Ministra agriculturii și industriei alimentare, Ludmila Catlabuga, a vorbit astăzi despre situația fermierilor care riscă să ajungă în insolvență sau se confruntă deja cu executări silite.
Mesajul ei atinge două teme importante pentru sector: oprirea ridicării de bunuri de la fidejusori și introducerea unei perioade de protecție în care executarea silită să fie suspendată, cu condiția ca fermierul să vină cu un plan de restructurare bine construit.
Ludmila Catlabuga subliniază, în primul rând, că soluțiile nu țin doar de Ministerul Agriculturii, ci și de Ministerul Justiției și de alte instituții financiare.
Potrivit ei, există deja „un proiect ce urmează a fi îmbunătățit și promovat în continuare”, iar scopul acestuia este „să oprim acele executări silite și să nu avem ridicare de bunuri de la fidejusori”.
Mesajul către fermieri este dublu:
- pe de o parte, statul încearcă să pregătească un mecanism de protecție, astfel încât executările silite să poată fi suspendate pe o anumită perioadă;
- pe de altă parte, această protecție va funcționa pentru cei care vin cu un plan de restructurare serios, acceptabil pentru creditori și pentru instanță.
Ministra precizează și un aspect important din punct de vedere juridic: perioada de protecție nu șterge datoria.
Fermierul nu este „scos” din obligațiile pe care le are față de creditori, ci primește timp pentru a le achita într-o altă structură, prin reeșalonare, restructurare și, eventual, prin ajustări ale modelului de afacere.
Tot în acest context, ea menționează discuțiile cu Banca Națională pentru un alt pachet de modificări ce ține de finanțarea în sectorul agricol.
Pornind de la declarațiile ministrei și de la cadrul actual al Legii insolvabilității, articolul de mai jos își propune să traducă această discuție în pași practici pentru fermieri.
Ce înseamnă, în termeni simpli, „perioadă de protecție”
În logica legii insolvabilității, o perioadă de protecție presupune, în principal, suspendarea urmăririlor individuale și a executărilor silite, pentru ca debitorul să poată:
- să își evalueze situația financiară;
- să negocieze cu creditorii;
- să pregătească și să aplice un plan de restructurare.
Proiectul la care face referire ministra ar putea, în mod firesc, să introducă sau să detalieze un astfel de mecanism dedicat fermierilor, mai ales în contextul în care executările silite asupra terenurilor, tehnicii agricole sau bunurilor personale ale fidejusorilor pot distruge definitiv capacitatea de producție a unei gospodării agricole.
Important este că protecția este temporară și condiționată. Ea funcționează doar ca fereastră de timp în care fermierul trebuie să demonstreze că merită această șansă, printr-un plan credibil.
Ce înseamnă „plan de restructurare”
Ministra spune: „fermierii trebuie să aibă un plan de restructurare clar, astfel încât să oprim executările”.
Pentru un fermier, un plan de restructurare ar trebui să cuprindă, în mod realist:
- o imagine financiară completă: datorii față de bănci, furnizori, stat, leasinguri, credite de la persoane fizice, garanții personale (fidejusiuni);
- fluxuri de numerar pe următoarele sezoane: ce suprafețe sunt lucrate, ce culturi vor fi semănate, ce producții estimative sunt posibile și la ce prețuri medii;
- măsuri de reducere a presiunii financiare: renegocierea ratelor, prelungirea scadențelor, conversia unor datorii în angajamente pe termen mai lung, vânzarea unor active care nu sunt vitale pentru producție;
- eventuale schimbări de structură a producției: trecerea la culturi cu risc mai mic sau cu costuri de producție mai reduse, asocierea cu alți fermieri, contracte pe termen lung cu procesatori sau comercianți.
Un astfel de plan, chiar înainte ca legea să fie modificată, este util în orice discuție cu banca, cu furnizorii sau cu executorul judecătoresc.
El arată că fermierul caută soluții de plată, în ritmul pe care îl permite agricultura.
Recomandări pentru fermierii în dificultate
Pentru cei care au deja presiuni din partea creditorilor sau sunt în prag de executare, câteva direcții practice devin imediate.
În primul rând, este necesară o discuție serioasă cu un jurist sau un consultant familiarizat cu Legea insolvabilității.
Fără o imagine exactă a datoriilor și a bunurilor, niciun plan de restructurare nu are șanse. Fermierul trebuie să știe cine sunt creditorii săi, ce tip de garanții au și ce riscă efectiv să piardă, inclusiv ca persoană fizică, dacă a semnat fidejusiuni.
În al doilea rând, comunicarea cu creditorii. Băncile și furnizorii pot accepta, mai ales într-un context politic și social sensibil, reeșalonări și amânări.
Orice cerere de suspendare a executării, de ajustare a ratelor sau de reconfigurare a contractului are mai multă greutate dacă este însoțită de cifre și de un plan scris.
În al treilea rând, fermierii care sunt deja în proceduri de executare silită trebuie să fie atenți la documentele pe care le semnează.
Orice „înțelegere” improvizată, în lipsa unui sfat juridic, poate agrava situația. O eventuală perioadă de protecție introdusă prin lege va avea, cel mai probabil, condiții și termene stricte.
De aceea, este important ca fermierul să nu accepte acte care îl pun într-o poziție și mai vulnerabilă decât este acum.
În al patrulea rând, cei care simt că nu mai pot ține pasul cu datoriile ar trebui să ia în calcul, la timp, procedura de restructurare prin lege și să nu aștepte până când toate bunurile ajung la licitație.
Legea insolvabilității permite depunerea cererii chiar din faza de dificultate financiară, nu doar când nu se mai poate plăti nimic.
Cine intră în procedură la timp are mai multă marjă de negociere decât cel care a lăsat să curgă executările silite fără reacție.
Modificările care pot opri temporar executările silite și pot proteja fidejusorii trebuie să fie integrate în:
- legislația insolvabilității;
- legislația privind executarea silită;
- regulile de prudență bancară.
Dacă aceste schimbări vor fi adoptate, ele pot crea un regim special sau cel puțin mai adaptat pentru sectorul agricol, în care riscurile climatice și de piață sunt mult mai mari decât în alte domenii.
Comentarii