Cum restabilim pomii afectați de grindină, ploi torențiale

Regenerarea pomilor după ploi cu grindină

În cazul afectării pomilor de grindină, în termeni cât mai restrânşi (până la 24 ore) este necesar de efectuat tratări de profilaxie cu fungicide cum ar fi cele pe bază de cupru, ditianon si fosfonati de potasiu, captan.

Dacă elementele pomilor nu sunt vătămate puternic de grindină şi rănile nu sunt prea mari, şarpantele şi ramurile de garnisire se restabilesc timp de una-două vegetaţii.

În acest caz tăierile se efectuează conform recomandărilor în vigoare pentru specia respectivă, eliminându-se, în primul rând, ramurile mai puternic vătămate.

Dacă coaja de pe trunchi şi ramurile principale au fost vătămate puternic de căderile de grindină, pentru o mai bună cicatrizare a plăgilor apărute pe tulpină şi şarpante, rănile se curăţă cu un cuţit bine ascuţit până la ţesutul sănătos.

Aceasta contribuie la o mai bună cicatrizare a rănilor. Ramurile vătămate foarte puternic, cu răni mari, adânci până la lemn, se înlocuiesc prin tăieri de reducţie până la locul, unde sunt vătămate mai puţin, deasupra unei ramuri sănătoase sau mai slab atacate.

Pomii de prun vătămaţi de grindină favorizează formarea drajonilor la baza trunchiului. Ei consumă o parte de substanţe nutritive, secătuiesc pomii şi servesc ca plante-gazdă pentru boli şi dăunători.

Drajonii trebuie eliminaţi pe parcursul perioadei de vegetaţie imediat după apariţia lor. Eliminarea drajonilor se face de la bază, fără a lăsa cep.

Tăierea de la suprafaţa solului, lăsându-se cep, provoacă apariţia altor lăstari noi. Ramurile frânte, pornite în uscare în rezultatul vătămării de grindină se taie deasupra ţesuturilor sănătoase.

În funcţie de grosimea lor pot fi tăiate prin transfer la o ramificare cu amplasare potrivită, la inelul de la bază sau la un mugure vegetativ.

Rănile mari se netezesc cu cuţitul, se dezinfectează cu soluţie de sulfat de cupru, sau sulfat de fier în concentraţie de 3% şi se ung cu mastic de livadă sau vopsea pe bază de ulei.

Restabilirea pomilor afectați de ploi torențiale și revărsări ale apelor

Pomii fructiferi îşi asigură necesarul de apă la 90-95% din sol prin absorbţia radiculară. La 90-95% din capacitatea de câmp a solului, apare insuficienţa de oxigen pentru o activitate normală a sistemului radicular.

Excesul de apă din sol reduce activitatea fiziologică a rădăcinilor şi provoacă asfixia lor, ca rezultat se reduce activitatea fotosintetică şi procesele vegetale în plantele pomicole.

Stagnarea apei în perioada de repaus în plantaţiile pomicole până la 15-20 zile, nu afectează puternic sistemul radicular, iar în perioada de vegetaţie activă, stagnarea apei la suprafaţa solului pe parcursul a câteva zile are consecinţe negative, ca asfixia multor rădăcini.

Dintre plantele sâmburoase, corcodușul este mai rezistent la excesul de apă comparativ cu un portaltoi franc, iar la sămânţoase s-au dovedit a fi mai rezistente gutuiul pentru păr şi M7 şi M5 pentru măr.

Caișii, piersicii şi vișinii sunt mai sensibili la excesul de apă din sol comparativ cu prunul, mărul sau părul, iar temperaturile ridicate scurtează perioada de apariţie a simptomelor de stres.

Astfel, caișii şi piersicii expuși la excesul de umiditate au prezentat simptome de ofilire după 6 zile la temperatura de 27°C, 10 zile la 22°C şi 16 zile la 17°C (Rowe şi Cătălin, 1971, citat de Burzo I. et al., 2009).

Relativ mai rezistente la excesul temporar de umiditate în sol se consideră, gutuiul, mărul, prunul, părul. Rău suportă apa stagnantă în plantaţii migdalul, caisul, piersicul cireşul şi nucul.

Pentru măr, în perioada de vegetaţie, inundarea plantaţiei poate să se menţină până la 4-5 zile, iar în timpul repausului până la 10-14 zile.

Soiurile de păr altoite pe gutui suportă mai bine impactul inundării în comparaţie cu cele altoite pe portaltoi sălbatic sau franc, care sunt afectate într-o măsură mai mare de rapăn, formează fructe de calitate inferioară, iar pomii pier prematur.

Gutuiul suportă cel mai bine excesul de umiditate din sol în comparaţie cu alte specii pomicole. În perioada de repaus, gutuiul poate rezista la inundaţii a apelor stagnante până la 25-30 de zile.

Prunul suportă mai greu excesul de umiditate din sol, ce poate provoca pieirea prematură prin asfixierea radiculară.

Cireşul nu suportă excesul de apă şi nu rezistă la inundaţii îndelungate. Mai rezistenţi la inundaţii sunt pomii de cireş şi vişin altoiţi pe mahaleb, comparativ cu cei altoiţi pe portaltoi sălbatic.

Pentru speciile sâmburoase, în perioada ploilor torenţiale şi inundaţiilor îndelungate este foarte periculos când apa de infiltraţie se poate uni cu cea freatică şi plantele pot pieri în câteva zile.

Măsurile principale de prevenire a inundărilor şi a umidităţii excesive a aerului în livadă constau în:

• evitatarea locurilor cu mare pericol de inundaţie, cu pânza apei freatice relativ superficială, precum şi a celor cu soluri grele şi cu apă stagnantă, în contextul alegerii terenului pentru fondarea plantaţiei pomicole;
• protejarea prin diguri, iar în cazuri excepţionale, excesul temporar de apă de evacuat prin sistemul bine proiectat şi amenajat pentru evacuarea apei suplimentare prin canale de scurgeri de pe terenurile temporar inundate;
• fondarea plantaţiilor pomicole cu asociaţii soi/portaltoi care suportă mai bine excesul de umiditate din sol;
• înierbarea intervalelor dintre rânduri cu ierburi graminee multianuale, care în procesul de transpiraţie elimină o cantitate mare de apă din sol;
• după retragerea apelor, de efectuat afânarea frecventă a solului pentru a mări evaporarea apei, a îmbunătăţi regimul de aerisire şi a intensifica activitatea fiziologică a sistemului radicular;
• respectarea densităţii recomandate la plantarea pomilor;
• utilizarea sistemului de conducere şi tăiere a pomilor care nu admite supraîndesirea coroanei cu microstructură vegetativă.

Regenerarea în astfel de plantaţii pomicole se efectuează prin mugurii dorminzi de la baza ramurilor anuale şi multianuale.

Ramurile multianuale aflate complet sub apă se scurtează puternic la lemn cu vârsta de 2-3 ani, iar cele anuale bine dezvoltate la 1/3-1/2 din lungimea lor.

În cazul ramurilor parţial înecate, se păstrează vârful înfrunzit, iar ramurile anuale laterale expuse inundării se scurtează la 1/2 şi mai mult, adică până la zona mugurilor dorminzi.

Ramurile semischelet se scurtează la lemn cu vârsta de 2-3 ani pentru o regenerare mai activă. Ramurile pornite în uscare se taie deasupra zonei cu ţesuturi sănătoase îndată după ce s-a retras apa.

Rănile mari se netezesc cu cuţitul, se dezinfectează cu soluţie de sulfat de cupru, sau sulfat de fier în concentraţie de 3% şi se ung cu mastic de livadă sau vopsea pe bază de ulei.

Ploile abundente, de regulă sunt însoţite de vânt puternic, care uneori provoacă frângerea ramurilor şi prăvălirea pomilor.

În cazul dat ramurile frânte se elimină imediat după ploaia cu vânt la o ramificaţie laterală, iar dacă cea din urmă lipseşte, la inel.

O atenţie deosebită necesită fertilizarea plantelor după inundarea puternică pentru restabilirea suprafeţei foliare cu lingogumat de caliu pentru evitarea stresului hidric şi îngrăşămintelor complexe prin tratarea foliară pentru a intensifica dezvoltarea creşterilor anuale şi a maturiza
ţesuturile lor pentru a nu fi afectate de temperaturile joase din timpul iernii.

Bibliografie: Bunele practici de creștere a fructelor, strugurilor și pomușoarelor în contextul schimbărilor climatice.

Autori: Valerian Balan, doctor habilitat în știinţe agricole, profesor universitar. Ananie Peșteanu, doctor în știinţe agricole, conferențiar universitar. Gheorghe Nicolaescu, doctor în știinţe agricole, conferențiar universitar.