În lume se folosesc multiple sisteme de conducere a pomilor de cireș, majoritatea dintre care au probleme în urma formării unei „umbrele” la vârful pomilor și prin degarnisirea ramurilor de la bază ce reduce producția și calitatea fructelor odată cu îndepărtarea lor dinspre ax.
Un nou sistem de conducere a pomilor de cireș este testat în multiple țări ale lumii și observat și în cadrul vizitei de studiu organizată de Asociația Moldova Fruct în Austria în luna iulie 2025.
Sistemul este numit Pergola, similar celui cunoscut în Republica Moldova la vița de vie sau în Italia în plantațiile de kiwi.
Detalii despre ce presupune sistemul Pergola la cireș găsiți pe acest link, iar în acest articol vorbim despre soiuri și portaltoaie pretabile, formarea pomilor după acest sistem.
Soiuri și portaltoaie pretabile
Nu sunt restricții privind utilizarea soiurilor, deși soiurile cu tendință de orientare mai orizontală a ramurilor ar facilita operațiunile.
Ceea ce nu este cazul la alte sisteme, de exemplu, la Kym Green Bush (KGB) trebuie să se folosească doar soiuri care depun muguri de rod pe ramurile semi-verticale și de preferință auto-fertile.
La sistemul Drapeau Marchard există o diferență mare de calibru între fructele de pe ramurile de dimensiuni diferite, în special la soiurile productive.
De asemenea, orice tip de portaltoi se poate folosi pentru înființarea sistemului Pergola, deși distanța de plantare ar fi diferită.
Pentru portaltoaiele Gisela 5 sau 6, distanța ar fi de 3,0×1,0 m sau 3,5×1,0 m, în dependență de tehnica agricolă disponibilă, iar la portaltoaiele mai viguroase de timp MaxMa 14, MaxMa 60 sau Colt distanța dintre pomi ar fi de 1,5 m.
Operațiuni de tăiere la cireș în sistemul Pergola
Pentru crearea structurii de Pergola, la plantare, se folosesc pomi de un an care se taie la înălțimea de 1,5 m, dacă nivelul structurii va fi de 1,7 m sau la 1,6 m, dacă zona de producere va fi creată la 1,8 m.
În luna august-septembrie, 2-4 ramuri noi de la vârf de lungimea de 1,0-1,2 m și diametrul la bază de 8-12 mm, trebuie să fie frânte la lungimea de 10 cm apoi legate de sârme. Frângerea poate fi ușurată la utilizarea unui ferestrău mic.
Sezonul următor operațiunea trebuie repetată, toate ramurile anuale suplimentare trebuie înlăturate, iar 2-4 ramuri anuale de un m și 10-12 mm la bază sunt selectate, frânte apoi legate.
Ramurile frânte anul trecut, la fel se vor păstra. Aceste ramuri anuale vor produce cele mai calitative cireșe peste doi ani, vor fi menținute 2-3 ani apoi vor fi înlocuite cu altele.
Astfel, producerea va avea loc în anul trei, la un randament de 50-80% din cantitatea deplină cu fructe uniforme în calibru și culoare. În anul patru de producere, plantația va fi în roadă deplină.
La portaltoaiele viguroase în primul an se selectează 4-6 dintre ramurile cele mai puternice, ce urmează a fi frânte. Unii producători din Chile aleg o altă opțiune de formare.
După tăierea pomilor la 1,5-1,6 m, în prima toamnă din plantație, două cele mai viguroase ramuri vor fi îndoite, nu rupte, apoi scurtate la 75 cm lungime. În anul doi, ramurile noi laterale, două din dreapta și două din stânga, vor fi frânte apoi legate.
În anul trei operațiunea se va repeta, inclusiv prin păstrarea ramurilor frânte din anul trecut și eliminarea celor nenecesare. Distanța dintre ramurile frânte trebuie să fie de 25 cm.
Frângerea ramurilor
O operațiune fundamentală a sistemului Pergola la cireș este nu îndoirea ramurilor, ci frângerea lor, la unghiuri aproape drepte, o operațiune care va fi nefamiliară pentru mulți la început, prin frica de a deteriora ramurile complet.
S-a demonstrat că ramurile frânte, apoi orizontalizate și legate, produc în medie aceeași cantitate de fructe față de cele îndoite, deși în primul caz vom avea mai puține fructe, dar de o greutate mai mare.
Frângerea ramurilor este o metodă foarte eficientă de control al ramurilor puternice. Astfel, cu cât ramura este mai viguroasă cu cât calibrul fructelor este mai mare.
Dacă operațiunea se efectuează în luna august-septembrie, după maturarea mugurilor terminali și oprirea creșterilor anuale, și nu iarna, riscul de infectare cu boli bacteriene, în special Pseudomonas syringae, este redus.
Acest lucru se datorează inclusiv capacității pomului de cicatrizare a rănilor în prezența frunzelor timp de 7-10 zile și condiții de umiditate relativă scăzută a aerului.
Comentarii