Electroconductivitatea solului (EC) – factor cheie în nutriția legumelor

Electroconductivitatea solului (EC) este unul dintre cei mai importanți parametri care influențează sănătatea plantelor și calitatea recoltei și reflectă concentrația de săruri solubile din sol.

Acest indicator măsoară concentrația sărurilor din sol, exprimată în dS/m (deciSiemens pe metru), și joacă un rol important în diferite etape de dezvoltare a plantelor.

Măsurarea EC vă poate ajuta să determinați cât de mulți nutrienți sunt absorbiți de plantele dumneavoastră.

Importanța EC-ului în diferite etape de creștere

Diferite culturi au nevoie de niveluri de EC diferite. De exemplu, pentru căpșun este recomandat ca EC să fie de circa 2 dS/m, iar pentru castraveți de până la 2,5 dS/m.

Din norme generale, putem menționa:

• Perioada de transplantare și începutul dezvoltării: Este recomandat ca solul să aibă un EC scăzut (sub 1 dS/m). Un nivel scăzut al salinității permite răsadurilor tinere să absoarbă mai ușor apa și nutrienții, datorită unei presiuni osmotice mai mari în interiorul plantei comparativ cu cea a solului.
• În această fază, un EC ridicat ar împiedica absorbția apei, ceea ce ar încetini revenirea plantelor din stresul transplantării și dezvoltarea vegetativă.

• Recomandare: Folosiți îngrășăminte cu un indice scăzut de salinitate și, dacă EC-ul este prea mare, aplicați irigații repetate cu apă curată sau produse care reduc toxicitatea solului.
• Creștere și dezvoltarea plantelor: pentru majoritatea culturilor se recomandă ca electroconductivitate să fie în limitele 1-2,5 dS/m.
• Perioada de maturare a fructelor:
  • În această etapă, un EC mai ridicat (2-3,5-4 dS/m) devine potrivit. Concentrația mai mare de săruri pe măsură ce fructele se maturează contribuie la creșterea conținutului de minerale și glucide în acestea, îmbunătățind astfel calitatea, gustul și culoarea.
  • De asemenea, un EC ridicat limitează absorbția excesivă de apă, prevenind formarea fructelor apoase și slab calitative, care sunt mai puțin rezistente la transport și depozitare.

• Recomandare: Folosiți îngrășăminte cu un indice de salinitate mai ridicat și conținut foarte scăzut de azot.

Tipul de sol influențează electroconductivitatea solului:

• Solurile nisipoase tolerează mai bine EC-uri ridicate, deoarece sărurile se drenează mai repede.
• Solurile argiloase rețin sărurile, necesitând gestionare atentă a salinității.

Pe solul cu EC mai ridicat sunt necesare mai puține îngrășăminte, dar, de obicei, un control mai bun al buruienilor.

De exemplu, pe solurile mai nisipoase cu niveluri reduse EC e nevoie de cantități mai mici de erbicide, iar pe solurile mai grele, cu EC mai mari, cantități mai mari pentru aceleași rezultate.

Vezi și pH-ul solului: ce trebuie să știm pentru a avea o grădină de legume productivă.

Cum să controlați EC-ul solului

1. Monitorizarea regulată: Folosiți echipamente pentru măsurarea EC-ului solului în mod constant, mai ales înaintea etapelor critice de creștere. Conductivitatea electrică poate fi măsurată cu un EC-metru.
2. Alegerea fertilizanților potriviți: Îngrășămintele cu indice mic de salinitate sunt ideale pentru fazele timpurii, iar cele cu salinitate mai mare sunt potrivite pentru maturare.
3. Gestionarea salinității ridicate: Dacă EC-ul depășește valorile optime, aplicați soluții specifice pentru a reduce salinitatea și a preveni toxicitatea.

Electroconductivitatea solului este un instrument de bază, iar gestionarea acesteia poate face diferența între o cultură slabă și una de succes, cu fructe de înaltă calitate.