‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
vineri, 21 iunie, 2024
14.4 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageArticoleControlul buruienilor în sistemul No-Till

Controlul buruienilor în sistemul No-Till

‹ adv ›

Comentarii

‹ adv ›

Obișnuiți cu arătura drept o măsură clasică de combatere a buruienilor în sistemul convențional de lucrare a solului, pentru mulți fermieri sistemele conservative înseamnă mai multă grijă necesară în acest sens, iar multora le este frică de reducerea drastică a recoltelor din cauza buruienilor.

Într-adevăr, cu lucrarea solului este mai ușor de controlat buruienile, iar fără lucrarea solului acest lucru este realizat având mult mai multe cunoștințe și utilizându-le corect. În general, în multe țări, controlul buruienilor este un factor limitativ în implementarea sistemului No-Till.

În sol se află o anumită cantitate de semințe de buruieni, iar sistemul conservativ urmărește reducerea treptată a acesteia, până când buruienile nu mai devin o amenințare pentru recolta bună a plantei de cultură.

În sistemul No-Till se utilizează un complex de măsuri care au drept scop an de an să reducă condițiile bune pentru dezvoltarea buruienilor și rezerva de semințe din sol. Astfel, strategia se bazează pe:

  • utilizarea măsurilor preventive: semințe curate de buruieni la semănat; distrugerea focarelor de pe suprafețe necultivate;
  • cunoașterea exactă a speciilor de buruieni din lotul Dvs de teren;
  • controlul manual al unor buruieni (valabil pentru suprafețe mici și până în momentul în care buruienile au atins înălțimea de 10 cm);
  • întreruperea formării semințelor;
  • modificarea densitării și modelului de semănat – acest lucru modifică structura frunzișului la culturi, care la rândul său, influențează capacitatea de sufocare a buruienilor.
  • utilizarea culturilor de acoperire pentru a ocupa suprafața solului – adică pentru a ocupa locul în care se dezvoltă de obicei buruienile;
  • împrăștierea uniformă a resturilor de cultură care, la fel, vor înăbuși buruienile și vor contribui la creșterea activității biologice;
  • respectarea asolamentului, includerea în asolament a speciilor ce pot reduce buruienile problemă din câmp;
  • utilizarea erbicidelor.

Important! Utilizând aceste practici combinate, fermierii în perioada de tranziție către sistemele conservative au reușit să reducă semnificativ buruienile în circa trei ani de implementare. Respectiv, combaterea buruienilor necesită strategii pe termen lung.

Cunoașterea speciilor de buruieni

Înainte de a aplica orice măsură de control, este importantă cunoașterea speciilor de buruieni cu care urmează să ne confruntăm. În funcție de particularitățile terenului, de cultura care este cultivată, de sol, tehnologie sau asolament pe un teren agricol se pot găsi diferite specii de buruieni.

‹ adv ›

În plus, schimbarea practicilor de lucrare a solului din convenţionale în conservative provoacă schimbarea componenţei speciilor de buruieni din câmp. Din acest motiv, pentru a alege strategia de combatere sau, spre exemplu, erbicidul ce urmează a fi aplicat un fermier trebuie să:

  • cunoască și identifice buruienile care prezintă pericol pentru culturile agricole din areal;
  • deosebească grupele de buruieni după durata perioadei de vegetaţie;
  • evalueze starea semănăturilor până la aplicarea măsurilor de combatere și după;
  • poată alege corect erbicidele și stabili norma de consum a soluţiei de lucru.

Datorită prezenţei reziduurilor vegetale, despre care am menționat mai sus, poate fi influenţată temperatura solului și regimul de umiditate care afectează germinarea seminţelor de buruieni și modelele de răsărire pe parcursul perioadei de vegetaţie a culturii.

Unele specii de buruieni germinează și cresc mai abundent în condiţiile agriculturii conservative. Cele mai răspândite specii de buruieni dicotiledonate cu drajoni ce pot deveni o problemă sunt: pălămida, volbura, curcubeţica, plechiușca și susaiul.

‹ adv ›

Cele mai periculoase pentru sistemul conservativ se consideră buruienile perene monocotiledonate, deoarece se răspândesc nu doar prin semințe, ci și rizomi. Dintre buruienile perene se consideră anevoioasă combaterea pirului, costreiului, pirului-gros, etc.

Cunoscând ce buruieni exact vă invadează câmpul, puteți alege corect tipul erbicidului ce trebuie aplicat.

Alegerea culturilor în asolament pentru a reduce îmburuienarea

Alegerea culturilor în asolament trebuie să fie făcută luând în calcul și problemele care pot apărea cu buruienile perene. În general, o diversitate cât mai mare de culturi în asolament înseamnă și evitarea mai multor probleme.

De exemplu, sunt disponibile erbicide selective împotriva pirului în semănăturile culturilor cu frunza lată. În plus, este posibil de combătut buruienile perene cu frunza lată în semănăturile culturilor graminee. Alegerea corectă a culturii va însemna că veţi reuși să combateţi buruienile.

Unele culturi cresc mai viguros decât altele. Ele acoperă solul rapid și au tendința de a sufoca buruienile. Includerea acestor culturi (de exemplu soia, fasolița) în rotație, împreună cu alte metode de control ale buruienilor va reduce populațiile de buruieni și permite controlul buruienilor anuale cu ușurință.

Alternarea culturilor graminee cu culturile dicotiledonate permite de a combate eficient samurasla culturilor. Iarba de sudan, rapița, secara, ierburile perene (începând cu anul doi) pot afecta dezvoltarea buruienilor.

V-ar putea plăcea și articolul Asolamentul în agricultura conservativă (No-till) – cui oferim prioritate.

Culturile de acoperire – utile în controlul buruienilor

no-till

În general, o buruiană reprezintă o plantă care crește într-un loc nedorit, astfel devine un concurent pentru apă, nutrienți, lumină și spațiu cu planta de cultură. Ocupând spațiul unde poate să se dezvolte o buruiană cu alte culturi, creăm condiții mai puțin favorabile pentru buruieni.

Covorul viguros al culturilor de acoperire poate stopa completamente creșterea buruienilor anuale provenite din seminţe. Culturile de acoperire pot să reducă creșterea și reproducerea buruienilor perene care apar sau regenerează din rădăcini, rizomi sau tuberculi și sunt mai greu de oprimat.

În plus, culturile de acoperire au efect parţial prin efectele fizice și chimice care apar atunci când reziduurile lor sunt lăsate pe suprafaţa solului ca un „mulci mort”.

Fermierii care practică de mulți ani agricultura conservativă menționează că utilizarea culturilor de acoperire cu cantități sporite de reziduuri se dovedește a fi o tehnică foarte bună de combatere a buruienilor în agricultura conservativă.

De asemenea, culturile de acoperire pot elibera substanțe alelopatice, care pot fi în detrimentul speciilor de buruieni concurente din apropiere, în special pentru buruieni cu semințe mici.

Resturile vegetale gestionate corect – reduc îmburuienarea

Același scop, de a ocupa cât mai mult din suprafața solului unde se pot dezvolta buruienile, îl urmărește acoperirea solului cu reziduuri de plante. Odată cu creșterea cantităţii de reziduuri vegetale de la suprafaţa solului, capacitatea de germinaţie a buruienilor scade și încetinește în timp.

Răsărind mai târziu, buruienile produc mai puţine seminţe, iar plantele cultivate sunt avantajate în concurenţa cu buruienile. Un aspect important este distribuirea uniformă a resturilor vegetale.

V-ar putea fi util și articolul Sistemul No-Till: cum utilizăm corect resturile de plante.

Evident, reziduurile de plante nu pot oprima pe deplin creșterea buruienilor, motiv din care și este recomandată combinarea metodelor menționate anterior.

Capacitatea de oprimare depinde în special de speciile de buruieni prezente, cultura cultivată, condiţiile climaterice. Integrarea metodelor de combatere împreună cu aplicarea erbicidelor permite obţinerea unor rezultate bune.

Articolul a fost realizat în baza recomandărilor:

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›