Irigarea culturilor agricole, în condițiile în care seceta a devenit un fenomen frecvent întâlnit, a devenit absolut necesară. Pentru culturi există două tipuri de udări necesare de realizat: de aprovizionare și de vegetaţie.
Udările de aprovizionare
Udările de aprovizionare se aplică toamna, pentru culturile ce se însămânţează toamna, în regiunile unde în perioada 1 octombrie – 1 aprilie cad mai puţin de 250 mm precipitaţii. De asemenea, aceste udări se aplică la culturile ce se însămânţează primăvara mai târziu (15 aprilie—10 mai) în regiunile în care precipitaţiile din iarnă nu sunt suficiente. Udările de aprovizionare se fac cu 5-20 zile înainte de semănat.
Irigarea de aprovizionare din toamnă contribuie la îmbunătățirea regimului termic al solului, favorizând o bună vegetație a plantelor oricărei culturi și pregătirea lor pentru iernare.
În multe cazuri, udarea de aprovizionare are și o importanță specifică. Astfel, în gospodăriile asigurate insuficient cu apă se efectuează doar udarea de aprovizionare la grâul de toamnă, sfecla pentru zahăr, cartof, floarea soarelui și alte culturi.
Norma de udare la irigarea de aprovizionare se stabilește, luându-se în considerație adâncimea necesară a umectării subsolului (care trebuie să coboare sub nivelul masei principale a sistemului radicular), rezerva de umiditate a solului, în momentul udării, apa ce va proveni din precipitații, masa volumetrică și capacitatea de câmp pentru apă.
Pentru calcularea normei se va folosi formula:
m = 100 h. a. (R – V) – KP + n
unde:
- m – este norma de apă m3/ha;
- h – adâncimea de umectare a solului, m;
- a – masa volumetrică a solului, t;
- R – conținutul de umiditate a solului %, față de masa solului uscat;
- V – umiditatea solului înainte de udare, %;
- P – cantitatea medie, multianuală a precipitaților (pe perioada detoamnă – iarnă), m3;
- K – coeficientul folosirii precipitaților;
- 3n – pierderile de apă din sol, după udare, până la venirea iernii m /ha.
Norma aproximativă a udărilor de aprovizionare (mii m3/ha) în Moldova
Udarea înainte de semănat
Udarea înainte de semănat, se aplică cu puțin timp înainte de semănat, când stratul de sol (patul germinativ) este uscat excesiv și nu asigură o răsărire uniformă a plantelor, dar nici o vegetație normală a plantelor răsărite.
Aceste situații apar în primăverile foarte secetoase, urmate după toamne secetoase și ierni sărace în zăpadă, pentru culturile semănate în ultima epocă, porumb, soia, etc. sau după perioade lungi de secetă din timpul verii, în cazul semănăturilor de toamnă destul de frecvent întâlnite în Moldova.
Adâncimea de umectare se stabilește pentru valoarea de 0,4 – 0,5 m. În numeroase cazuri, irigarea dinaintea semănatului este și una de aprovizionare, în cazul culturilor succesive – porumb, cartof de vară etc. În aceste cazuri se ia în calcul adâncimea de umectare la 0,7 – 1 m adâncime.
Udarea de umezire
Udarea de umezire (Irigarea) prin infiltrație laterală (orizontală) -îmbunătățește regimul de apă al straturilor superioare ale solului. Acest fel de irigare se aplică dacă stratul superficial al solului este uscat și semințele nu încolțesc sau ar rezulta o răsărire neuniformă. Norma de udare în aceste 3 cazuri este de 150 – 200 m3/ha.
Udările de vegetaţie
Udările de vegetaţie se fac în timpul vegetaţiei plantelor în scopul realizării unui regim de apă favorabil vegetației în stratul activ al solului (stratul de sol cu peste 70% din sistemul radicular).
Cerinţele plantelor faţă de apă
Se împart în trei grupe:
- Grupa I plantele care cer puţină apă (cereale păioase, leguminoase, etc.) la care intervalul de timp dintre două udări este de aproximativ 33 zile.
- Grupa a II-a cuprinde plante care cer mai multă apă (porumb, sfeclă pentru zahăr, floarea soarelui, cartofi, ierburi perene anul I) la care intervalul dintre două udări este de aproximativ 25 zile.
- Grupa a III-a cuprinde plante care cer apă multă (sfeclă pentru nutreţ, porumb furajer, ierburi perene anul II) la care intervalul între două udări este de aproximativ 20 zile.
Norma de apă la irigarea de suprafață (brazde, fâșii, inundare) este de 600-1200 m3/ha, iar la udarea prin aspersiune de 400 – 600 m3/ha.
Uneori, apare necesitatea de a folosi irigarea în fazele inițiale de vegetație, chiar dacă în stratul superficial al solului există umiditate suficientă, dar în profunzime solul este uscat. În aceste cazuri, plantele sunt expuse pericolului stagnării în creștere și chiar pieirii.
Udarea prin aspersiune cu o normă de apă de 150 – 200 m/ha îmbunătățește considerabil condițiile de dezvoltare a culturilor și contribuie la păstrarea desimii normale a plantelor.
Comentarii