‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
marți, 21 mai, 2024
26.2 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageArticoleDirijarea ramurilor la pomi – cum și de ce se face

Dirijarea ramurilor la pomi – cum și de ce se face

‹ adv ›

Comentarii

‹ adv ›

Pe lângă lucrarea generală de tăieri, pomii, pe parcursul creșterii, mai pot avea nevoie de operațiuni complementare, de dirijare.

În general, dirijarea ramurilor sau lăstarilor presupune schimbarea poziţiei naturale pentru a stimula creşterea sau fructificarea la pomi.

De obicei, dirijările se folosesc la formarea coroanei pomilor tineri, temperarea sau stimularea creşterii unor şarpante sau inducerea fructificării.

Aceste obiective sunt atinse prin dresare, înclinare sau arcuirea ramurilor sau lăstarilor.

Simplu vorbind, dresarea presupune aducerea ramurii spre verticală pentru a-i stimula creșterea și a o fortifica.

Înclinarea este opusul acestei operațiuni, aducerea către orizontală, pentru a tempera creșterea acesteia (desen stânga), stimula fructificarea (desen dreapta).

‹ adv ›

În general, înclinarea provoacă creșteri în partea bazală a ramurii, îndesirea coroanelor, evitarea degarnisirilor și grăbirea intrării pe rod.

Arcuirea este aducerea ramurii sub forma unui semicerc. Se face pentru a provoca dezvoltarea în zona de curbură.

Mai multe detalii despre aceste operațiuni relatăm în continuare.

‹ adv ›

Dresarea lăstarilor și ramurilor la pomi – când este necesară

Dresarea presupune schimbarea poziției naturale spre verticală pentru a majora efectul fototropismului, polarității, dominanței apicale și a intensifica procesul de creștere în partea superioară.

*Fototropism – mișcare de îndreptare a organelor vegetale spre sursa de lumină.

Dresarea se face, de obicei, la lăstarii și ramurile viitoare șarpante pentru a echilibra vigoarea de creștere în timpul formării coroanei. În plus, se mai utilizează pentru menținerea poziției verticale a axului la formarea coroanei.

Dresarea pomilor pentru echilibrarea creșterii:

Din practică, se consideră mai eficientă dresarea lăstarilor și ramurilor de 1-2 ani, deoarece vârsta mai mare a acestora face lucrarea mai anevoioasă, cu efecte întârziate.

Astfel, pentru ramuri cu o vârstă mai mare, echilibrarea vigorii se face, de obicei, prin tăieri de transfer.

Dirijarea ramurilor la pomi prin înclinare

Înclinarea ramurilor sau lăstarilor la pomi spre orizontală sau chiar sub orizontală este o altă operațiune importantă, ce rezultă din particularitatea lăstarilor sau ramurilor verticale de a crește intensiv în lungime și de a avea, de obicei, o excitabilitate a mugurilor și o emitere a lăstarilor scăzute.

Schema creșterii (1) și ramificării (2) în funcție de poziția ramurii față de verticală:

Mărirea unghiului de înclinare a lăstarilor și ramurilor reduce creșterea în lungime, sporește excitabilitatea mugurilor și capacitatea de ramificare. Numărul ramurilor e mai mare, iar lungimea medie a fiecăruia mai mică decât la ramurile cu poziție verticală.

Pe latura superioară a ramurilor înclinate, datorită polarității, mugurii pornesc în creștere mai repede, iar lăstarii verticali sunt mai viguroși decât cei de pe laturile laterale și inferioare.

Soiurile cu coroană piramidală îngustă, compactă (Wagner Premiat, Starkrimson) reacționează mai puternic la înclinarea ramurilor, în special prin emiterea lăstarilor, hulpavi pe latura superioară a ramurii, deoarece în acest caz modificarea habitusului ramurilor erecte estw mai profundă.

La astfel de soiuri, echilibrul favorabil dintre creștere-garnisire-fructificare se stabilește la unghiurile de înclinare de 40-45 de grade.

La soiurile cu coroana piramidală și larg piramidală echilibrul favorabil în ramuri se formează la unghiuri de înclinare 50-55 de grade, iar la cele cu coroană răsfirată – până la 60.

Înclinarea moderată sub unghiuri de 45-60 de grade se recomandă pentru ramurile de schelet (șarpante), care trebuie să posede o creștere moderată și garnisire uniformă cu ramuri semischelet, inclusiv de rod, suficient dezvoltate.

Înclinarea sub unghi mai mare de 60 de grade e însoțită de diminuarea creșterii lăstarilor vegetativifavorizarea evoluării ramurilor de rod și fructificării. 

Aceste procese devin mai evidente concomitent cu mărirea unghiului de înclinare până la 90 de grade.

Vezi și Tăierile la pomi – cel mai des făcute greșeli.

Schema fructificării în funcție de poziția ramurii față de verticală:

În poziția orizontală a ramurii, predomină fructificarea, devenind adesea abundentă, în special, la ramurile cu poziția suborizontală.

Creșterile mai mari, verticale apar în partea bazală a ramurii, iar vârful ramurii, în special porțiunea descendentă, se epuizează prematur.

60-120 de grade se recomandă pentru ramurile de garnisire (semischelet) inclusiv de rod. Gradul de înclinare este direct proporțional cu vigoarea de creștere a ramurii.

Dirijarea ramurilor – arcuirea

Arcuirea presupune schimbarea poziției naturale în formă de arc. Pe partea dominantă a arcului cresc lăstari verticali viguroși (hulpavi), iar pe porțiuni până și după creasta arcului creșterile sunt mult mai mici.

Porțiunea descendentă a ramurii arcuite se epuizează prematur ajungând după 2-3 ani chiar să se usuce. De aceea, arcuirea ramurilor se consideră o operațiune utilă.

Important! Soiurile și speciile cu coroană bogată, larg piramidală, cu capacitate de formare a lăstarilor înaltă, dar și pomii cu creștere slabă reacționează slab, iar uneori negativ la schimbarea verticală a poziției ramurilor.

V-ar putea plăcea și articolul Tăierea pomilor pentru începători – partea 2.

Bibliografie:

  1. Conducerea și tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi. Autori: Vasile Babuc, Ananie Peșteanu, Eugeniu Gudumac.
  2. Pomicultură aplicată. Autor: Nicolae Cepoiu.

Advertoriale

‹ adv ›
‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›