Un grup de agricultori găgăuzi s-au adresat başcanului Mihail Formuzal cu o declaraţie, în care afirmă că nu li se achită subvenţiile cuvenite, în pofida faptului că au depus documentele la timp.
Potrivit agenţiei „INFOTAG”, fermierii afirmă că anumite persoane le propun „să rezolve problema” acordării subvenţiilor pentru 20% din suma achitărilor, motivând că ar fi pentru serviciile intermediarilor.
În cadrul şedinţei de lucru a Comitetului executiv al autonomiei, luni, Formuzal a ordonat şefului Direcţiei generale CAI, ecologie şi gospodărie silvică, Ilia Topciu, să prezinte datele privind întreprinderile şi volumele subvenţiilor neachitate, promiţând să discute această problemă la prima şedinţă a noului Guvern.
Formuzal a ordonat poliţiei Găgăuziei să identifice estorcatorii, ce solicită bani de la conducătorii întreprinderilor agricole.
„Am fost informat că dacă până la mijlocul lunii februarie întreprinderilor agricole nu le vor fi achitate subvenţiile, atunci o coloană de tractoare din Găgăuzia va pleca la Chişinău după subvenţii”, a menţionat el.
Statul achită anual peste jumătate de miliard de lei sub formă de compensaţii agricultorilor pentru sădirea livezilor şi viilor noi, procurarea vitelor de rasă, procurarea tehnicii moderne, modernizarea fermelor.
După cinci ani de procese judiciare Sudzucker Moldova (SM) a reuşit să-şi revendice de la S.A Orhei Vit (OV) aproape 10 milioane de lei.
Potrivit agenţiei „INFOTAG”, prima cerere în privinţa OV pentru „încălcarea flagrantă a termenilor contractuali de plată” SM a adresat-o în instanţă în 2009.
„Conflictul dintre părți a fost soluționat atunci pe cale amiabilă și prevedea plata integrală a datoriei și a cheltuielilor de judecată, iar cuantumul amenzilor a fost redus cu 50%”, se afirmă în comunicatul SM, unde se mai menţionează că pârâtul a fost obligat să ramburseze datoria și să achite cheltuielile de judecată abia după sechestrarea conturilor bancare ale acestuia.
Companiile au restabilit ulterior relațiile de afaceri, dar peste doi ani, compania Sudzucker Moldova a fost din nou nevoită să meargă în instanță, cu alte două cereri de recuperare a creanțelor.
În perioada 2009-2014 au avut loc peste 60 de întruniri în instanțele de judecată. Punctul a fost pus în data de 29 octombrie 2014, când Curtea Supremă de Justiție a confirmat corectitudinea solicitărilor înaintate de Sudzucker Moldova, iar la sfârșitul anului trecut toate datoriile au fost recuperate.
„Pe durata acestor ani, conducerea companiei a fost învinuită în repetate rânduri de „principialitate exagerată”. La început, am încercat să ajungem la un compromis. Dar s-a dovedit că, conform regulilor de joc ale „businessului moldovenesc”, compromisul este interpretat de către oponenții lipsiți de scrupule drept poziție slabă”, menţionează speakerul comitetului de Conducere al Sudzucker Moldova, Alexander Koss.
Potrivit spuselor sale, SM a hotărât ferm să nu facă jocul cuiva, construind în Moldova un business după modelul european.
„Suntem gata să ne apărăm drepturile în instanță, în conformitate cu legea și cu prevederile contractuale, până în momentul în care va triumfa dreptatea”, subliniază top-managerul SM.
Reabilitarea a opt sisteme de irigare efectuată în cadrul Programului Compact al Guvernului SUA continuă și în perioada rece a anului.
Actualmente toate lucrările de construcție la sistemele de irigare Jora de Jos, Coșnița, Puhăceni și Roșcani (de pe rîul Nistru) Blindești, Grozești, Leova și Chircani – Zîrnești (de pe rîul Prut) sunt efectuate la stațiile de pompare. Companiile de construcție execută lucrări de finisaj interior în clădirile stațiilor de pompare, lucrări de sudare, întărirea fundațiilor, instalarea construcțiilor metalice și a pompelor, instalarea cablajului.
Lucrările în teren ce țin de instalarea rețelei de țevi, a hidranților și prizelor de captare a apei vor fi reluate primăvară, cînd temperatura aerului va depăși cinci grade cu plus și se va reduce umiditatea solului.
Cele mai avansate sunt lucrările de reabilitare la sistemele de irigare Blindești, Puhăceni și Roșcani, unde peste 75 la sută dintre lucrări au fost executate. De asemenea, se estimează că aceste sisteme de irigare vor fi lansate înainte de termen în lunile aprilie-mai. Celelalte sisteme de irigare vor fi reabilita pînă la finele lunii iulie curent.
În cadrul Programului Compact au fost incluse pentru reabilitare 10 sisteme de irigare care va permite irigarea a mai bine de 15 mii de hectare de teren agricol, prelucrat de circa 9 mii de fermieri. Guvernul SUA a alocat în acest scop circa 80 de milioane USD.
Primele sisteme de irigare Criuleni și Lopatna au fost date în exploatare, iar fermierii din aria acestor sisteme vor putea să irige în sezonul agricol 2015.
Apicultura (creșterea albinelor) este practicată din cele mai vechi timpuri și pentru a iniția o afacere în acest domeniu, ce ține și de vânzarea mierii de albine, ar trebui să consultați ceva teorie. Noi am decis să vă venim în ajutor la acest capitol.
Primii pași
Astfel, primul pas în apicultură presupune procurarea stupilor. Numărul acestora trebuie să nu depășească cifra de 30, în caz că antreprenorul nu locuiește în apropiere de stupină. O astfel de achiziție ar costă în mediu 600 dolari (prețul estimat este de 20 dolari per bucată). Evident, dacă sunt construite de sine stătător, cheltuielile vor fi cu mult mai mici.
De altfel, întreaga afacere se răscumpără destul de rapid, chiar imediat după prima „recoltă” de miere, căci nu va trebui să mai procurați alt roi de albine sau alți stupi. După cum am menționat mai sus, nu e obligatoriu să cumpărați stupii. Aceștia pot fi construiți foarte ușor și în ajutor vă vine internetul și sutele de planuri și proiecte care vă sunt la dispoziție. Dacă nu aveți dorință sau abilitatea de-ai construi, va trebui să cheltuiți aproximativ 400-500 de lei pentru achiziționarea fiecărui stup, număr ce trebuie să fie egal cu numărul coloniilor de albine.
De exemplu, dacă doriți să instalați 30 de stupi va trebui să achiziționați și 30 de familii de albine, care vă vor costa cam 1000-1300 lei. Plus la acestea, un apicultor novice mai trebuie să procure instrumente necesare, echipament și îmbrăcăminte de protecție specială, cheltuind cam 3-4 mii de lei pentru toate. Astfel, capitalul de pornire pentru creșterea a 30 de colonii de albine va fi de aproximativ 50 de mii de lei. Alte cheltuieli de întreținere nu sunt prevăzute.
FOTO: businessclass.md
Condițiile necesare
Principala condiție pentru obținerea unei „recolte” bune de miere de albine este executarea la timp a tuturor lucrările ce țin de aceste insecte.
Nu mai puțin important în îngrijirea albinelor este și capacitatea apicultorului de a menține albinele într-un număr constant pentru nu a permite reproducerea naturală (roirea); asigurarea la timp cu rezerve de furaje de calitate; crearea condițiilor optime pentru iernat; prevenirea bolilor, iar odată cu apariția acestora să fie capabil să le recunoască și să trateze albinele bolnave.
Stupina este de dorit să fie amplasată într-o arie protejată de vânt, între copaci sau clădiri, pentru a preveni decesul sau boală a albinelor. Totodată, aceasta poate fi într-o zonă pe pantă către sud, care în timpul zilei va fi bine iluminată de soare.
În absența condițiilor de mai sus, stupina trebuie îngrădită cu un gard mic sau un gard viu, al cărui înălțime va fi de 1,5-2 metri.
Stupii trebuie amplasați la o distanță semnificativă de drumuri și alte poteci pe care oamenii circulă intens. Este strict interzisă ca stupina să fie amenajată în zone umede și joase, în apropiere de întreprinderile industriale. Aceasta implică din start îmbolnăvirea albinelor.
Este demn de remarcat faptul că, creșterea albinelor nu aduce doar un profit din vânzarea de miere, dar și din vânzarea de ceară de albine, propolis, venin de albine și chiar polen. Astfel, venitul dintr-o astfel de afacere este garantat și constant.
Lucrul cu albinele necesită îmbrăcăminte specială și îngrijire specială. Este posibil ca să doriți să vă ocupați și de reproducerea albinelor, dar este posibil ca să aveți nevoie de o persoană care să facă acest lucru, va vizita stupină din când în când pentru un salariu negociabil.
FOTO: lookw.ru
Un profit de 100%
Mierea obținută din creșterea de albine poate fi vândută către angrosiști și magazinele mici. Dar odată cu dezvoltarea afacerii, se poate de stabili și semna contracte de aprovizionare cu toate magazinele din orașul din apropiere.
O familie de albine pe sezon poate produce aproximativ 30 kg de miere, deci de la 30 de stupi se pot obține aproximativ 900 de kg de produs.
Prețul unui kilogram de miere variază în funcție de gradul său, regiune, etc., dar, în orice caz, nu va fi mai mică de 50 de lei. Ca rezultat, 30 de stupi pot aduce venituri de aproximativ 45.000 lei.
Dar nu uitați că împreună cu mierea recoltată, mai puteți obține propolis, venin de albine și polen, din vânzarea cărora puteți avea câștig de aproximativ 30 de mii de lei.
Astfel, deja după primul sezon al investițiilor, nu doar vă veți răscumpăra cheltuielile, dar veți obține și un profit de circa 100% din venitul inițial.
Este greu de imaginat cum o pepinieră și o livadă din vârful unui deal al satului Rediul de Sus, Fălești, poate fi un adevărat câmp de cercetare și de unde „se nasc” soiuri de nuci care s-au plasat regește deasupra celor ale marilor producători europeni.
Totuși, Nicolae Chictenco demolează toate stereotipurile privind necesitatea condițiilor speciale pentru cercetare și, după mulți ani de eforturi titanice, a ajuns acum la un pas de a omologa soiuri de nuci nemaivăzute. Astfel, fermierul specializat în creșterea puieților de nuci a creat nuci care excelează prin rezistența la condițiile climaterice nefaste sau la bolile devastatoare. Fermierul care este văzut ca un erou printre producătorii din regiune a reușit să „inventeze” nuci „uriașe”, rezistente la temperaturi „neprietenoase”, care dau în rod mai devreme și care sunt pline cu miez „ca aurul” în proporție de până la 75%. Cercetătorul în agronomie susține că și-a botezat creațiile pe măsura performanțelor, cum ar fi „Minunat din Rediul”, „Plin din Fălești” sau „Ovată” cu nuci în formă de inimă.
Recoltă mai mică, prețuri mai mari
Nicolae Chictenco susține că micul tărâm al „comorilor” de la Rediul de Sus a trezit interesul cercetătorilor, autorităților și al producătorilor din afară, iar puieții din gospodăria sa au ajuns să crească în livezi cu suprafețe de sute de hectare în țări cunoscute cu tradiție în creșterea nucilor. „Anul 2014 a fost un an problematic pentru cultura nucului, deoarece primăvara au fost ploi și călduri mari, ceea ce a condiționat răspândirea ca fulgerul a bolilor extrem de dăunătoare acestor culturi. Astfel, au fost înregistrate pierderi de până la 20% la hectar. Totuși, în tot răul este ceva bun. Această „molimă” nu s-a abătut numai asupra producătorilor noștri, dar a afectat și marii producători europeni și nu numai, care au contracte de furnizare pe termen lung. Pentru a nu-și deteriora imaginea în fața partenerilor, ei au oferit preț bun pentru nucile moldovenești, de 140 de lei per kg, în vederea suplinirii cantității necesare. În felul acesta, nucile noastre devin tot mai cunoscute în exterior”, a explicat specialistul.
Nucul, deasupra embargourilor rusești
Nicolae Chictenco este convins că s-ar înregistra un salt impresionant al economiei și am ajunge să nu avem concurență în exterior, dacă s-ar investi în dezvoltarea ramurii de creștere a nucilor, având în vedere că R. Moldova este una din puținele regiuni de pe planetă unde sunt condiții favorabile pentru această cultură. „Nucul este cultura care s-a situat mereu deasupra politicului și care nu a putut fi doborât de niciun embargo. Dacă nu livrăm în Rusia, nucile noastre sunt căutate ca diamantele de alte state. De aceea, eu fac permanent seminare cu diferiți producători pentru a-i instrui să utilizeze tehnologiile și soiurile noi cu scopul de a acoperi costurile și să înțeleagă că nu vor strânge bani cu sacul a doua zi după ce vor sădi o livadă cu nuci. Aceasta este o afacere pentru viitor, care trebuie dezvoltată cu răbdare, însă care te poate îmbogăți, asigurându-ți un venit stabil”, a mai spus Nicolae Chictenco.
Miez de nucă de la Criuleni pentru francezi și germani
Un exemplu frumos în acest sens este prietenul fermierului de la Rediul de Sus, Iurie Hâncu, un om de afaceri care a delectat deja gusturile fine ale consumatorilor europeni cu „aurul” moldovenesc. Omul de afaceri deține 120 de hectare de livadă de nuci la Criuleni pe care planifică să o extindă până la 200 de hectare, dar și o întreprindere de prelucrare a nucilor în care a investit un milion de euro. Spune că este convins că nucul este cultura care va cuceri piețele din exterior. Iurie Hâncu susține că se află abia la început de cale și livada încă nu rodește conform capacităților depline, însă zice că nu a vândut niciun kilogram de miez de nucă în R. Moldova.
„Nucile moldovenești încă nu sunt cunoscute publicului european și importatorii de acolo sunt dispuși să încheie contracte pentru cantități mari, iar noi abia acum începem să ne orientăm spre înființarea suprafețelor mari de livezi. Noi am livrat în Franța, Germania, Turcia, Algeria, iar prețurile au fost mai mari cu 10%-15% față de anul trecut din cauza recoltei slabe. Este o afacere pe care o văd ca o siguranță pentru viitorul copiilor și nepoților mei”, a afirmat Iurie Hâncu.
Deficitul de miez de nucă pe plan mondial este de 150-200 de mii de tone de miez de nucă anual, iar R. Moldova reprezintă unul din principalii furnizori de astfel de produse care ajung în mare parte în Franța, Austria, Germania, Turcia, Grecia. Cantitatea de miez de nucă exportată anual de R. Moldova este de circa opt mii de tone în valoare de aproximativ 40 de milioane de dolari.
