Marian Bîtiu este unul dintre fermierii care acum câțiva ani a decis să investească într-o afacere în zootehnie. Construind o fermă de la zero și investind în aceasta sume mari de bani, activitatea s-a dovedit a fi nerentabilă.
Din cauza multiplelor probleme cu care se confrunta în calitate de producător de lapte, a decis să investească în procesarea laptelui obținut de la cele aproape o sută de vaci pe care le are în ferma sa.
Realizarea acestui obiectiv nu i s-a dat deloc ușor, multă muncă și credite accesate stau în spate. În schimb, de câteva săptămâni, produsele obținute în cadrul „GIFIS–FARM” SRL pot fi găsite în supermarketuri.
Mai multe detalii despre calea parcursă de fermier, aflați în interviul pe care l-am realizat cu fermierul:
Ce v-a determinat să investiți în acest sector și care au fost așteptările?
„Fiind de la țară, am fost condus mai mult de ambiție decât de factorul economic. Însă pee parcurs, când începi să activezi, oricât n-ai studia sectorul, se conturează partea reală a lucrurilor. În primul rând, la deschiderea unei ferme zootehnice trebuie să ținem cont de faptul că animalele importate necesită o perioadă de adaptare, iar materialul genetic nu e mereu unul de cea mai bună calitate.
În momentul în care se schimbă furajele, clima, apar probleme cum ar fi reducerea productivității. În plus, trebuie să ținem cont de faptul că vacile sunt întreținute pe parcursul a 6-7 ani în fermă, respectiv și întreținerea trebuie să fie corespunzătoare pentru a reuși. Aici vorbim de furaje de calitate, tehnologie, specialiști în domeniu, medicamente calitative și altele, adică un complex întreg de măsuri”, spune Marian Bîtiu.
Pe lângă aceste impedimente, cu ce v-ați mai confruntat?
„La capitolul întreținerea animalelor nu aș vorbi de probleme, ci de necesitățile acestora care trebuie satisfăcute. O vacă productivă necesită, precum am mai spus, grijă sporită, asigurarea tuturor nutrienților necesari, microclimei favorabile, ceea ce presupune costuri foarte mari. Din cauza faptului că o bună parte din furaje sunt importate, prețurile sunt mari, respectiv, sinecostul laptelui e destul de înalt.
Totodată, ulterior avem nevoie și de viței, respectiv, trebuie să asigurăm cele necesare pentru vaci, astfel încât să nu fie afectate de condițiile de exploatare. Investițiile inițiale făcute la construcția unei ferme, achiziția animalelor, apoi cele pentru cumpărarea utilajelor și întreținerea vacilor sunt foarte mari, iar experiența țării noastre în dezvoltarea fermelor zootehnice era foarte mică. De aceea, au fost foarte multe lucruri pe care le-am învățat între timp”
Este greu să asigurați întreținerea unei ferme de vaci?
„Cei care cred că un fermier are puține responsabilități și să întreții vacile este ușor, greșește amarnic. Acest sector necesită cunoștințe vaste, inteligență și intervenirea în momentul optim. Aici, trebuie implicare 24/24, trebuie să cunoști cum să formezi corect rațiile, cum să analizezi calitatea furajelor sau să eviți îmbolnăvirea animalelor, mai ales că tratarea acestora, în condițiile în care avem foarte puțini medici veterinari competenți, e anevoioasă”.
Ce ar trebui să cunoască o persoană care dorește să investească într-o afacere zootehnică?
„În primul rând, ar trebui să cunoască faptul că sectorul e marcat de mai multe probleme, astfel că acele calcule făcute în planul de afaceri nu corespund cu realitatea. Spre exemplu, prețurile pentru furaje și alte inputuri necesare în producție s-au scumpit foarte mult, în schimb, prețul laptelui nu s-a majorat astfel încât să acopere aceste cheltuieli.
Schimbându-se prețurile pentru furaje și crescând alte cheltuieli, procesatorii oferă aproximativ aceleași prețuri. Prețul furajelor, medicamentelor, se schimbă foarte des, iar prețul laptelui poate fi negociat o dată la doi ani. În aceste condiții, producătorul de lapte se află între „ciocan și nicovală”, este unicul care trebuie să accepte prețul oferit, fără a stabili de sine stătător un preț ce i-ar asigura profit și bani pentru a investi în continuare. Aici, nu aș vrea să învinuiesc procesatorii, au și ei problemele lor, mai degrabă să scot în evidență faptul că producătorul de lapte nu are nicio variantă avantajoasă”.
Care este potențialul unei ferme de vaci?
„La noi potențialul unei ferme zootehnice nu este nici pe departe valorificat. Spre exemplu, fermierii olandezi sau germani au dezvoltat și vânzările vacilor de prăsilă, producerea biogazului, valorificând dejecțiile de animale. Acei fermieri însă primesc pentru aceasta subvenții, iar fără acestea la noi dezvoltarea acestor subsectoare nu este absolut rentabilă”.
Recent, ați inițiat procesarea laptelui, ce v-a determinat?
„Puterea de negociere a fermierului producător de lapte este foarte mică, astfel, procesarea a fost o necesitate. Acest lucru presupune iarăși investiții foarte mari, accesarea creditelor bancare pe ani buni, însă a fost o măsură necesară, pentru că deja nu puteam abandona ceea ce s-a făcut până acum.
Totuși, atunci când inițiezi procesarea, nu înseamnă că scapi instantaneu de probleme, trebuie fiecare să înțeleagă că și aici este multă muncă, trebuie de învățat cum se produc noi produse, totul e absolut diferit față de producerea materiei prime. Pentru mine însă a fost o soluție. Mi-a luat aproximativ un an planificarea procesării”.
Care ar fi avantajele lansării pe piață a propriului produs?
„Poți garanta calitatea acestuia, astfel și consumatorii au mai multe argumente de ce ar trebui să opteze pentru acesta. Toată materia primă este luată de la fermă, văcuțele produc până la 2,5-3 tone de lapte pe zi. Producem iaurt, lapte, chefir și smântână, adică o gamă suficientă de produse”.
În condițiile în care mai mulți fermieri se confruntă cu aceeași problemă, prețul mic pentru lapte, credeți că procesarea ar fi o soluție și pentru ei?
„Eu nu pot spune că aceasta este o soluție universală, pot doar să-mi împărtășesc experiența. Am mai spus, acest domeniu tot necesită cunoștințe și investiții mari, însă dacă sunt determinați să o facă, le-aș recomanda să se informeze bine. Cred că ar fi o opțiune pentru producătorii care doresc să se asocieze, formează cooperative, astfel ar fi mai ușor de gestionat cheltuielile”.
Produsele lactate marca Gifis deja pot fi găsite în supermarketurile din țară, a fost greu să vă conformați cerințelor?
„Din experiența pe care o am pot spune un lucru, totul este posibil, nimeni nu creează bariere de accesare a supermarketurilor. Da, este o nouă etapă în care trebuie să te implici, să însușești noi reguli, să depășești problemele, dar nu este imposibil.
Este necesar de adaptat gama de produse la cerințele consumatorilor, de promovat produsele finite, de negociat contracte, adică noi provocări cărora trebuie să le faci față. Nicăieri în lume produsele nu sunt luate direct de acasă de către supermarketuri, deci, pentru ca acestea să ajungă pe raft, trebuie de muncit. Mai mult, eu am observat o deschidere față de producătorii autohtoni, nu m-am așteptat. Cred că orice fermier, dacă depune efort, ar reuși”.
Produsele Gifis pot fi găsite în rețeaua de supermarketuri Nr 1.
Comentarii