Fertilizarea plantațiilor viticole începe cu fertilizarea de bază. Ulterior, pentru a asigura plantele cu aportul necesar de nutrienți, pe parcursul sezonului se intervine etapizat.
Sergiu Tutovan, doctor în științe agricole a menționat pentru Agrobiznes despre principalele etape de administrare și aplicare a fertilizanților în condițiile din anul curent.
„Îngrășămintele organice sunt absolut necesare, pe lângă faptul că aduc un plus de materie nutritivă în sol, îmbunătățesc structura solului, capacitatea acestuia de acumulare și regenerare, îmbunătățesc microflora și fauna, care ulterior lucrează în favoarea plantației”.
Normele de administrare a îngrășămintelor sunt individuale și depind, în mare parte, de rezultatele pe care le arată analiza solului.
Astfel că, solurile mai sărate necesită mai multe îngrășăminte, iar cele nisipoase mai puține.
Fertilizarea plantațiilor viticole cu îngrășăminte solide administrate în sol este recomandat a fi realizată toamna sau primăvara.
„Dacă e să vorbim despre fertilizanții cum sunt superfosfatul, clorura de potasiu, atunci este nevoie de îi administrat în toamnă, deoarece până primăvară fosforul devine accesibil, iar clorul se spală în orizonturile adânci. Menționez aici că vița de vie „detestă” clorul”.
La moment, există o serie de formule de îngrășăminte care conțin azot, fosfor, potasiu (amofosca) și sulf. În prezența sulfului, azotul se asimilează mult mai bine și mai complet. În acest amestec se mai conțin câteva mezoelemente (zinc, cupru) care la fel sunt benefice pentru vița de vie.
În plus, acesta este foarte solubil și toate elementele sunt accesibile plantelor. Se administrează la adâncimea de circa 25-30 cm, astfel ca să nu fie afectat sistemul radicular și este recomandat mai ales în cazul plantațiilor pe rod (anul 5-6), cât mai aproape de mijlocul rândului, deoarece rădăcinile lucrătoare sunt situate anume acolo.
„Nu este recomandat să fie administrat aproape de tulpină, deoarece acolo sunt arterele principale și am putea să le traumăm și să aducem astfel o daună mare butucului”.
În cazul viilor care sunt irigate și au sistemul de suport Pergola, se recomandă administrarea îngrășămintelor prin intermediul fertigării, adică odată cu apa de irigat.
Acest procedeu se realizează eșalonat, fragmentat, în dependență de fenofază în care se află plantele.
„Azotul, spre exemplu, se administrează în prima fază, până la înflorire, când vița de vie are nevoie să crească. După care se pune accentul pe fosfor, care este elementul fructificării, sub influența lui are loc o depunere mai bună a formațiunilor roditoare pentru anul viitor. În ultima fază se administrează potasiul, care asigură acumularea de zahărului în bobițe și amidon pentru rezistența în timpul iernii”.
Prin aceeași metodă se administrează și calciu ca element care servește drept un material de construcție pentru pereții celulari și asigură rezistența plantelor la boli și dăunători.
Totodată, îmbunătățește capacitatea de păstrare și transportare a strugurilor.
Un lucru de care trebuie să se țină cont este faptul că elementul calciu este foarte bine de-l administrat în combinație cu siliciu.
La fertilizarea foliară cu microelemente înainte de înflorire se recomandă a se administra bor, după care fosfor, pentru a stimula depunerea inflorescențelor pentru anul viitor.
La coacere trebuie de aplicat potasiu, pentru a stimula acumularea zahărului în bobițe.
Expertul spune că, este important ca producătorii să înțeleagă că ei nu sunt concurenți, dar colegi, iar pentru a ajunge să comercializeze produsele sale în rețele mari, trebuie să producă marfă omogenă, calitativă și în cantități cât mai mari.
De aici rezumă ideea că ei trebuie să se asocieze și să realizeze aceleași lucrări la timp.
Comentarii