Creșterea cererii pentru produse alimentare pe bază de proteine vegetale – de la băuturi din soia până la tofu – deschide o direcție nouă și promițătoare pentru fermierii din Republica Moldova.
Dacă până acum soia era cultivată mai ales pentru furaje și uleiuri, orientarea spre producția alimentară poate aduce un plus de valoare și stabilitate economică fermelor care se adaptează cerințelor pieței.
Alegerea soiului de soia pentru tofu – cheia reușitei
Spre deosebire de soia furajeră, soiurile destinate procesării alimentare trebuie alese după criterii clare: conținut ridicat de proteine (peste 40%), structură omogenă a boabelor și gust neutru, ușor dulce.
Culoarea semințelor contează mai puțin, însă calitatea proteinelor și profilul aminoacizilor sunt decisive, influențând atât randamentul de tofu, cât și gustul final al produsului.
În prezent, pe piața europeană există soiuri de soia special selectate pentru fabricarea tofu-ului, cu productivitate bună și adaptare la condițiile climatice din zona temperată.
Fermierii interesați pot colabora cu furnizori de semințe care oferă certificate de calitate și pot indica conținutul proteic exact, un criteriu foarte important pentru contractele de livrare către procesatori.
Fertilizare, inoculare și aprovizionarea cu apă
Pentru obținerea unei concentrații ridicate de proteine, este importantă inocularea semințelor cu bacterii specifice (Rhizobium japonicum), care ajută la fixarea azotului și reduc nevoia de îngrășăminte chimice.
În același timp, aprovizionarea constantă cu apă în perioada de umplere a boabelor (mijlocul verii) are o influență directă asupra conținutului proteic.
În anii secetoși, fără irigare, nivelul proteinelor poate scădea cu până la 2 puncte procentuale.
Un sol bine drenat și lucrat corespunzător, împreună cu o igienă strictă în toate etapele, contribuie la obținerea unei recolte cu puritate ridicată – condiție de bază pentru prelucrarea alimentară.
Recoltarea soiei – atenție la detalii!
Momentul recoltării trebuie ales cu grijă, când umiditatea boabelor ajunge la 14%. O tăiere joasă este necesară pentru a colecta și păstăile inferioare, însă operatorul trebuie să evite contactul cu solul sau pietrele, care pot compromite igiena produsului.
Boabele lăsate pe câmp după ploaie pot dezvolta fungi sau micotoxine, ceea ce le face improprii pentru industria alimentară.
De obicei, producătorii de tofu preferă livrări directe din câmp, tocmai pentru a menține calitatea. În aceste cazuri, fermierii pot obține prețuri mai mari, cu 10–15% peste nivelul soiei furajere.
O nișă în expansiune
Dincolo de aspectul tehnologic, cultivarea soiei pentru tofu devine tot mai atractivă datorită stabilității economice. Procesatorii oferă adesea contracte cu prețuri fixe înainte de semănat, reducând riscul de piață.
În contextul în care consumul de proteine vegetale crește constant, această nișă se dovedește o oportunitate pentru fermele care urmăresc diversificarea producției și valorificarea superioară a culturilor.
Acest material este pregătit cu suportul Agenției Austriace de Dezvoltare (ADA).
Vezi și Cum putem obține randamente stabile la soia în condiții de secetă.
Comentarii