Există mai mulţi indicatori ce ţin de temperaturile negative, care au o importanţă majoră pentru viţa de vie şi care tebuie de luat în vedere în decizia de cultivare a viţei de vie:
- temperaturile minime absolute anuale ale temperaturii aerului şi solului;
- datele înregistrării îngheţurilor de primăvară şi de toamnă;
- durata perioadei fără ger.
Vorbind despre influenţa temperaturilor scăzute asupra viţei de vie, putem evidenţia următoarele calităţi:
- rezistenţa la ger – la temperaturile minime absolute;
- rezistenţa la iernare – la toţi factorii iernii;
Influenţa negativă a gerului asupra plantei constă în atragerea apei din celule în spaţiile intercelulare, unde ea se poate transforma în gheaţă.
Aşadar, cu cât este mai înaltă capacitatea de reţinere a apei, cu atât planta este mai rezistentă faţă de acţiunea temperaturilor scăzute.
Rezistenţa la iernare este o proprietate specifică fiecărui Soi. În funcție de gradul de rezistenţă la ger, în contextul condiţiilor climaterice ale Republicii Moldova, ele au fost divizate în 5 grupe:
- rezistente la ger, rezistă – 25…-30 grade C, pieirea ochilor constituie 50%;
- relativ rezistente la ger, rezistă – 23…-24 grade C;
- cu rezistenţă mijlocie la ger, rezistă – 21…-22 grade C;
- cu rezistenţă slabă la ger, rezistă – 19…-20 grade C;
- nerezistente la ger, rezistă – 17…-18 grade C.
Rezistenţa temperaturile joase sau la iernat este un factor determinant în alegerea soiului de struguri pentru masă.
Totuşi, care este soluţia, în cazul necesităţii cultivării soiurilor cu rezistenţă slabă sau nerezistente la ger?
În cazul cultivării soiurilor cu rezistenţă slabă sau nerezistente la ger, trebuie de conformat la sistemul de cultivare protejat al viței de vie – forme speciale şi protecţia cu un strat de sol.
Indicele temperaturii (media minimului absolut) serveşte drept criteriu pentru stabilirea hotarelor viticulturii protejate. S-a stabilit că, dacă temperaturile critice (specifice fiecărui soi) se repetă mai des decât o dată la 10 ani, viţa de vie trebuie cultivată după sistemul protejat.
În cazul tăierii şi formării butucilor în sistemul protejat, este necesar de luat în considerare că:
- formele să fie adaptate de condus pe spalier;
- formele să fie comode pentru îngropatul şi dezgropatul mecanizat al lor;
- să fie acomodate, pentru a nu fi vătămate des.
Formele speciale cultivate pentru sistemul protejat sunt caracterizate mai des prin lipsa tulpinii (sau foarte joasă) – formarea unor braţe lungi, permanente, oblice faţă de nivelul solului, practicându-se următoarele forme: evantai, evantai cu multe braţe, modovenească de spalier, cordon oblic (Merjanian, din Cubani), etc.
Cel mai des sunt utilizate formele evantai – caracterizate prin trei sau mai multe braţe, pe care sunt amplasate verigi de rod – ce permit reglarea încărcăturii cu rod. La ele pot fi înlocuite sau reînnoite unele părţi ale butucului fără reducerea productivităţii sau vătămarea plantei.
Ele pot fi mai multe variaţii: unilaterale (mai des pentru îngropatul mecanizat), bilateral, cu braţe scurte, medii sau lungi în funcție de schema de cultivare.
Vezi și Gable, Pergola sau sistemul tradițional la vița de vie? Avantaje și diferențe.
Îngropatul şi dezgropatul necesită un efort mare şi multe braţe de muncă, de aceea procesul se poate mecaniza sau trebuie de atras atenţie la alegerea soiului şi terenului de plantare.
Trebuie de menţionat că, cu toate că sunt cele mai solicitate pe piaţă, majoritatea soiurilor apirene cultivate în lume sunt caracterizate printr-o rezistenţă slabă la ger (Automn Royal, Superior Seedless (Sugraone), Crimson Seedless, seria ARRA sau Sun World, etc).
Astfel, unica soluţie pentru cultivarea lor sau altor soiuri cu seminţe cu calităţi deosebite (Italia, Michele Pallieri, Red Globe, etc) este cultivarea în sistemul protejat.
V-ar putea fi util și articolul despre Cotorâtul sau copcitul la viţa de vie – când și de ce se face.
Comentarii