de companii din Moldova, Austria, Bulgaria, Cehia, Germania, Polonia, România, SUA sau Ucraina. Singura condiţie este să aveţi buzunarele pline. Cele mai ieftine sunt seminţele. Cu doar 30 de lei puteţi cumpăra un kilogram de porumb produs în Republica Moldova.

„Avem peste 30 de soiuri de porumb, o cultură pe cât de tradiţională pentru Moldova, pe atât de sănătoasă. Boabele sunt foarte bune, iar plantele - rezistente", spune Vasile Pojoga, directorul Institutului de Fitotehnie „Porumbeni". Seminţele de peste hotare sunt mai scumpe, dar producătorii dau asigurări că nu veţi regreta alegerea. „250 de pliculeţe cu seminţe de roşii, castraveţi şi ridichi din Olanda pot fi cumpărate cu 200-300 de lei. Sunt de calitate înaltă. Cât semeni atâta iese", încearcă să ne convingă Sergiu Parfeni, directorul unei companii care propune produse de import.

Tradiţional, deliciul expoziţiei l-au făcut utilajele agricole, de la cele foarte mici până la cele imense. Aici forţa de tracţiune face diferenţa. Ofertele încep cu maşini de 60 de cai putere pentru ţăranii care au de prelucrat doar câteva hectare. „Vând un tractor produs în Slovenia. Preţul este de 22.000 de euro. Poate fi întrebuinţat la prelucrarea viei sau la alte lucrări prin gospodărie. Nu este mare şi e foarte simplu de condus, plus că ocupă puţin spaţiu", ne arată Veaceslav Prepeliţă, lăcătuş auto.

Tractoare pitice şi gigant

Dacă sunteţi un agricultor care îngrijeşte sute de hectare şi căutaţi maşinării mai puternice, trebuie să ştiţi că preţurile pornesc de la 50.000 de euro. „Tractoarele şi combinele sunt produse în SUA şi au de la 100 până la 300 de cai putere. Sunt ecologice şi corespund standardelor europene. Cel mai ieftin este 820.000 de lei, iar cel mai scump depăşeşte suma de două milioane de lei", precizează Dumitru Cazac, managerul unei companii care vinde tehnică agricolă.

Mulţi vizitatori se limitează la văzut, iar cei mai înstăriţi spun că nu au de ales. „Vreau să-mi cumpăr un tractor de 150-180 de cai putere. Preţurile nu diferă de la o companie la alta. Sunt mari, dar ce să facem, avem nevoie de tractoare pentru a prelucra solul", oftează Valeriu Tizu, agricultor din Drochia.

Dacă aveţi în gospodărie şi angajaţi, îi puteţi urmări cu ajutorul unui GPS special, care v-ar costa peste 2.450 de dolari. „GPS-ul permite monitorizarea utilajelor în câmp. Din oficiu puteţi vedea unde se află tractorul, cu ce viteză se deplasează şi cât consumă", explică Ion Pamfilii, şef al departamentului maşini agricole într-o companie specializată.

Semănătorile, în funcţie de mărime, costă de la 6.900 de euro până la 23.000 de euro. La expoziţie găsiţi şi maşinării de făcut bricheţi şi ulei, produse în Cehia. O presă de resturi vegetale costă 17.000 de euro, iar o maşină care stoarce uleiul din seminţele de floarea soarelui trece de 6.200 de euro.

Soia „Anuşca" din Ucraina La târgul de la Moldexpo găsiţi şi seminţe de soia din Ucraina, care în mai puţin de trei luni ajung la o înălţime de peste 100 de centimetri. Kilogramul de boabe costă aproximativ 12 lei, dar se vinde doar în cantităţi industriale. „Avem trei tipuri de soia. Cel mai bun este «Anuşca». Creşte foarte repede şi conţine multe proteine şi vitamine. Dacă în mod normal o plantă de soia creşte în aproximativ 100 de zile, acest tip se înalţă în cel mult 80 de zile", explică Marina Mocanu, managerul companiei care importează seminţele-minune.

Autor: Virginia Dumitraş

Sursa: adevarul.md   

În 2013, Proiectul Energie şi Biomasă va fi prezent în toată Republica Moldova. În acest an, Proiectul „Energie şi Biomasă în Moldova", finanţat de Uniunea Europeană, se va lansa în 12 noi raioane, astfel acoperind întreaga ţară. 

Străşeni, Taraclia, Căuşeni, Călăraşi, Nisporeni şi Ialoveni sunt primele raioane acoperite în acest an de Proiectul Energie şi Biomasă. Echipa proiectului merge în fiecare raion unde prezintă, în cadrul şedinţelor publice, în detaliu Proiectul Energie şi Biomasă, expune condiţiile pe care urmează să le întrunească satele ce vor să îşi încălzească instituţiile publice cu energie regenerabilă.

La şedinţe sunt invitaţi să participe primarii, antreprenorii agricoli, directorii de instituţii publice din toate satele raionului. Ulterior, comunităţile interesate din raioanele menţionate mai sus urmează să expedieze pe adresa Proiectului Energie şi Biomasă scrisori de intenţie.

„Comunităţile ce vor să îşi instaleze centrale termice de ardere a biomasei vor trece patru etape de selecţie: evaluarea scrisorilor de intenţie, (2) examinarea cererilor de proiect, (3) performanţa energetică a clădirii, (4) evaluarea finală şi aprobarea proiectelor pentru investiţii", a declarat Alexandru Ursul, managerul Proiectului Energie şi Biomasă.

În primii doi ani de activitate, Proiectul Energie şi Biomasă a acoperit 20 raioane şi UTA Gagauz Yeri. 104 comunităţi rurale din aceste regiuni au fost deja selectate să îşi conecteze instituţiile publice la sisteme termice alternative celor existente. În total, în 121 de şcoli, grădiniţe, centre comunitare şi primării sunt instalate (în proces de instalare) centrale moderne pe bază de biomasă cu sprijinul financiar al Proiectului Energie şi Biomasă.

Peste 75.000 de persoane vor beneficia de energie furnizată sigur şi de confort termic sporit. Noile sisteme termice de încălzire au condus la crearea a 226 noi locuri de muncă, precum şi la crearea a zeci de afaceri noi de producere a peletelor şi brichetelor. Investiţia totală a Proiectului Energie şi Biomasă în aceste localităţi a fost de 8 mln. 143 mii USD, comunităţile contribuind cu 2 mln. 434 mii USD. 

În total, până în 2014, cel puţin 130 de şcoli, grădiniţe, alte instituţii publice îşi vor instala sisteme termice alternative pe bază de biomasă cu bani europeni.

Sursa: biomasa.aee.md

Aprecierile deosebite pe care le are prunul, se datorează productivității mari a pomilor, calității înalte a fructelor, perioadei extinse de valorifi care a acestora, numeroaselor soiuri valoroase, cu coacerea de la foarte timpurie - la foarte târzie și diversității gustului.

Sunt cunoscute multe posibilități de valorifi care a fructelor: consum în stare proaspătă, deshidratare, prelucrare ca gem, dulceață, magiun, compot, rachiu etc., Cultivarea prunelor este o afacere profitabilă care are următoarele avantaje:

• Plantațiile de prun produc recolte de cca. 15-30 t/ha și pot fi exploatate 20-25 de ani
• Cererea crescândă pe piața locală și export (pe piața Rusiei și a Belorusiei) pentru prune în stare proaspătă și uscate
• Investiția se recuperează în mai mult de 2 ani de rod deplin (7 ani de la plantare)
• Prezența în țară a companiilor care exportă prune în stare proaspătă și uscate, companiilor producătoare de sucuri, gemuri, compoturi etc.

Investiția necesară

Plantația de prune este o investiție capitală pe termen lung, care poate fi exploatată 20-25 de ani. Durata exploatării eficiente depinde de corectitudinea înființării plantației și îngrijirea acesteia în primii 3-4 ani după plantare. Alegerea soiului de prun este determinată de mai mulți factori: cerințele pieței, condițiile climaterice, metoda de cultivare, sistemul de irigare, structura solului, reacție slab acidă sau neutră, apele freatice, etc. Înființarea unui hectar de prune și îngrijirea acestuia până la intrarea în rod (primii 5 ani) necesită cca. 86.9 mii lei pentru 1 ha de livadă.

Piața de comercializare

Prețul angro de comercializare a prunelor a fost mare pentru producători în sezonul agricol 2011, oferta de prune în anul 2011 fiind mult mai mică, comparativ cu anul 2010, cererea a fost mare și în anul 2012. Acești doi factori au condus la prețuri mari de achiziție și comercializare a prunelor. În anul 2012, prețul angro la prune a fost de două ori mai mare, decât în anul 2010 și a constituit 4 - 6 lei/kg (în anul 2010 prețul a fost de 2-2.5 lei/ kg). Fermierii care produc prune au menționat, că au obținut cu 30-40 la sută mai puțin în comparație cu anul 2011.

Totodată, fermierii ce au depozitat prunele în frigidere pentru perioada de 40 zile, au comercializat prune la 9,5-10 lei / kg, care este un preț bun în cazul dezvoltării lanțului valoric și comercializarea fructelor în sezonul când piața nu este saturată.

Principalii cumpărători de prune sunt: comercianții de fructe, care realizează prunele la piețele din Chișinău și alte centre raionale; exportatorii de fructe proaspete; fabricile de sucuri; depozite angro și magazine; producătorii de fructe uscate. Cele mai bune prețuri pot fi obținute în cazul comercializării prunelor în stare proaspătă și uscate însă cu condiția că fructele sunt conforme cu condițiile organoleptice și sunt calibrate după mărime și culoare.

Desfășurarea afacerii

Soiuri de prune. În Moldova sunt cunoscute următoarele soiuri de prune: Ruth Gerstetter, Persicovaia, Ranniaia Hramova, Chișinevscaia ranniaia, Cabardinscaia ranniaia, Vengherca iubileinaia, Tuleu gras Vengherca crupnaia sladcaia, Sopernița, Vinete de italia, Stanley, Senteabrskaia, Vinete de moldova, Prezident, Pozdniaia Hramova etc. Important este ca materialul săditor să fie procurat de la pepinierele licențiate pentru ca antreprenorul să fi e eligibil la accesarea subvențiilor.

Înființarea plantațiilor. Plantațiile de prun se înființează pe pantele interioare cu expoziție nordică, nord – vestică și vestică. Odată cu desfundatul la adâncimea de 30-40 cm, în sol se încorporează 40 – 60 tone de îngrășăminte organice, 200-350 kg de îngrășăminte minerale complexe la 1 ha. Distanțele optimale de plantare a pomilor sunt de 6x4, 6x3 m (420-556 copaci la hectar). Pe aceeași parcelă se plantează 3-4 soiuri de prun, astfel alese ca să se polenizeze reciproc și, eventual, să aibă aceeași epocă de înflorire și coacere. Se plantează 4-6 rânduri de fiecare soi.

Întreținerea solului în livadă. Cel mai potrivit sistem de întreținere a solului este înierbarea între rânduri, deoarece permite efectuarea la timp a operațiilor de protecție contra bolilor și dăunătorilor (după ploi, etc.) și iarba cosită servește ca îngrășăminte organice. Pe parcursul vegetației, între pomi, pe rând, se efectuează afânarea.

Administrarea îngrășămintelor. În livezile pe rod, pe solurile cu o fertilitate slabă este necesar să se aplice 40-60 t gunoi de grajd o dată la 3-5 ani. În cazurile când nu dispunem de îngrășăminte organice se administrează îngrășăminte minerale complexe 300-400 kg/ha. Se recomandă aplicarea îngrășămintelor chimice numai pe rânduri de pomi, pe banda de 1,5-2 m.

Recoltarea prunelor. Perioada optimă de recoltare a prunelor pentru consum în stare proaspătă este determinată de calitățile organoleptice ale fructelor, de rezistența la transportare și păstrare temporară, de culoarea caracteristică soiului respectiv, de mărimea fructelor, de densitatea pulpei, de raportul dintre conținutul substanțelor solubile și acizi organici. Prunele destinate prelucrării se culeg în faza de coacere deplină, când pielița din jurul pedunculului începe să se zbârcească ușor. La acest moment concentrația de zahăr este maximă, iar produsele obținute ar putea poseda calități deosebit de prețioase.

Recoltarea prunelor se face numai pe timp uscat și răcoros după ce s-a evaporat roua. Dacă pentru consum proaspăt prunele trebuiesc expediate la distanțe mari, atunci acestea pot fi recoltate cu cel mult 2-3 zile înainte de termenul optim, pentru a rezista mai bine la transport și între timp să-și mai îmbunătățească cât e posibil calitățile. Prunele pentru export și consum în stare proaspătă se culeg cu mâna în coșuri speciale căptușite în interior cu pânză, sub care se pune talaș mărunțit. Fructele culese se așează cu grijă în lădiță, iar pentru a preveni vătămarea prunelor, capacitatea coșurilor sau a găleților de recoltare nu trebuie să depășească 5-6 kg.

Analiza veniturilor și cheltuielilor. La respectarea strictă a tehnologiei de producție, plantațiile de prun asigură recolte de 10-25 tone de fructe la hectar, după intrarea lor în plină producție (anul 7-8 după plantare). Pentru calculul veniturilor s-a folosit recolta medie la hectar de 15 tone. Această recoltă este caracteristică începând cu anul 2-3 de rod, atunci când pomii întră în perioada de plină producție.

Recuperarea investițiilor. Termenul de recuperare a investițiilor la înființarea plantației de prun este un indicator important pentru fermieri la implementarea investiției date. Mărimea investiției necesare pentru plantarea unui hectar de prun constituie suma de 94,879 lei.

Reieșind din suma investițiilor și nivelului anual planificat al profitului, termenul de recuperare a investițiilor la plantarea livezii de prun va constitui mai puțin de 2.22 an de rod (sau peste cca. 7 ani după plantare), ceea ce prezintă un interes pentru diversificarea activităților și veniturilor în spațiul rural.

Andrei ZBANCĂ, Dr., specialist agrobusiness

Sursa: agroinform.md

Nicolai Caireac a fondat Gospodăria Ţărănească „Caireac Ion Tudora" în anul 1996 pe teritoriul satului Dimitrova, raionul Cantemir. Graţie abnegaţiei sale, faptului că este un om energic, onest şi corect în business, hotărât să-şi creeze prin muncă succesul în viaţă, a obţinut rezultate cu care se poate mândri.

Analizând oportunităţile pentru dezvoltarea businessului propriu, a ajuns la concluzia că e posibil să dezvolţi o afacere profitabilă în agricultură şi anume în domeniul producerii cepei pentru mâncare şi sămânţă.

Pe parcursul ultimilor ani, Nicolae a analizat minuţios aspectele economice şi tehnologice ale activităţii de antreprenoriat, a studiat afacerea pe care se pregătea s-o aplice, având posibilitate de a face cunoştinţă cu alte afaceri similare desfăşurate de producători din Moldova şi România. Încetul, cu încetul, a început să se bucure de primele rezultate obţinute, ca, mai apoi, să devină un om de afaceri cu renume în raion, ba chiar şi republică.

Iată că de acum este un antreprenor cu experienţă, deţine metode de producere pe care le poate transmite altor producători. Dacă în anul 1996 N. Caireac producea ceapă pe 3 ha de teren agricol şi obţinea câte 20 tone/ha, în prezent este şi un bun producător de seminţe de ceapă. Seminţele de ceapă sunt solicitate atât pe piaţa internă, cât şi pe cea din România, Rusia şi alte ţări.

Fermierul consideră că cultivarea cepei este o afacere profitabilă şi are următoarele avantaje:

• ceapa se întrebuinţează pe larg în alimentaţie şi industrie;
• se bucură de cerere sporită pe piaţa locală şi pe pieţele vecine;
• se păstrează bine în depozite specializate şi poate fi comercializată la preţuri avantajoase pe tot parcursul anului;
• este o cultură rentabilă ce permite obţinerea profitului;
• ceapa este relativ rezistentă la temperaturi scăzute şi îngheţuri etc.

La creşterea cepei Caireac foloseşte cu succes, pe larg sistemul de irigare prin picurare, aplică îngrăşăminte minerale. Respectarea tehnologiei de cultivare a cepei şi orientarea din start spre creşterea intensivă i-a permis să obţină recolte bune cu cheltuieli mici şi un randament al hectarului pe potriva aşteptărilor.

Este important de remarcat, că deja de câţiva ani, alături de ceapă, în G.Ț. „Caireac Ion-Tudora" sunt cultivate roşii şi culturi cerealiere, toate terenurile fiind prelucrate cu tehnica proprie, adică, cu cheltuieli minime. Gospodarul deţine un tractor model MTZ 82, o combină modernă, cu o productivitate înaltă, de producţie germană, semănătoare, cultivator, are şi un depozit pentru păstratul cepei, dar în cele mai dese cazuri comercializează ceapa direct din câmp.

Toată tehnica pe care o deţine în gospodărie a fost achiziţionată exclusiv din profitul obţinut de la comercializarea seminţei şi cepei. Merită atenţie şi faptul că gospodarul a creat 70 locuri de muncă sezonieră pentru locuitorii satului Dimitrovo. Întrebat care este „secretul" succesului obţinut, antreprenorul a răspuns că „de fapt, nu este nici un secret, este doar muncă-perseverentă, cu tragere de inimă, cu speranţă şi încredere, cu dragoste pentru ceea ce ţi-ai pus de gând să realizezi".

În viitorul apropiat Nicolai Caireac planifică să-şi extindă afacerea. Într-un ceas bun și Doamne ajută!

Autor: Ion Doru

Sursa: Ziarul Cuvântul Liber

Un fermier din Criuleni demonstrează că o plantaţie de căpşuni poate deveni un business profitabil şi în condiţiile Moldovei. Astăzi, el asigură cu fructe proaspete o bună parte din supermarkete.

Nu sunt doar delicioase şi sănătoase, dar pot fi şi ingredientele ideale pentru o afacere prosperă în domeniul agricol. Şi dacă în Occident cultivarea căpşunilor şi exploatarea unor adevarate plantaţii aduc venituri însemnate fermierilor, la noi totul este încă la început de cale. Lucru demonstrat şi de faptul că, deşi avem soluri foarte bune, mai mult de jumătate din cererea de pe piaţă este asigurată de căpşunile de import, iar în supermarkete cu greu găseşti producţie autohtonă.

Căpșunărie-model

Gheorghe Uncu din Criuleni este unul dintre puţinii fermieri care demonstrează că se poate face bani şi din căpşuni. Plantaţia lui este amplasată în apropiere de Criuleni, la circa 50 de kilometri de Chişinău. Căpşunăria arată mai degrabă ca una din reclamele occidentale: irigare prin picurare, peliculă semipermeabilă, sere şi frigidere etc.

„În anul 2004, împreună cu un partener din Olanda, am decis să înfiinţăm o plantaţie de căpşuni. Am început cu o suprafaţă mai mică, ca să ajungem acum la nouă hectare. În anul 2006 am cules prima roadă. Când am ieşit cu producţia pe piaţă, puţini credeau că acestea sunt căpşuni moldoveneşti", povesteşte proprietarul afacerii. Potrivit lui Uncu, în prezent căpşunile sunt livrate în ambalaj special în reţelele de supermarkete din Capitală şi doar puţine ajung în pieţele agricole.

„Nu a fost deloc uşor. Am testat cel puţin 24 de soiuri din toată lumea, ca să alegem patru soiuri - timpurii, medii şi târzii - , ce ne pot asigura, în condiţiile Moldovei, o recoltă bună. Or, nu toate soiurile de căpşuni sunt compatibile cu solurile noastre", afirmă Gheorghe Uncu.

Despre profit, omul de afaceri nu se grăbeşte să vorbească, dar spune că pentru înfiinţarea unei plantaţii e nevoie de o investiţie de cel puţin 100.000 de lei pentru un hectar, la care se adaugă munca „de la cinci dimineaţa, până seara târziu". Planurile lui Uncu nu se termină aici. El intenţionează să crească şi alte specii de pomuşoare, mai ales că piaţă de desfacere există.

Când am fost pe plantaţia lui Uncu, câţiva zeci de anagajaţi lucrau de zor. Ei culegeau prima roadă de pe sol deschis. Majoritatea erau femei din satele din jur, angajate sezonier, pentru cel puţin 100 de lei pe zi. Fermierul se plânge că deseori are probleme cu lipsa braţelor de muncă.

Fructe în loc de grâu

„Acesta este un exemplu când şi pe o suprafaţă mică de teren se poate face o afacere prosperă", susţine Vasile Bumacov, ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentaţiei. „Solurile moldoveneşti ar trebui folosite mai pe larg la cultivarea de căpşuni, zmeură sau alte pomuşoare, care aduc o valoare adăugată mult mai mare decât grâul", a precizat ministrul.

Oficialul a dat asigurări că statul va continua să acorde asistenţă, inclusiv financiară, la dezvoltarea unor astfel de afaceri, care încă sunt puţine la număr.

Autor: Ion Preaşca

Sursa: Adevarul.md

Nikolai Kiktenko (65 de ani), din Făleşti, este unul dintre moldovenii care a vrut să schimbe flora Moldovei încă în perioada sovietică. Pasionat de ginseng, o plantă utilizată în Asia în alimentaţie şi terapie de mai bine de 5.000 ani pentru proprietăţile sale vindecătoare, bărbatul nu s-a lăsat până nu l-a adaptat la mediul nostru.

„Rădăcina de jen shen măreşte vitalitatea, rezistenţa la oboseală şi boli, este un afrodisiac şi un bun stimulent digestiv. În Moldova cresc multe plante calmante, dar nu şi tonice. M-am gândit că să suplinesc acest gol", explică antreprenorul.

A adus „planta-minune" din Orientul Îndepărtat rusesc, în 1980. Atunci a cumpărat de la Vladivostok rădăcini şi seminţe de ginseng siberian de toţi banii pe care-i avea la el (12.000 de ruble), fiind sigur de reuşită. „Dintr-o mie de seminţe, s-au prins doar cele mai puternice - 14 bucăţi. Din aceste plante, deja adaptate, am obţinut apoi alte 40. În 1989, statul mi-a oferit 75 de hectare în zona Rediului de Sus, unde sunt păduri naturale, şi am început să lucrez serios", îşi aminteşte agronomul. Pe atunci, cele mai multe comenzi veneau de la ruşi, însă odată cu destrămarea URSS, ginsengul „moldovenesc" s-a sălbăticit. „Pădurile ne-au fost luate şi aparţin acum Primăriei. Statul n-a mai vrut să investească, aşa că planta a rămas ca un partizan în pădurea Rediului de Sus", oftează bărbatul.

O comoară ascunsă

„Planta vieţii" creşte în locuri ferite de soare şi este o adevărată comoară ascunsă în codri. Numai un gram de rădăcină costă cinci lei. „La un moment dat, la Bălţi se producea şi un rachiu ce conţinea ginseng, numit «Tonus»", povesteşte Kiktenko, care are acum o pepinieră de pruni, nuci şi viţă de vie. Înarmat cu hărţi şi ajutat de însemnele din pădure, doar el ştie cum să ajungă la plantaţia de printre copaci. Primeşte şi acum comenzi de la oamenii care-au mai folosit jen shen, dar speră la un ajutor de la stat. „Nu trebuie să-l importăm de peste mări şi ţări, ginsengul poate creşte şi în Moldova. Eu ştiu tot ce trebuie să facem pentru înmulţirea acestuia", ne asigură omul de afaceri.

„Chintesența bărbatului"

Numele ştiinţific al plantei este Panax Ginseng. Denumirea îşi are originea de la cuvântul chinezesc „Jen shen", care înseamnă în traducere „chintesenţa unui bărbat", probabil și datorită formei rădăcinei, care se aseamănă cu un corp uman. În prezent, extractul din rădăcina de ginseng este disponibil în farmacii și poate fi regăsit într-o serie de medicamente naturiste: tincturi, ceaiuri, capsule cu pulbere. Ginsengul siberian are practic aceleași proprietăţi ca și cel chinezesc. Este utilizat pentru tratarea ulcerului, stresului, anxietăţii, durerilor de cap, indigestiei, diabetului, depresiei etc. Folosirea acestuia poate avea și efecte secundare precum insomnia, tulburări digestive sau pierderea concentrării.

Sursa: stirilocale.md

„Aici nu e glamour. E lucru, mult, mult lucru", ne spune Kelsey Walters, o tânără din SUA care a venit în Republica Moldova acum cinci ani să facă voluntariat. Pe atunci, nici prin cap nu i-a trecut că ea, fiică de businessmani din Oklahoma, se va stabili cu traiul la Săiţi, Căuşeni.

Tatiana Căpățână este o femeie de afaceri din satul Cotiujeni, raionul Briceni. Acum 7 ani a inițiat o afacere cu mere și n-a dat greș. După mari străduințe a reușit să acceseze un credit oferit de Fondul pentru Provocările Mileniului (FPM). Cu banii obținuți antreprenoarea a construit un frigider cu o capacitate de 400 tone, în care a fost depozitată deja recolta de mere din anul curent.