Dacă vreți să faceți o călătorie în trecut, ar trebui să luați calea spre Zberoaia Nisporenilor, unul dintre puținele sate de la noi, unde s-au mai păstrat urmele vremurilor de odinioară.
Pe o colină împrejmuită de verdeaţă, la doar două sute de metri de Prut, se mai observă pereţii unui fost conac boieresc. Ce mai agitaţie era pe aici cu decenii şi decenii în urmă. Iar când boierul Ştefan Gonata apărea la conacul său din Zberoaia, era o adevărată sărbătoare.
Notă: Academicianul din Zberoaia – astfel a fost supranumit Ștefan Gonata, cel care, la numai 29 de ani, în 1867, a participat la fondarea Societății Academice Române, fiind ales, în 1870, membru de onoare al Academiei Române.
Pe moşia sa de la Zberoaia a amenajat un sector agricol experimental și a început desfășurarea de experimente științifice, mai ales în domeniul viticulturii. El a fost unul dintre cei ce a adus și a aclimatizat în Basarabia vița-de-vie franceză. A colaborat la mai multe publicații agricole din Rusia, iar observațiile sale științifice le împărtășea cu savanți din România și din alte țări europene. Era prieten cu Mihail Kogălniceanu. La Zberoaia a deschis un spital și a organizat un muzeu. Avea o bibliotecă extraordinară.
Păşim încet în curtea conacului. Chiar dacă a rămas o ruină, încercăm un sentiment deosebit. Acele ceasornicului par să se rotească vertiginos în sens opus. Apare în faţă un tablou mirific: un conac boieresc de toată frumusețea, înconjurat de vii și livezi, cu un parc și un lac în față. Pe aleile înmiresmate fac promenade cucoanele, iar la mansardă, Ștefan Gonata, boierul, stă retras în fapt de seară admirînd priveliștea din jur…
În prezent, curtea boierească de altădată este de nerecunoscut. Au inundat-o buruienile. Nici conacul, nici iatacul cucoanei din preajmă nu mai sînt cum au fost odinioară. Totul se dărîmă. „A fost tare frumos cîndva aici”, îşi aminteşte Ana Cozma, o bătrînică din Zberoaia, în vîrstă de 87 de ani. Cum să nu fie, dacă parcul imens fusese plantat după un proiect al lui Ştefan Gonata, cu 80 de specii de liliac, cu salcîmi și tei. Acum, din liliac mai n-a rămas nimic, copacii au îmbătrînit. „În ograda unui vecin de-al meu mai creşte un prăsad rămas de pe timpurile boierului”, susţine Ludmila Cheșcu, o săteancă ce locuieşte chiar în preajmă. Femeia, în vîrstă de 64 de ani, spune că, pe timpurile copilăriei sale, conacul fusese transformat de sovietici într-o unitate militară. „Veneam aici la film”, îşi aminteşte dînsa. Apoi, din anul 1976 și pînă-n 1999, odăile boierești au servit drept saloane de spital. „Păcat că a fost lăsat să se dărîme acest conac. Poate mai era bun la ceva și în zilele nostre”, încheie femeia.
Unicul loc care a rezistat este beciul imens. Pe aici trec oaspeții satului, fiind însoțiți de primarul Damian Pârlici, care le povesteşte despre istoria conacului, despre vremurile demult apuse. Nu cere nici un ban pentru asta. Dimpotrivă, îi servește şi cu câte un păhar de vin care se păstrează în beci special pentru asemenea ocazii.
„Ne dorim să atragem cât mai mulți vizitatori. Poate cineva se va oferi să ne acorde un sprijin financiar pentru restabilirea acestui obiectiv”, spune Damian Pârlici. Dânsul este convins că va veni timpul când conacul de la Zberoaia va reânvia, devenind una dintre cele mai importante atracţii turistice din țară. „Un diamant neșlefuit„, așa l-a caracterizat primarul. Pentru a-l restabili, e nevoie cam de un milion de lei. Primăria nu are de unde să-i ia. Cu toate acestea, Damian Pârlici este departe de gândul să renunțe la restabilirea lui.
De doi ani încoace, pe 22 mai, de Sf. Nicolae, curtea conacului reânvie. Localnici vin aici să sărbătorească hramul satului. Potrivit primarului, se prevede și reparația unui drum de acces spre conac. Deocamdată.
Un articol de Ina Landa
Sursa: expresul.com
