Primele zile de viață ale rățuștelor reprezintă una dintre cele mai sensibile etape din întregul ciclu de creștere.
Chiar dacă sunt considerate mai rezistente decât puii de găină, rățuștele au cerințe specifice, în special în ceea ce privește accesul la apă, umiditatea din adăpost și tipul de hrană administrat.
Orice greșeală în această perioadă se reflectă rapid în pierderi, stagnări de creștere sau probleme de sănătate.
Îngrijirea corectă încă din primele 7-10 zile asigură o dezvoltare uniformă, o rată ridicată de supraviețuire, iar ulterior o valorificare mai bună.
Cum trebuie pregătit adăpostul pentru rățuște
Înainte de populare, spațiul destinat rățuștelor trebuie pregătit atent.
Adăpostul trebuie să fie curat, dezinfectat și bine uscat, deoarece umezeala este unul dintre principalii factori de risc în această etapă.
Se recomandă utilizarea unui așternut absorbant, precum rumegușul sau paiele tocate, care trebuie menținut permanent uscat și afânat.
Spre deosebire de alte specii, rățuștele au tendința de a uda excesiv zona din jurul adăpătorilor, ceea ce impune o atenție sporită asupra igienei.
Ventilația trebuie să fie eficientă, dar fără curenți de aer. Oscilațiile de temperatură sau curenții reci pot duce rapid la stres termic și îmbolnăviri.
Temperatura necesară rățuștelor
În primele zile de viață, rățuștele nu își pot regla eficient temperatura corporală, motiv pentru care sursa de căldură este cea decisivă.
Temperatura trebuie menținută la aproximativ 28-30°C în primele 4-5 zile, după care se reduce treptat.
Ajustarea trebuie se face după termometru, dar și în funcție de comportamentul păsărilor.
Rățuștele care se adună în grupuri compacte indică o temperatură prea scăzută, în timp ce dispersarea excesivă și respirația accelerată pot semnala supraîncălzirea.
Observarea atentă a acestor semne permite corectarea rapidă a microclimatului.
Cu ce hrănim rățuștele în primele zile de viață
În primele 24 de ore, rățuștele utilizează rezervele nutritive din ou, motiv pentru care nu este necesară administrarea imediată de hrană solidă.
În schimb, accesul la apă proaspătă este strict necesar. După această perioadă, se introduce treptat hrana.
Cea mai sigură opțiune este furajul starter, formulat special pentru păsări tinere, care asigură un aport echilibrat de proteine, vitamine și minerale.
În gospodării, se pot utiliza și alternative precum oul fiert mărunțit, brânza proaspătă în cantități mici sau cerealele măcinate fin.
După câteva zile, se pot introduce verdețuri tocate, care contribuie la dezvoltarea sistemului digestiv.
Hrana trebuie administrată în porții mici și dese, de până la 5-6 ori pe zi în prima săptămână, pentru a evita risipa și alterarea.
Accesul la apă în primele zile de viață a rățuștelor
Un aspect care diferențiază semnificativ rățuștele de alte păsări este nevoia lor constantă de apă.
Aceasta este necesară pentru hidratare și pentru digestie corectă.
Adăpătorile trebuie să permită rățuștelor să-și clătească ciocul, însă fără a le oferi posibilitatea de a intra complet în apă.
Udarea excesivă a penajului în primele zile poate duce la pierderea temperaturii corporale și apariția problemelor de sănătate.
Din acest motiv, accesul la bălți, iazuri sau recipiente mari cu apă este strict interzis în primele două săptămâni de viață.
Igiena la rățuștele mici
Rățuștele sunt mult mai sensibile la condițiile de umiditate decât la temperaturi ușor mai scăzute.
De aceea, așternutul trebuie schimbat ori de câte ori devine umed, iar adăpătorile și hrănitorile trebuie curățate zilnic.
Mediul umed favorizează dezvoltarea bacteriilor și apariția bolilor digestive sau respiratorii.
Spațiul și densitatea potrivită pentru rățuște
În primele zile, rățuștele pot fi crescute la o densitate mai mare, însă supraaglomerarea trebuie evitată.
Lipsa spațiului duce la stres, competiție pentru hrană și apă, dar și la dezvoltare neuniformă.
Pe măsură ce cresc, spațiul trebuie suplimentat, astfel încât fiecare pasăre să aibă acces facil la hrană și condiții optime de mișcare.
Pentru rășuștele mici, valorile orientative de densitate sunt:
- 0–10 zile: 30–36 rățuște/m²;
- 10 zile – 3 săptămâni: 12–14 rățuște/m²;
- 3–8 săptămâni: 6–7 rățuște/m².
Aceste valori includ și spațiul ocupat de hrănitori și adăpători, deci în practică este recomandat să se lase chiar puțin mai mult loc.
Adaptarea treptată la mediul exterior
După prima săptămână de viață, în condiții de temperatură favorabilă și vreme uscată, rățuștele pot fi scoase pentru perioade scurte în aer liber.
Această etapă contribuie la întărirea organismului și la o dezvoltare mai bună.
Accesul la apă pentru înot trebuie însă amânat până când penajul devine suficient de dezvoltat, de regulă după 2–3 săptămâni.
Contează rasa în primele zile de viață?
În primele 7-10 zile de viață, necesitățile de bază ale rățuștelor sunt similare indiferent de rasă.
Totuși, anumite diferențe pot influența ritmul de creștere și sensibilitatea la condițiile de întreținere.
Rasele de carne, precum rațele Pekin, sunt caracterizate printr-o creștere rapidă și un consum mai mare de hrană încă din primele zile.
Acestea valorifică foarte bine furajele, dar sunt mai sensibile la variațiile de temperatură și la excesul de umiditate, ceea ce impune un control mai strict al microclimatului.
În cazul raselor mixte sau pentru ouă, cum este Khaki Campbell, rățuștele sunt, în general, mai active și ușor mai rezistente, însă necesită o atenție sporită la echilibrul nutrițional pentru a susține dezvoltarea ulterioară.
O categorie aparte o reprezintă rasele rustice sau locale, inclusiv rața leșească, care sunt mai adaptabile la condiții variate și mai puțin sensibile la stres.
Totuși, acestea au un ritm de creștere mai lent comparativ cu rasele specializate. În practică, diferențele dintre rase devin mai evidente după primele două săptămâni de viață.
În această perioadă inițială, respectarea condițiilor de bază rămâne factorul decisiv pentru supraviețuire și dezvoltare uniformă, indiferent de tipul de rață crescut.
Sursa imaginilor din articol: canva.com.
Comentarii