Musculița albă de seră (Trialeurodes vaporariorum) atacă peste 200 de specii de cultură, preferând vânăta, tomatele, ardeiul gras, castravetele și alte legume importante.
Dacă în zonele temperate musculiţa nu iernează în câmp deschis, apoi în seră și/sau apartamente supravieţuiește în prezenţa plantelor-gazdă și se dezvolta fără pauze; astfel a devenit una din cele mai dăunătoare insecte.
Insecta dezvoltă mai multe generaţii pe an și la număr maxim ajung în anii secetoși sau cu deficitate de apă în sere, fiindcă temperatura înaltă le ridică necesitatea de a căuta apă în celulele plantelor.
Femelele depun ouăle sub frunze, frecvent în formă de inel sau semiinel. După o săptămână, din ou iese larva migratoare.
Durata dezvoltării unei larve este de 25-30 de zile la tempartura de 21°C, sau mai repede cu câteva zile, dacă temperatura din sere sau câmp deschis crește.
Daunele produse de musculița albă de seră
Adulții și larvele sunt sugătoare de sucuri celulare, lasă în urma atacului roua-de-miere pe suprafața frunzelor, pe fructe. Roua-de-miere este un mediu perfect pentru dezvoltarea ciupercilor (genurile Capnodium, Alternaria, Fusarium, Penicillium etc.).
Frunzele atacate se îngălbenesc, se usucă şi cu timpul cad; la atacuri puternice, plantele se usucă în masă, recolta fiind compromisă.
Mai mult, musculița albă de seră este și un transmițător de virusuri la plante, astfel favorizând dezvoltarea virozelor.
Atenție! Numărul de musculiţe albe de seră din capcane nu oferă informaţia reală despre densitatea populaţiei, de aceea determinarea numărului de tratamente nu trebuie să se bazeze numai pe aceste date.
Cum prevenim răspândirea musculiței albe de seră
Începeți de la alegerea locului corect pentru construcția serei: este recomandată înfiinţarea serei la 2-3 km de câmpurile cu solanacee.
Semănați în jurul serei ceapă, usturoi, morcov, sfeclă, porumb, cereale etc., adică culturi pe care nu se dezvoltă musculiţa.
După fiecare ciclu de vegetaţie se face dezinsectarea generală a serelor industriale cu insecticide.
Dacă ați găsit în seră plante atacate – înlăturați-le imediat atât pe acestea, cât și cele din jur.
La intrările în sere și ferestrele de aerisire se instalează plase specializate (similar tifonului) împotriva insectelor de dimensiuni foarte mici.
Combaterea a musculiței albe de seră fără insecticide
Puteți utiliza capcane galbene lipicioase, pe acestea se îngrămădesc rapid mai mulți dăunători.
Musculița albă de seră are mai mulți prădători naturali, cum ar fi: viespile parazitoide (Encarsia formosa), ploșniţele prădătoare (Macrolophus pygmaeus), acarienii prădători (Amblydromalus limonicus, Amblyseius swirskii) și preparatul biologic Verticillin pe baza ciupercii Verticillium lecanii sub formă de pulbere umectabilă și altele.
Combaterea chimică a musculiței albe de seră
Legumicolele din seră se recoltează la 2-3 zile pentru consum recent în stare crudă, astfel la necesitate se aplică preparate chimice cu grad de toxicitate foarte redus, până la înflorirea plantelor, inclusiv remanenţă de scurtă durată ca: tomate de seră – Admiral 10 EC (piriproxifen) 0,2-0,3 g/l; Arrivo 25 EC (cipermetrin) 0,24-0,32 g/l, tomate şi ardei de seră – Actellic 50 EC (pirimifos-metil) 1,5 g/l.
Solanaceele din câmp deschis nu se stropesc cu preparate chimice, fiindcă cele aplicate împotriva altor insecte dăunătoare menţin populaţiile musculiţei sub pragul economic de dăunare.
Dacă populaţiile vor depăși PED, atunci în culturile de tomate, vinete, ardei etc. se va aplica Mospilan (acetamiprid), Harpun, Mavrik 2F (Tau-fluvalinat 240 g/l), Actellic 50 EC (pirimifos-metil) sau alte produse disponibile pe piață.
La posibilitate se pot amesteca două produse din grupe diferite. În perioada de fructificare, se vor aplica tratamente numai cu preparate biologice.
Condiţie obligatorie la stropitul chimic este pulverizarea dedesubtul frunzelor, fiindcă acolo se localizează musculiţa și formează colonii: astfel și eficacitatea devine mai înaltă.
Există rase de musculiţă rezistente la una sau altă substanţă chimică, de aceea, pentru păstrarea eficacităţii insecticidului, trebuie de aplicat strategia de evitare a dezvoltării rezistenţiei sau așa-numita „rotaţie” a grupelor de substanţe chimice.
După o stropire cu un insecticid, vor muri doar stadiile sensibile care au fost prezente în momentul tratării sau în perioada cât substanţele chimice rămân active.
În celelalte stadii de dezvoltare, dăunătorul supravieţuiește și continuă să dăuneze. Astfel, poate apărea necesitatea de a repeta tratamentele chimice la un interval de câteva zile şi numai la o avertizare precisă.
Bibliografie: Protecția integrată a culturilor solanacee și reziliența la schimbările climaterice. Autori: Asea TIMUŞ, doctor în știinţe agricole, Antolie FALA, doctor în știinţe biologice.
Comentarii