‹ adv ›
‹ adv ›
‹ adv ›
sâmbătă, 18 mai, 2024
15.5 C
Chișinău
‹ adv ›
HomepageArticoleProblema „păduchele lânos” – rezultatul utilizării excesive a pesticidelor, distrugerii entomofaunei utile

Problema „păduchele lânos” – rezultatul utilizării excesive a pesticidelor, distrugerii entomofaunei utile

‹ adv ›

Comentarii

‹ adv ›

Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) este unul din cei mai periculoși dăunători ai mărului, ce, în ultimii ani, înregistrează o creștere excesivă a populației.

Majoritatea specialiștilor atenționează: prezența mare a păduchelui lânos este un indicator al utilizării excesive incorecte a pesticidelor și o întreținere necorespunzătoare a livezilor.

Păduchele lânos se hrănește cu seva pomilor, iar compușii toxici din salivă duc la formarea unor gale ce împiedică circulația sevei prin plantă. Ulterior, rănile formate pot deveni porți de infecție pentru patogeni ce provoacă boli cum ar fi cancerul deschis al ramurilor (Nectria galligena).

Într-un final, este afectată starea pomilor care se răsfrânge negativ asupra vitalității acestora și producția obținută, motiv din care este foarte important controlul eficient.

Eriosoma lanigerum atacă în zona noastră, pomii de măr, însă mai poate fi observat pe pomii de păr, gutui, păducel, dar și ulm american și scoruș în regiunile unde speciile sunt prezente, iar dăunătorul în aceste regiuni poate avea un ciclu complet.

„Majoritatea entomofagilor care, în mod natural, aveau rolul de a menține populația păduchelui lânos sub pragul economic de dăunare, au fost distruși prin practici agricole incorecte. Astfel, la moment, putem afirma faptul că acest dăunător s-a dezvoltat excesiv în livezile unde nu s-a ținut cont de biologia dăunătorului și nu a fost aplicat un sistem integrat de menținere sub control.

Mai mult, efectul a o bună parte din insecticidele utilizate în controlul păduchelui lânos este redus”, specifică Leonid Voloșciuc, doctor în biologie.

Important! Insecticidele aplicate în perioada de vară, când păduchele lânos are filamente ceroase bine dezvoltate, este foarte redusă. Păduchele lânos are capacitate ridicată de a căpăta rezistenţă la insecticide, prin urmare, norma trebuie respectată cu stricteţe: un individ care dezvoltă rezistență la aplicarea substanței active utilizate va produce indivizi la fel rezistenţi. 

‹ adv ›

Ce trebuie să cunoaștem despre păduchele lânos pentru o combatere eficientă

În ciuda faptului că de multe ori se neglijează importanța cunoașterii biologiei dăunătorilor, aceasta joacă un rol crucial în elaborarea unei scheme eficiente de menținere sub control.

Precum am menționat, drept confirmare a celor spuse este populația în creștere a păduchelui lânos. Respectiv, combaterea eficientă a păduchelui lânos poate fi asigurată doar printr-un sistem de practici implementate.

Păduchele lânos e originar din America de Nord, de unde a fost răspândit, în mare parte, prin intermediul materialului săditor infestat. Lipsa tratamentelor în acea perioadă, dar și prezența livezilor părăsite unde păduchele lânos s-a putut dezvolta au contribuit la creșterea populației acestuia în zona noastră.

‹ adv ›

Păduchele lânos are un ciclu complet de dezvoltare în zonele unde este prezent ulmul american (Ulmus americana). În țară, păduchele lânos se înmulţește prin partenogeneză (femelele dau naștere la pui vii, fără fecundare), respectiv, vorbim de un ciclu incomplet de dezvoltare.

Păduchele lânos are 8-12 generații pe an, în funcție de condiții, iernează larva pe ramuri, tulpină sau pe rădăcină. La temperatura medie de +7…+8°C, păduchele lânos iese din hibernare (odată cu începutul mișcării sevei în pomi). Larvele ascunse la rădăcini urcă spre ramuri.

De obicei, primăvara devreme păduchele lânos este mai greu de observat, deoarece secreția de ceară aproape lipsește, larvele nu au glandele cerifere (de la care și i-a fost dată denumirea) puternic dezvoltate.

După o perioadă de circa 15-25 de zile de hrănire, în funcție de condiții, larvele ajung în faza de adult și încep înmulțirea prin partenogeneză. O femelă în aproximativ două săptămâni poate naște circa o sută de larve (unele surse indică și 150-200 de larve).

Astfel, în luna mai putem observa pe lăstarii tineri un puf alb, similar cu ceara. Apropo, filamentele ceroase sau popular numite „lâna” lui Eriosoma lanigerum creează un microclimat favorabil pentru dezvoltarea acestuia, îl protejează de paraziți, dar și servește drept protecție de îmbibarea cu „roua de miere”, caracteristică afidelor. Anume aceste secreții ceroase ce-l protejează și reduc eficiența majorității produselor aproape de zero.

Femelele din următoarele generații apărute pe parcursul sezonului au o prolificitate mai redusă, generând până la 30-50 de larve.

Vara, coloniile formate sunt, de obicei, suficient de numeroase astfel încât să cuprindă întregul pom, iar cantitatea de filamente ceroase să fie ușor de observat. Astfel, de cele mai multe ori, prezența dăunătorului este semnalată vara.

Spre finalul verii, pot apărea femele aripate, ce zboară în căutarea ulmului american pentru a depune ouă, însă, de obicei, ajung să le depună tot pe măr, iar înmulțirea în acest mod în zona noastră, temperată, nu este confirmată.

Baza înmulțirii rămâne a fi partenogeneza, iar răspândirea are loc prin material săditor de calitate proastă, instrumente de lucru sau vânt, insecte și păsări.

Păduchele lânos preferă umbra și umiditatea. Astfel, de cele mai multe ori, poate fi întâlnit în interiorul coroanei pomilor, preferate fiind zonele de pe ramuri cu răni sau crăpături, iar mărindu-și populația migrează din interior spre exterior.

La un număr mare poate fi prezent pe coletul pomilor sau pe rădăcinile de la suprafața solului.

Numărul păduchilor este mai mare în perioada creșterii lăstarilor (mai-iunie) și în jumătatea a doua a verii, în perioada creșterii secundare (august-septembrie).

Important! Păduchele lânos poate cădea de pe ramuri pe suprafața solului, iar prin solul nisipos sau crăpat de secetă poate pătrunde la rădăcina pomului și crea colonii permanente. Sub pământ, păduchele lânos provoacă noduri mari la rădăcinile pomilor de măr.

Astfel, se recomandă înierbarea solului și evitarea deficitului de apă ce va favoriza formarea crăpăturilor.

Păduchele lânos – combatere

Ținând cont de particularitățile menționate mai sus, este de înțeles faptul că păduchele lânos este destul de greu de combătut. Pentru a realiza acest lucru cu succes, oferiți o atenție sporită lucrărilor de îngrijire a pomilor și în afara perioadei de repaus:

  • În perioada de repaus, realizați tăierile calitativ, asigurând o aerisire bună a coroaneio iluminare suficientă a acesteia, fără ramuri aglomerate, evitând umiditatea sporită în interiorul coroanei și zonele umbrite. Zonele unde au fost înlăturate coloniile păduchelui lânos trebuie bine curățite, iar rănile pot fi tratate cu mastic. Nu trebuie neglijate tratamentele cu cupru de după tăieri.
  • Se verifică zona din jurul coletului pentru a verifica prezența coloniilor.
  • Înlăturați atent ramurile atacate din livadă, în special cele din interiorul coroanei și ardeți-le, apoi realizați tratamentele.
  • Inelele cu lipici fixate pe trunchiuri și țăruși la aproximativ 30 cm deasupra solului împiedică afidele să migreze în sus și în jos pe pomii tineri.
  • Pe suprafețe mici, alternativ tăierii, îndepărtați păduchii prin periere.
  • În cazul realizării tratamentelor, respectați strict doza recomandată de producător, pentru a evita formarea rezistenței dăunătorului.
  • Se recomandă de a realiza tratamente cu ulei horticol și insecticid în special în zona pomilor în care păduchele lânos creează colonii, adică interiorul coroanei. 
  • În România sunt omologate pentru tratamente uleiul de parafină (Ovipron Top), spirotetramat (Movento 100 SC) și tau-fluvalinat (Mavrik 2 F).
  • Evitați pomi altoiți pe portaltoi sensibili la păduchele lânos (M9, M27, M4), fără un control adecvat. Utilizați pomi pe portaltoi rezistenți în zonele problematice (de exemplu M7).
  • În cadrul unor experiențe plantarea fâșiilor de Lobularia maritima (Bărbișoara, albița) printre rândurile de pomi în livezile eco au contribuit la reducerea numărului păduchelui lânos, datorită condițiilor favorabile de dezvoltare a prădătorilor. Practica ar putea fi implementată cu succes de proprietarii unui număr redus de pomi.

Unul dintre paraziții naturali care ar putea regla populația păduchelui lânos este viespea Aphelinus mali. Deși s-a raportat că parazitează și alte specii de afide, valoarea sa economică principală este ca parazitoid al păduchelui lânos.

Aphelinus mali poate distruge până la 80-100% din populația păduchelui lânos.

Toxicitatea unor grupuri de pesticide pentru Aphelinus mali:

Totodată, insectele pe care le cunoaștem drept consumatoare de afide (buburuze – Exochomus quadripustulans, urechelnițe, unele viespi, muște sirfide – Syrphidae), sunt dușmani naturali și ai păduchilor lânoși.

Stimularea organismelor benefice: urechelnițele, buburuzele, muștele Syrphidae, entomofagii din familia Chrysopidae și Ichneumonidae, viespea Aphelinus mali este realizată prin semănarea de fâșii de ierburi sălbatice cu plante din familia umbelifere.

V-ar putea plăcea și articolul despre Săpunul de potasiu – insecticid ecologic. Vezi cum se utilizează.

Advertoriale

‹ adv ›
‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›

Recomandate

‹ adv ›