De mai bine de trei decenii, agricultura Republicii Moldova funcționează într-un tipar care s-a repetat dureros de multe ori.
Când situația devine critică, fermierii ies în stradă, obțin anumite promisiuni și revin în câmp, fără ca problemele structurale să fie rezolvate. Acest mecanism a menținut sectorul fragmentat, reactiv și slab reprezentat.
Intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2026, a Legii camerelor agricole deschide însă o etapă diferită.
Din perspectiva Asociației Exportatorilor și Importatorilor de Produse Agricole și Cerealiere „Agrocereale”, această lege este o oportunitate de a trece de la protest la decizie, de la reacție la construcție instituțională.
De la asociații private la o instituție cu putere legală
„Astăzi, agricultura este reprezentată de asociații de profil active și implicate. Limita lor majoră este însă statutul privat. Consultarea de către autorități rămâne opțională.
Camera agricolă schimbă radical acest raport. Legea prevede că Guvernul este obligat să solicite avizul Camerei Agricole pentru orice politică din domeniu. Astfel, fermierii nu sunt simpli solicitanți, ci parte a procesului decizional.
Diferența dintre o asociație și o cameră agricolă este diferența dintre a fi auzit și a fi obligat să fii ascultat”, subliniază Iurie Rija.
Temerea de birocrație și lecțiile din afara țării
Una dintre cele mai mari îngrijorări ale fermierilor este riscul apariției unei structuri birocratice, politizate și ineficiente.
Experiența României este adesea invocată, unde camerele agricole au devenit dependente de bugetul de stat și vulnerabile politic.
„Poziția Agrocereale este însă fermă: modelul românesc nu trebuie copiat. Exemplele relevante sunt Austria, Polonia și Ungaria, unde camerele agricole sunt puternice tocmai pentru că sunt finanțate de fermieri și lucrează exclusiv pentru ei”.
Independența începe cu finanțarea proprie
Subiectul cotizațiilor este sensibil, dar abordarea trebuie să fie una rațională. O cameră agricolă finanțată de stat va fi dependentă de stat. O cameră finanțată de fermieri va fi independentă.
„Nu vorbim despre o taxă, ci despre o investiție în propria protecție. Un fermier singur este vulnerabil. Mii de fermieri organizați într-o cameră agricolă sunt o forță”, explică Iurie Rija. O contribuție anuală modestă, raportată la hectar, poate însemna dreptul de a influența deciziile care afectează agricultura.
Ce câștigă concret fermierul
Întrebarea-cheie rămâne una practică. Ce primește fermierul simplu? Viziunea Agrocereale pornește de la ideea că Camera Agricolă trebuie să preia din povara birocratică. Într-un sistem funcțional:
- dosarele pentru subvenții pot fi pregătite și verificate de specialiștii Camerei, reducând greșelile și întârzierile;
- fermierul are acces la consultanță juridică și tehnică, la specialiști care îi apără interesele;
- Camera devine un partener permanent.
Camera Agricolă nu desființează asociațiile
Un mesaj important transmis de Agrocereale este unul de clarificare. Camera Agricolă nu înlocuiește asociațiile de profil. Ele rămân active și relevante.
Camera este „umbrela”, iar asociațiile devin structuri de expertiză pe domenii specifice. Sectorul cerealier, pomicultura sau zootehnia își păstrează vocea proprie, dar acționează unitar atunci când miza este comună.
Camera Agricolă poate deveni proprietatea fermierilor sau o structură formală fără conținut. Alegerea este una colectivă.
Acest material reflectă poziția Asociației Exportatorilor de Produse Cerealiere „Agrocereale” și reprezintă o invitație la dialog responsabil privind implementarea corectă a Legii nr. 39/2025.
Comentarii