Care sunt principalele probleme cu care se confruntă sectorul zootehnic din Republica Moldova, cum susține și cum se implică statul în dezvoltarea acestui sector, cât de ușor este să-ți lansezi o afacere și unde ajunge produsul finit am aflat de la Valentin Roșca, consultant principal al Direcției politici de producție, procesare și reglementare a calității produselor de origine animalieră din cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.
În ce măsură și sub ce formă statul se implică în dezvoltarea sectorului zootehnic?
„Zootehnia trebuie percepută, la fel ca oricare business din economia națională, iar statul supraveghează și indirect se implică în dezvoltarea sectorului zootehnic. Prin pârghii financiare, statul subvenționează sectorul zootehnic, la fel ca și celelalte ramuri ale agriculturii, din Fondul Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural. Dacă să vorbim, în special despre zootehnie, atunci subvențiile sunt acordate pentru construcția/reconstrucția și utilarea fermelor zootehnice și aici accentuez că în cazul bovinelor subvenția este în valoare de 50% din costul proiectelor. În cazul ovinelor și caprine subvenția va constitui 30%. În cazul celorlalte specii de animale vorbim despre utilarea fermelor. Se oferă subvenții și pentru procurarea animalelor de prăsilă. În cazul procesării, la fel producătorii pot beneficia de subvenții pentru utilarea atât a abatoarelor, cât și a unităților de procesare a producției de origine zootehnică”.
Ce alte mecanisme are statul, ministerul de intervenție și suport pentru sectorul zootehnic?
„Înafară de Fondul Național de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural, mai există programele donatorilor străini, care prin proiecte de asistență tehnică acordă sprijin inclusiv și producătorilor agricoli din sectorul zootehnic (Proiectele Băncii Mondiale, Băncii Europene pentru dezvoltare, programul ENPARD, USAID, PARE 1+1) care își corelează acțiunile lor cu politicile sectoriale promovate de MADRM. Totodată, menționez că sistemul de asigurare a animalelor este o acțiune care trebuie practicată și este obligatorie în cazul subvenționării producătorilor agricoli. Regulamentul de subvenționare, mai prevede printre altele și subvenționarea primei de asigurare în proporție de 50%”.
Ce modificări ar trebui operate în legislația actuală?
„Putem menționa că este nevoie de o Lege nouă a zootehniei, care să corespundă situației actuale și la acest capitol menționez că Direcția de ramură din cadrul Ministerului, deja a elaborat un proiect de lege care se află în faza de promovare, care va stabili unele noutăți pentru sectorul zootehnic, va facilita dezvoltarea unui sector zootehnic modern cu animale înalt productive și care va crea condiții mai bune pentru acest sector. Totodată, se elaborează Programe de dezvoltare pentru fiecare sector. În acest context, se află în faza de elaborare Programul Național de Dezvoltare a Sectorului de lapte, carne, piscicultură și a apiculturii. În baza acestor Programe vor fi elaborate și Planuri de acțiuni ce vor stabili activități concrete ce trebuie întreprinse pentru crearea condițiilor mai bune în acest sector. Conform Planului de activitate a Ministerului și Guvernului aceste Programe trebuie să fie aprobate până la finele acestui an”.
Câte abatoare avem la moment?
„La moment, există doar câteva abatoare modernizate, dar în general în Republica Moldova avem peste 500 de puncte de sacrificare (nu sunt abatoare utilate conform standartelor). Problemă e că din punctele de sacrificare nu putem face exporturi, acestea oferă doar unele condiții primare unde se pot sacrifica animalele”.
Cât de atractivă este piața sectorului zootehnic pentru investitorii străini?
„Pentru investitorii străini, consider că este un sector destul de atractiv ținând cont de faptul că este unul încă puțin dezvoltat. La moment, dacă să ne referim la producția zootehnică atunci cu producția autohtonă noi asigurăm doar 60% din carnea de porc, doar 50% din laptele de vacă și doar 60% din carnea de pasăre. Avem unde să ne dezvoltăm, sunt condiții, doar că ar trebui investiții pentru a crea unități de producere modernizate care să dea o rentabilitate”.
Care este cauza că Republica Moldova nu poate să-și asigure piața internă cu produse autohtone?
„Problema constă în importurile masive, dacă nu ar fi importuri producătorii autohtoni ar asigura sută la sută piața internă. La moment, avem importuri masive de carne de pasăre, carne de porc, lapte și produse lactate. Sectorul de lapte și produse lactate este un sector mai dificil, pentru al dezvolta este nevoie de o perioadă mai lungă de timp, astfel că suntem nevoiți să importăm. Dacă ne referim la carne atunci la noi se produce suficient, dar este nevoie de a stopa importurile, astfel în scurt timp sectorul zootehnic din Republica Moldova ar putea să asigure total consumul intern al țării”.
Care ar fi instituția care ar trebui să monitorizeze și să reglementeze importul de mărfuri zootehnice?
„Piața trebuie să fie monitorizată de mai multe instituții”.
Cât de ușor este pentru un tânăr să-și inițieze o afacere în sectorul zootehnic și dacă există careva programe pentru susținerea acestora?
„Zootehnia nu este un domeniu ușor, în special pentru tineri. După cum este menționat în Regulamentul de subvenționare, atât tinerii fermieri, cât și femeile fermier pot obține subvenții majorate cu 15%. Recent, a fost elaborat un proiect de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la plățile în avans. Plățile în avans se vor acorda tinerilor fermieri sau femeilor fermieri care lansează un strat-up, iar subvenția acordată va constitui 65% (50% subvenția clasic și 15% subvenția majorată). Astfel, se va soluționa problema disponibilității surselor financiare care trebuie din start să dispună tânărul femier”.
Principalele probleme cu care se confruntă ramura zootehnică?
„Problemele din ramura zootehnică le putem împărți în mai multe compartimente. Una din principalele probleme, caracteristice pentru întreg sectorul agricol, este piața de desfacere, adică importurile masive de carne, produse lactate. Importurile restricționează mult piața de desfacere. Crescătorii de ovine se confruntă cu problema lipsei pășunelor și fânețelor. Aceste probleme apar în special din cauza că, Regulamentul pivind pășunatul și cositul stabiliște că pășunile și fânețele sunt în gestiunea autorităților publice locale. Iar conducătorii locali, deseori nu țin cont de solicitările crescătorilor de animale și schimbă destinația terenurilor pentru pășuni și fânețe. Respectiv, crescătorii rămân fără suprafețe disponibile unde ar putea paște animalele. Regulamentul dat mai prevede că autoritățile locale trebuie să gestioneze pășunile, adică acestea trebuie să le amelioreze calitatea pășunelor. O altă problemă invocată în petiții este faptul că lâna de oaie nu este un produs solicitat, aceasta este aruncată, sau arsă, dar nu este valorificată. Cauza constă în faptul că pășunele nu sunt ameliorate, sunt murdare, investate cu buruiene care impurifică lâna, respectiv nimeni nu are nevoie de un produs necalitativ. Pentru a obține lână de calitate este necesar ca pășunele să fie curate, cultivate cu ierburi care se consumă de către animale. Deținătorii de animale se mai confruntă și cu lipsa bazei furajere. În Republica Moldova, deținătorii de animale și producătorii de cereale sunt diferiți. Respectiv, producătorii de cereale cum au recoltat roada o vând, pentru că trebuie să-și restituie cheltuielile. Cerealele sunt exportate, ca mai apoi crescătorii de animale să importe cerealele, dar deja la un alt preț. O problemă destul de gravă, în special pentru crescătorii de animale pentru lapte și carne sunt cotele TVA. Am constatat că producătorii nu cunosc despre existența sitemului de subvenționare disponibil și pentru sectorul zootehnic”.
Care este sau ar trebui să fie instituția responsabilă de realizarea echilibrului dintre producătorii de cereale și crescătorii de animale?
„Atât sectorul zootehnic, cât și cel de creștere a cerealelor sunt afaceri private și nici o instituție, în condițiile economiei de piață, nu se poate implica. Ar fi posibil doar la nivel de monitorizare, sau recomandare. Aceste probleme pot fi soluționate prin asociere. Eu cred că la nivel de asociație se pot stabili unele contracte de lungă durată. Adică crescătorul de cereale, la momentul semănăturii deja să cunoască că roada va fi achiziționată de un anumit crescător de animale. Prin intermediul asociațiilor, contractelor de lungă durată se pot soluționa o mare parte din problemele menționate mai sus”.
Câte asociații ale producătorilor din sectorul zootehnic avem la moment și cât de funcționale sunt acestea?
„Avem asociații în toate domeniile, însă lucrative sunt destul de puține”.
Dacă să vorbim despre preluarea anumitor practici de succes implementate în țările vecine la cine ați face referință în primul rând?
„Cu siguranță am putea prelua unele politici de succes din țările vecine. Politica statului, însă este orientată spre creșterea animalelor în ferme, animalele trebuie scose din gospodăria casnică, din localitate în extravilan. Respectiv, prin politicile sectoriale se urmărește crearea fermelor zootehnice unde se pot aplica tehnologii moderne, cu utilaje moderne, cu reducerea cheltuielilor pentru munca manuală”.
Cât de accesibil este exportul de carne în țările CSI?
„Exportul în țările CSI, până în anii precedenți se făceau în mare parte în Federația Rusă, Ucraina. În țările CSI animale în masă vie, practic nu se exportă. Acestea se exportă mai mult în țările Arabe, dar există o problemă deoarece prețul pentru animalele vii este mai mic, și însuși procedura de export este mai costisitoare, respectiv și veniturile din exportul de animale vii nu sunt acelea pe care le așteaptă producători”.
Cum e cu exportul de carne pe piețile UE?
„Până la momentul dat, nu este posibil de a face export de carne în țările UE. În alte țări ale lumii este posibil, în special în țările Arabe, fiind o destinație țintă. Dar trebuie respectate un set de cerințe care sunt incluse în Legislația sanitar-veterinară în vigoare. Totodată, este nevoie de acceptul autorităților, în special Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA). În primul rând, producătorul trebuie să dețină autorizația sanitar-veterinară de funcționare. Există un set de documente (pachetul de igienă) care stipulează clar regulele care trebuie respectate pentru a putea face exporturi de carne peste hotarele țării”.
Ce trebuie să facă, pas cu pas, un tânăr care își deschide o afacere cu bovine?
„În primul rând, trebuie să-și înregistreze activitate. După care trebuie să obțină autorizația veterinar-sanitară de funcționare. Animalele trebuie să fie înregistrate, totodată să realizeze o evidență zootehnică a animalelor și produselor pe care le obține. Dacă vorbim despre carne, acestea trebuie sacrificate în abatoare autorizate. Dacă facem referire la exportul cărnii în Federața Rusă atunci Rospotrebnadzor are o listă de abatoare recunoscute (nu poate fi sacrificat animalul în oricare abator, chiar dacă este unul modern, el trebuie să fie recunoscut și de autoritatea rusă). Trebuie să respecte toate normele zoo-veterinare, ce ține de vaccinări, tratamente. Trebuie să fie respectate perioadele de repaos în urma tratamentelor. În fiecare raion sunt subdiviziuni teritoriale ale ANSA, unde sunt specialiști care pot să acorde consultanță în domeniu, respectiv care sunt pașii care trebuie urmați. Pentru exportul animalelor vii trebuei să fie încheiate acorduri între autoritățile responsabile din țări. Recent, au fost încheiate acorduri cu unele țări arabe”.
Comentarii