Nevăstuica este un animal deosebit de drăguț, motiv pentru care mulți preferă să îl țină ca animal de companie. Deși acesta este relativ ușor de dresat, mai ales la vârstă fragedă, totuși, rămâne a fi animal sălbatic, cu caracter corespunzător, care necesită grijă și atenție deosebită.
În continuare, vom descrie momentele cheie în întreținerea nevăstuicilor ca animal de companie. Țineți cont de ele atunci, când planificați achiziționarea acestui animăluț sau deja îngrijiți unul.
Aspectul nevăstuicilor
- corp subțire, alungit;
- masculii au o lungime de 15-26 cm, plus coada – 4-8 cm, greutatea 60-250 gr;
- femelele ating lungimea de 11-20 cm, greutatea de 30-110 gr;
- labe scurte, puternice, cu gheare ascuțite;
- gât lung, masiv, cap mic cu botul ascuțit;
- urechi rotungite, ochi mari, întunecați, nas mic, dinți ascuțiți;
- coadă scurtă, sub care sunt amplasate glandele, ce elimină miros respingător, folosit pentru marcarea teritoriului;
- blana este scurtă, densă și moale, de culoare roșie-castanie, cu gâtul și abdomenul albe. În regiunile nordice pe timp de iarnă colorația se schimbă în alb imaculat, care servește la camuflaj în zăpadă. Mai spre sud aceasta se poate schimba doar parțial.
Modul de viață al nevăstuicilor în natură
Nevăstuicile sunt cele mai mici mamifere carnivore. Au o răspândire largă în lume, populând diferite tipuri de habibate. Sunt foarte agile și active.
Prada lor este destul de variabilă. În mod principal ele mănâncă rozătoare mici, dar pot vâna și reptile, insecte.
Nevăstuicile sunt atât de iscusite la vânătoare, încât pot doborî și iepurele, care este de până la 10 ori mai mare decât ele. Prada mică este ucisă cu o mușcătură precisă la ceafă, care secționează coloana vertebrală.
Animalelor mai mari, nevăstuica le mușcă artera și se retrag, până acestea nu mor în urma hemoragiei.
În preajma gospodăriilor țărănești nevăstuicile pot aduce atât daune cât și beneficii. Deși uneori ele pot face rafale în cotețele cu găini, ele sunt totuși apreciate de gospodari pentru că vânează complet șoarecii.
Citiți și despre un alt ajutor împotriva dăunătorilor din grădină – ariciul.
Acest mic prădător este însă și el vânat de carnivore mai mari, precum vulpile, lupii, vulturii, bufnițele ș.a.
Durata vieții depinde de numeroși factori de mediu, boli etc. În natură ele rar ating vârsta de un an, deși potențialul genetic este de până la 5 ani. În captivitate termenul de viață este comparativ mai mare, dar la fel este influențat de condițiile de întreținere.
Întreținerea nevăstuicilor în captivitate
Îmblânzirea nevăstuicilor se face preferabil la vârstă fragedă, acestea fiind mai receptive în această perioadă. În urma educației perseverente și de durată se vor obține animăluțe docile, prietenoase și vesele.
Nevăstuicile mature se supun domesticirii cu greu. Ele tind să fugă, mușcă și se adaptează foarte greu la viața în captivitate. Odată domesticită, aceasta poate deveni un adevărat prieten.
IMPORTANT: Nevăstuicile se introduc cu mare precauție în familiile cu copii mici. Acestea pot mușca serios, dat fiind faptul, că copiii nu mereu respectă regulile de interacțiune și distanța necesară.
Nevăstuica rămâne a fi animal sălbatic, chiar dacă e îmblânzită și dresată.
Dresarea nevăstuicilor este relativ ușoară. Animăluțele inițial fug și se ascund, dar treptat acestea se obișnuiesc și învață destul de repede să facă tumbe, să ”cerșească” și să iasă la plimbare în lesă.
Ținând cont de caracterul sociabil și energic al nevăstuicilor se va evita întreținerea acestora în lipsa timpului suficient sau de către persoane puțin active. În plus, se recomandă întreținerea lor în perechi.
În condiții adecvate acestea ar putea să aducă și urmași. Împerecherea are loc, de regulă, primăvara, iar după 5-6 săptămâni apar pe lume în medie 6-8 pui de o frumusețe și gingășenie rară.
Ce ține de alte animale de companie, nevăstuicile se simt minunat în compania câinilor și pisicilor, cu condiția că adaptarea reciprocă se face treptat. Mai puțin acestea socializează cu păsările și rozătoarele.
Nevăstuicile dorm până la 20 de ore pe zi. Ele se consideră a fi animale nocturne. Uneori însă acestea își pot adapta regimul în așa fel, încât perioada activă să corespundă cu regimul de activitate al stăpânului.
Amenajarea locuinței pentru nevăstuici
Una din regulile de bază în adăpostirea nevăstuicilor este evitarea limitării spațiului acestora. Ele sunt foarte active și necesită mișcare, așa că este important, ca acestea să se poată deplasa liber în încăpere.
La întreținerea permanentă în cușcă, nevăstuicile devin agresive.
În același timp, ele au nevoie de un colțișor special amenajat, unde s-ar putea retrage pentru a profita de intimitate.
Adăpostul perfect pentu asemenea animal de companie este o cușcă. Ea se amenajează cu o căsuță, crengi sau trepte pentru cățărat, jucării, hrănitoare, adăpătoare și litieră. Pe perioada, când nimeni nu este acasă, nevăstuicile se vor închide în cușcă.
Restul timpului acestea pot fi lăsate libere, doar preventiv se vor închide ușile și geamurile pentru ca acestea să nu evadeze.
Alimentația nevăstuicilor
Nevăstuicile sunt carnivore și este preferabil ca dieta lor să fie cât mai apropiată de cea naturală. În mod principal, ea se alcătuiește din carne crudă sau gătită, ouă, opțional insecte, dacă acestea sunt disponibile.
Volumul zilnic de alimente este de 30-40 gr, divizate în aproximativ 10 tainuri. Asta pentru că metabolismul lor, ca și la multe alte animale mici, este foarte accelerat.
Uneori, în magazinele zoo, puteți găsi hrană uscată specializată pentru nevăstuici și dihori.
În lipsa acesteia se admite în alimentație și hrana pentru pisici. Dar condiția obligatorie este raportul de proteine, care trebuie să atingă valori minime de 30%. Nu se admite prezența magneziului în hrana nevăstuicilor.
Igiena și sănătatea nevăstuicilor
Se va respecta atât igiena cuștii, cât și igiena corporală. Nevăstuicile pot fi înbăiate, dar nu mai des decât o dată pe lună. Apa trebuie să fie caldă, apropiată de temperatura corpului.
Soluțiile pentru îngrijire se aleg cu pH neutru, cel mai bine din seriile pentru copii. Nu se scufundă capul animăluțului.
Sănătatea se va asigura de un medic competent, ținând cont de particularitățile organismului nevăstuicilor. Ocazional, acesta poate fi găsit la grădini zoologice sau colecții de animale exotice.
Vaccinarea nevăstuicilor este obligatorie împotriva rabiei. În rest, imunizarea se practică la dorință, după schemele vaccinărilor pentru alte animale de companie.
Sterilizarea acestor animale se recomandă pentru menținerea sănătății. Există presupuneri, că femela poate chiar și deceda, dacă se află în călduri și nu găsește mascul pentru împerechere.
În timp ce masculul devine agresiv și emană miros puternic respingător în perioada împerecherilor.
Concomitent cu sterilizarea se practică și înlăturarea glandelor secretorii de la baza cozii, pentru combaterea mirosului neplăcut, care persistă mereu în locuință.
Nevăstuica sau dihorul?
Mulți iubitori de animale mai puțin tradiționale confundă aceste două specii de animale. Ele sunt de fapt rude foarte apropiate, aparținând aceleiași familii: Mustelidae.
Diferențele fundamentale se referă la exterior:
- dihorii sunt de dimensiuni semnificativ mai mari: lungimea medie a corpului – 30-50cm și greutatea medie 0,8-1,5 kg;
- culoarea blănii este maro, cenușie sau bej, cu burta și lăbuțele negre și cu dungi deschise la culoare în jurul botului, la ochi și la vârful urechilor;
În același timp diferă și caracterul acestor animale. Dihorul este o specie mult mai des întreținută ca animal de companie. Acesta este ușor de domesticit, este foarte docil, în comparație cu nevăstuicile, care au un caracter mult mai specific.
Condițiile de întreținere și nutriție practic sunt similare la ambele specii. Țineți cont însă de particularitățile caracterului. Dacă nu sunteți pregătit și informat suficient, puteți întâmpina greutăți în stabilirea relațiilor cu o nevăstuică.
În așa caz ar fi bine să dați prioritate întreținerii unui dihor.
Vedeți și diferențele dintre cârtiță și orbete.
Curiozități despre nevăstuici
- În Roma Antică nevăstuicile erau foarte des ținute în case pentru înlăturarea rozătoarelor. Treptat însă ele au fost înlocuite de pisici;
- Nevăstuicile sunt animale valoroase de blană. Ele au fost vânate aproape până la dispariție. Vânarea lor a fost apoi interzisă și populația a revenit la normal;
- Sunt animale, care iubesc să își facă provizii. Atunci, când hrana este în exces, acestea le cară și le depozitează în vizuina sa. Au fost găsite până la 40 de cadavre de șoareci, stocați în așa mod pentru „zilele negre”;
- Nevăstuicile sunt teritoriale. Acestora însă le ajunge pentru vânat o suprafață relativ mică, de până la 1 km.
Comentarii